23 matches
-
centrul celular), cili, flageli, incluziuni ergastice (citoplasmatice) și corpul Nissl (corpuscul Nissl, corpi tigroizi), aflate în citosol, fluidul vâscos în care se petrec toate reacțiile intracelulare. O masă citoplasmatică cu mai mulți nuclei (cu mai multe nuclee) se numește sincițiu (plasmodiu). Citoplasma este alcătuită din: "starea de sol" (apoasă, lichidă) - este starea optimă de funcționare a hialoplasmei; "starea de gel" (vâscoasă, semisolidă). Organitele celulare pot fi: Organitele provin din:
Citoplasmă () [Corola-website/Science/304510_a_305839]
-
Secția include ciupercile adevărate fiind incluse în regnul "Mycota", care se împart în inferioare și superioare în funcție de structură corpului vegetativ. Că ciuperci inferioare sunt considerate speciile la care corpul vegetativ este de tipul gimnoplast, plasmodiu, miceliu unicelular. La ciupercile superioare corpul vegetativ este un miceliu multicelular sau un tal masiv. Din categoria ciupercilor inferioare fac parte clasele Chytridiomycetes, Oomycetes și Zygomycetes, iar din superioare clasele Ascomycetes, Basidiomycètes, Deuteromycetes. Acesta este clasificarea regnului Fungi după ITIS
Eumycota () [Corola-website/Science/333690_a_335019]
-
1000 specii de mixomicete. Acestea sunt răspândite pe soluri umede și neluminate, precum și pe resturi vegetale aflate în descompunere (ex: trunchiul unui copac). Mixomictele sunt bacteriofage active și au un rol în menținerea echilibrului bacterian a solului. Mixomicetele formează un plasmodiu, o substanță asemănătoare citoplasmei, cu multe nuclee. Ciclul de viață a mixomicetelor reprezintă o alternanță a formelor unicelulare și a fazelor pluricelulare. Mixomicetele se hrănesc în special prin fagocitoză. Au un perete celular alcătuit din celuloză. Se reproduc asexuat prin
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
1000 specii de mixomicete. Acestea sunt răspândite pe soluri umede și neluminate, precum și pe resturi vegetale aflate în descompunere (ex: trunchiul unui copac). Mixomictele sunt bacteriofage active și au un rol în menținerea echilibrului bacterian a solului. le formează un plasmodiu, o substanță asemănătoare citoplasmei, cu multe nuclee. Există trei tipuri de plasmodium: Ciclul de viață a mixomicetelor reprezintă o alternanță a formelor unicelulare și a fazelor pluricelulare. Mixomicetele se hrănesc în special prin fagocitoză. Au un perete celular alcătuit din
Mixomicete () [Corola-website/Science/316104_a_317433]
-
plantelor. Atacul acestui dăunător se poate confunda cu cel produs de ciuperca Plasmodiophora brassicae Woron. - hernia rădăcinilor de varză. Deosebirea constă în aceea că galele produse de ciupercă sunt compacte, iar în secțiune se observă o substanță mucilaginoasă ce reprezintă plasmodiu sporulat. Galele produse de gărgăriță prezintă fie un orificiu prin care a ieșit larva sau se găsește larva în interiorul galei (fig. 8 c). Măsuri de prevenire și combatere o Controlul răsadurilor, semincerilor de varză și a altor crucifere înainte de plantare
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
dar Încă nu se făcuse cunoscut oamenilor. Deci cântările profetice (ale antifoanelor) Închipuie timpul acela dinainte de Sfântul Ioan, când și Cinstitele Daruri prin care e Închipuit Hristos, Încă nu se aduc În mijloc, ci sunt puse deoparte, acoperite”. Ultimele dintre plasmodiile antifoanelor sunt o Întâmpinare a lui Hristos, care se apropie și se arată. De aici Hristos Începe să devină prezent În mod mistic În Sfânta Liturghie. 1.2 Hristos prezent simbolic și mistic În Sfânta Liturghie Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
și nucleu și poartă numele de gimnoplast. La un alt grup de ciuperci inferioare din cl. Plasmodiophoromycetes corpul vegetativ este constituit dintr-o masă citoplasmatică mai dezvoltată în care se găsesc numeroși nuclei neindividualizați în celule ce poartă numele de plasmodiu. Un al tip de aparat vegetativ mai evoluat denumit sifonoplast se întâlnește la ciupercile din cl. Zygomycetes și Oomycetes la care acesta se prezintă sub formă de tuburi simple sau ramificate continui, fără pereți transversali, care conțin o masă de
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
ce se formează pe părțile subterane ale plantelor atacate. 4.4.3.Înmulțirea ciupercilor La ciupercile inferioare nu există o diferență tranșantă între aparatul vegetativ și organele de înmulțire. Astfel, la ciupercile din cl. Chytridiomycetes și Plasmodiophoromycetes gimnoplaștii și respectiv plasmodiile capătă rol de înmulțire transformându-se pe cale holocarpică în sporangi ce conțin spori asexuați. La ciupercile superioare, pe organele vegetative se formează în mod diferențiat organe de reproducere, pe cale eucarpică. Ciclurile biologice ale diferitelor grupe taxanomice sunt foarte diversificate și
