357 matches
-
2, 1973, p. 59-78. 46 Sf. Grigorie de Nyssa, De vita Moysis, II.224 trad. F. Ferguson, A. J. Malherbe, Gregory of Nyssa: The life of Moses, New York, 1978. 47 Ibidem, II.225, eodem loco. 48 H. F. Cherniss, The Platonism of Gregory of Nyssa, Berkeley: University of California Press, 1930, p. 42 în special n. 56. participarea sa constantă la ceea ce îl transcende; și, totuși, perfecțiunea de care se împărtășește sufletul rămâne aceeași, fiind întotdeauna descoperită de către suflet ca fiind
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
lui Dumnezeu și prăpastia dintre creat și necreat, și formulează un element original în mistica creștină, respingând doctrina platonică a unirii supreme<footnote Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa ..., p. 311. footnote>. Deci, Sfântul Grigorie nu asimilează total platonismul în teologia sa mistică. Pentru Părintele nyssean, abisul dintre necreat și creat este atât de mare încât sufletul nu are nici o posibilitate de a-l depăși. Adică, nu există extaz în care sufletul să-și părăsească natura creată și să
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
platonică, studiind cu asiduitate principiile acestei filosofii, având ca profesor pe un profund cunoscător al filosofiei platonice. El credea că acum va reuși să devină un adevărat filosof și va ajunge la cunoașterea supranaturalului. Pentru a putea aprofunda toate secretele platonismului, s-a retras în singurătate pe malul mării și aici, depărtat de orice zgomot lumesc și trăind numai pentru sine și ideile sale, nutrea speranța că va reuși să ajungă la cunoașterea lui Dumnezeu, care era ultimul grad de perfecțiune
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
și aici, depărtat de orice zgomot lumesc și trăind numai pentru sine și ideile sale, nutrea speranța că va reuși să ajungă la cunoașterea lui Dumnezeu, care era ultimul grad de perfecțiune la care putea să ajungă un aderent al platonismului. Această speranță îl făcea să se creadă că deja a ajuns un mare filosof. Nu s-a putut însă bucura de ideile pe care le nutrea în inima sa, căci în curând ajunse să se convingă că se afla pe
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
cunoașterea adevărului”<footnote Sf. Iustin Martirul și Filosoful, Dialogul cu iudeul Tryfon, III, traducere, și note de Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă, în vol. Apologeți de limbă greacă, Editura IBMBOR, București, 1980, p. 122. footnote>. Telos-ul sau scopul omului în platonism, după cum spune Sfântul Iustin, este să-l consideri pe Dumnezeu cauza supremă a toate și să Îl vezi pe Dumnezeu față către față<footnote Ibidem, II, p. 121. footnote>. Și totuși, se îndoia că platonismul prin el însuși ar putea
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Telos-ul sau scopul omului în platonism, după cum spune Sfântul Iustin, este să-l consideri pe Dumnezeu cauza supremă a toate și să Îl vezi pe Dumnezeu față către față<footnote Ibidem, II, p. 121. footnote>. Și totuși, se îndoia că platonismul prin el însuși ar putea realiza acest telos. Problema cheie i-a fost prezentată de bătrânul de pe țărm: „Dar ce înrudire avem noi cu Dumnezeu? Este sufletul de natură dumnezeiască și nemuritor și deci, o parte din acel spirit (intelect
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
încetează să existe. R. M. Grant, într-unul din studiile sale<footnote „Aristotle and the Conversion of Justin”, în The Journal of Theological Studies, n.s. 7, 1956, p. 246-248. footnote>, susține că ambele argumente derivă de la Aristotel. Ele demonstrează că platonismul nu oferă ceea ce a promis: pentru că sufletul nu posedă forțe naturale de viziune care să ia naștere dintr-o nemurire înnăscută sau înrudire ontologică cu divinul, intelectul uman nu îl poate vedea pe Dumnezeu „decât dacă este îmbogățit de Duhul
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
G. VI, col. 237. footnote>. Sfântul Iustin, aparținând aceleiași familii grecești și păgâne, descrie, în Dialogul cu iudeul Trifon, cum s-a finalizat căutarea sa filosofică după convertire, de unde reiese identificarea dintre creștinism și adevărata filosofie. Deși anterior aderase la platonism, după aceea, n-a avut nimic de negat. E schițată deja ideea rolului esențial al filosofiei creștine. „Această temă se va dezvolta continuu, iar Hristos va fi considerat «filosoful» prin excelență, în vreme ce mai târziu Părinții din pustie și călugării vor
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
441b) și este, în conjuncție cu senzația (aisthesis) sau cu intelecția (noesis), cauza ultimă a mișcării din suflet (De anima, III, 433a-b). Aristotel tratează în mod general despre orexis în De motu anim., cap. 6-8)<footnote Pentru rolul acesteia în platonism, Francis Peters ne îndeamnă să căutăm și însemnătatea termenului epistrophḗ (= întoarcere, reîntoarcere). Astfel, „reîntoarcerea” din tradiția platoniciană este distinctă, dar legată de problema epistemologică a cunoașterii lui Dumnezeu. Ea diferă prin aceea că este în funcție de dorință (orexis). Fundamentul ei ontologic
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
identificarea Unului transcendent cu Binele (Platon, Republica, 509b, Phil. 20d; Plotin, Enn. V, 5, 13; Proclos, Elem. Theol., prop. 8), care este în mod necesar obiect al dorinței, și identitatea cauzei eficiente cu cea finală, ca efect al combinării, în platonismul de mijloc, a demiourgos-ului lui Platon cu nous-ul lui Aristotel. Dialectica lui epistrophḗ este reversul celei a procesiei (proodos) și este elaborată la Proclos în Elem. Theol., prop. 31-39; cf. Francis Peeters, op. cit., p. 94. footnote>. În De anima
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
istoriei. A respins metoda inducției și a încercat să fundeze construcția teoriilor științifice pe procedee strict deductive. Operele sale principale sunt „Logica cercetării“ (1934), „Conjuncturi și respingeri“ (1963) și „Cunoașterea obiectivă“ (1970). Prin pozițiile sale teoretice (a criticat hegelianismul, marxismul, platonismul, pozitivismul și filosofia analitică), a contribuit decisiv la reevaluarea unor mari probleme filosofice, epistemologice, logice și ideologice. Hramuri La praznicul Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie) au loc hramuri la două din cele mai vechi așezăminte monahale din Eparhia ortodoxă a
Agenda2004-37-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282876_a_284205]
-
conceptele mari (și cumplit de uzate): "De i-ar crește copacului/ din fiece frunză alte ramuri/ s-ar chema că înrămureste.// Toamnă,/ ne-am construit adăpost/ din durerea copacului dezrămurit// că așa comunicăm cu copacul/" ("Non-comunicare"). Dar nu doar un platonism nedezmințit și patetic, extras din Nichita Stănescu, ne zgîrie ochii și urechile de cititori, prin versuri ce denotă multe lecții neasimilate, ci mai ales pretențiile - s-ar fi putut altfel? - la fel de diletant textualiste. O dîra de autoreferentialitate, folosită, si aceasta
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
intelectul inferior sau pasiv... - ...da, dar la Aristotel e interesant și faptul că el reabilitează materia; mai exact, complexul formă-materie (materia în sine nu e rea, căci ea constituie suportul formei, inspiră forma). Ca atare, era deja o reacție la platonism... ...e vorba despre eidos (esența) sau forma și materia - elementele constitutive ale devenirii... Al doilea aport al lui Aristotel constă în aceea că el consideră că artistul procedează aidoma naturii: natura creează, imită, iar artistul imită natura producând obiecte. ...conceptul
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