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
culturile de pe terenuri ușor acide, cu pH=6-6,5. În solurile cu pH-ul peste 7,5 boala nu apare. Agentul patogen. Plasmodiophora brassicae Wor., fam. Plasmodiophoraceae, ord. Plasmodiophorales, cl. Plasmodiophoromycetes, subîncr. Mastigomycotina. Agentul patogen formează în celulele rădăcinilor un plasmodiu multicelular ce induce hipertrofierea celulei plină cu o masă plasmatică ce are o structură granulară, multe picături uleioase și vacuole. Într-un stadiu mai avansat al bolii, în celule, apar în mod holocarpic numeroși spori imobili, sferici, hialini sau ușor
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
27-30oC și umiditate ridicată, sporii germinează și dau zoospori triunghiulari, biflagelați, ce vor infecta tinerele rădăcini prin perii absorbanți sau prin celulele epidermice. În celulele parazitate, ciuperca, sub formă de corp amiboid, crește și prin diviziuni haploidale, repetate, formează un plasmodiu cu zeci de nuclei care, se separă în 6-8 fragmente cu 5-8 nuclei. Fiecare nucleu va deveni un zoospor cu funcția de gamet. Zoosporii copulați generează un corp amiboid diploid care, migrează prin celule spre zona corticală și prin diviziuni
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
de nuclei care, se separă în 6-8 fragmente cu 5-8 nuclei. Fiecare nucleu va deveni un zoospor cu funcția de gamet. Zoosporii copulați generează un corp amiboid diploid care, migrează prin celule spre zona corticală și prin diviziuni repetate formează plasmodiul polinucleat. După o perioadă de parazitare a celulelor, nucleii pasmodiului se transformă în spori de rezistență . Prezența plasmodiilordetermină hipertrofierea celulelor și apariția îngroșărilor caracteristice. Patogenul are mai multe rase fiziologice. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă în solurile ușor acide până la 8
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
indivizi cu malarie de pe glob se găsesc în regiunea subsahariană a Africii, unde această boală este cauza majoră a deceselor (un copil african moare de malarie în medie la fiecare 30 de secunde). Malaria este cauzată de microorganisme parazite, denumite plasmodii, care se hrănesc cu celulele roșii ale sângelui. Transmiterea plasmodiilor de la om la om este făcută de țânțari. Indivizii care produc hematii (celule roșii) normale, sunt gazde preferate ale țânțarilor, fiind adesea victime ale malariei. Investigațiile privind distribuția malariei pe
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
a Africii, unde această boală este cauza majoră a deceselor (un copil african moare de malarie în medie la fiecare 30 de secunde). Malaria este cauzată de microorganisme parazite, denumite plasmodii, care se hrănesc cu celulele roșii ale sângelui. Transmiterea plasmodiilor de la om la om este făcută de țânțari. Indivizii care produc hematii (celule roșii) normale, sunt gazde preferate ale țânțarilor, fiind adesea victime ale malariei. Investigațiile privind distribuția malariei pe glob arată că, în zonele cu malarie ale Africii Centrale
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
În mediile cu malarie falciformă, situația este una diferită. Lander (1996) sugerează că, în aceste medii, selecția favorizatoare a genei pentru anemia falciformă este un exemplu de evoluție bioculturală. Astfel, prin exploatarea mediului, oamenii au creat condiții favorabile atât pentru plasmodiile malariei, cât și pentru țânțari. Modificările din agricultură, începute acum 2 000 de ani în Africa, prin defrișări masive și crearea de uriașe plantații de cereale, au favorizat explozia populațională umană în Africa subsahariană (Bishop și Cook, 1981). Procedurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
puțin în cazuri particulare (de exemplu, în cazul lemnului), participarea încă a altor clase de ciuperci, vom aminti pentru început o altă încrengătură imediat inferioară, anume Myxophyta, oarecum similară încrengăturii Mycophyta [84]. Din punct de vedere morfologic, acestea sunt un plasmodiu, adică o massă citoplasmatică comună, ce înglobează numeroși nuclei (v. fig. 55 [84]), cu posibilitatea mișcării acesteia în felul amoebelor [84]. Trecând la încrengătura Mycophyta, se poate constata menținerea în mare măsură a acestei forme morfologice. Astfel, formele morfologice ale
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
84]. Trecând la încrengătura Mycophyta, se poate constata menținerea în mare măsură a acestei forme morfologice. Astfel, formele morfologice ale ciupercilor sunt (v. fig. 55): gimnoplastul (1), ciupercă unicelulară chiar fără membrană, deci capabilă a adera foarte strâns la substrat; plasmodiul (2), de fapt o extindere a gimnoplastului, capabil a adera pe suprafețe uneori foarte mari (de ordinul dm2, ca mixomicetul Fuligo septica [84]); sifonoplastul (3), de fapt un plasmodiu ramificat; miceliul (4), formă evoluată, deosebită de celelalte trei ca fiind
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
chiar fără membrană, deci capabilă a adera foarte strâns la substrat; plasmodiul (2), de fapt o extindere a gimnoplastului, capabil a adera pe suprafețe uneori foarte mari (de ordinul dm2, ca mixomicetul Fuligo septica [84]); sifonoplastul (3), de fapt un plasmodiu ramificat; miceliul (4), formă evoluată, deosebită de celelalte trei ca fiind un filament (hifă) rezultat prin juxtapunerea lineară a foarte multe celule, inclusiv cu ramificarea hifelor. Primele două forme (1, 2) sunt responsabile în special de coroziunea prin depolarizare (prin
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
responsabile în special de coroziunea prin depolarizare (prin consumarea oxigenului) (v. §2.3.4.4.5), aerare diferențiată (v. §2.3.4.4.3), precum și altele ce presupun aderarea la substrat. Lipsa, în numeroase cazuri, a unei membrane, face ca plasmodiul deja aderat pe substrat să capteze fie alte organisme, fie particule abiotice diverse, deci se constată o implicare a acestor forme morfologice în efectele mecanice, hidraulice și termice ale foulingului biologic. Cele două ultime forme morfologice (3, 4) sunt responsabile
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
aparțin acestei categorii de organisme - unicelulare (solitare ori coloniale) sau pluricelulare (filamentoase, taluri). Ultimele nu au însă decât un stadiu incipient de diferențiere celulară, ele putând fi considerate o aglomerare de alge unicelulare. Mai mult, destule taluri sunt de fapt plasmodii (un mare număr de nuclei înglobați într’o massă citoplasmatică comună) ori cenobii (plasmodii cu o membrană comună). Toate trăiesc în mediul acvatic, fie acesta soluția solului; chiar acela care trăiesc pe ziduri, o fac doar pe acelea umede. Există
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
nu au însă decât un stadiu incipient de diferențiere celulară, ele putând fi considerate o aglomerare de alge unicelulare. Mai mult, destule taluri sunt de fapt plasmodii (un mare număr de nuclei înglobați într’o massă citoplasmatică comună) ori cenobii (plasmodii cu o membrană comună). Toate trăiesc în mediul acvatic, fie acesta soluția solului; chiar acela care trăiesc pe ziduri, o fac doar pe acelea umede. Există specii dulcicole, dar și, în egală măsură, specii marine; acestea din urmă sunt și
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
biochimice, fiziologice, asupra mediului exterior; există o regulă: „ontogenia repetă filogenia“ ordin - v. sistematică OX - oxidant, în sens relativ, ca extremă oxidantă a domeniului de rH propriu unui proces la care se face referire p(H2) - presiunea parțială (a hidrogenului) plasmodiu - massă de citoplasmă multinucleată, fără pereți celulari, rezultată prin diviziunea nucleară repetată polichet - reprezentant al unei clase de viermi inelați acvatici, majoritatea marini polifag - calitatea unui organism - neapărat heterotrof - de a folosi ca suport material al energiei (hrană) mai multe
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de rădăcină la plante inferioare (alge pluricelulare, mușchi, ferigi) și la licheni S - entropia saprofit - organism, în special bacterie sau ciupercă, care se hrănește cu substanța organică provenită din descompunerea organismelor moarte sesil - legat direct de substrat, sedentar, fixat sifonoplast - plasmodiu ramificat sistematică - clasificare a organismelor în categorii ierarhic integratoare; exemplu: un grup de specii înrudite direct alcătuiește un gen; nivelurile de integrare sunt - în mare -, în raport cu unitatea de bază - specia: genul, familia, subordinul, ordinul, subclasa, clasa, încrengătura, subregnul, regnul; la
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
între ele sub forma unei rețele - celule epitelioide dendrocitare (Paul I., 1989Ă. Celulele epitelioide tipice, prin sincițializare sau fuziune, sub impulsul factorului de fuziune al macrofagelor - MFF - se pot transforma în celule gigante. Apariția acestora poate fi și urmărea unui plasmodiu, a multiplicării continue a nucleului, fără diviziunea citoplasmei. Celulele gigante sunt deci, celule mari, cu 2, 3 sau chiar 200 nuclei, formate prin fuziunea mai multor macrofage activate sau a celulelor epitelioide prin continuarea diviziunii nucleilor, dar inhibarea diviziunii citoplasmei
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]