amintesc, pe de o parte, de rețeta absurdă oferită de Inorogul romanului cantemirian adversarului său, Cameleonul, iar pe de altă parte, de alăturările incongruente din proza lui Urmuz, pentru economie de spațiu le vom enumera numai: "sodă caustică... surogat teologic... platonism cu puțin miros de amoniac... bergsonism alterat... kantianism pentru uzul moronilor... sensualism englez, incolor și inodor... retorică grav răsuflată... Săpunul se recomandă pentru spălături înainte de culcare în vederea unui somn liniștit și reconfortant". Acest tip de grotesc absurd, profund axiomatic de vreme ce
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
lui Beckett." (415-6). În acest caz (Ulise de Joyce), ca și în atâtea altele similare, cunoașterea decade, ajunge sau rămâne "viscerală" (416). Creatorul există când înăuntrul, când în afara creației. Autorul literar apare fie ca mediator al unei transcendențe zeiești, inspiratoare - platonism -, fie imanent operei. Făcătorul nu se separă și nici nu se identifică cu facerea. "Creatorul este o ființă ambiguă, om-operă, asemănător cu centaurii, făpturi duble." (136). În lecturile și referințele sale, N. Balotă urmărește începutul și închiderea cercului de concepție
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
de pe vremea lecturilor din Schopenhauer, de unde și o serie de prejudecăți caracteristice acestuia din urmă. El pleacă de la problema durerii, căreia îi acordă poziția fundamentală în cadrul metafizicii buddhiste, în timp ce Scheler nu e prea interesat de ea. De asemenea, informațiile despre platonism provin din altă sursă, ca să nu mai pomenim despre partea finală asupra creștinismului ortodox, care nu intra în atenția filozofului german. Textul lui Nae Ionescu e mai degrabă o replică la Liebe und Erkenntnis. Deși nu-l pomenește, el polemizează
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
atât în cursuri, cât și în publicistică. Un alt exemplu comun la cei doi autori este acela privitor la numărul 3 de la începutul prelegerii a XIX-a, Semnificația metafizică a incarnației. Nae Ionescu se referă la Pitagora. Underhill la Pitagora, platonism, neoplatonism și hinduism. Acesta din urmă e citat cu cele trei „fețe“ ale „trinității absolute“: „Brahma creatorul, Șiva distrugătorul și Krișna reparatorul“. Ne oprim asupra acestui exemplu pentru că el este o bună pildă de împrumut din surse de mâna a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Logische Untersuchungen (1901): „Husserl nu e prea original. Paradoxala lui teorie asupra idealismului realist e pur kantiană și se poate găsi în Kritik der reinen Vernunft. Cât despre deosebirea pe care o face el între Tatsache și Wesen [...] e simplu platonism - deși el o neagă.“ Cât despre profesorul al cărui curs de teoria cunoașterii îl audia: „Husserl nu mai face parale; îl cunosc până în fundul sufletului; e multă farsă; și asta mă dezgustă; eu am rămas încă om cinstit; dar până când
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
este, în schimb, extrem de serios și, în felul lui rudimentar, un meditativ. Așa era pe băncile școlii și așa va rămîne pînă la sfîrșit, în tutungeria pe care o administrează după moartea tatălui și cînd își derutează clienții pensionari, propovăduind platonismul, în interpretare proprie. În jurul lui gravitează cîțiva prieteni mai mult sau mai puțin ciudați, între care un fost profesor de filosofie concediat din cauza alcoolismului. Privind casele, oamenii, mașinile, norii de pe cer și punîndu-și întrebări,"eroul" ajungea la concluzia că "nu
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
lui Camil Rodie către o demoazelă adorată, către care încheie așa: "îți sărut livezile mîinilor". Și mai apoi, într-un P.S.: "telefonează la birou 33227 (la numărul ăsta răspund toți îndrăgostiții lui Mușatescu - n.m.) dacă vii". Orice s-ar zice, platonismul are limite. Lumea lui Mușatescu e, ca și a lui Caragiale, trasă din cîteva linii. Lefteri, mereu la vînătoare de lei, amorezați nepotrivit și moraliști din oficiu, trăiesc cu nădejdea francului și-și consumă energia în scrisori în care se
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
fel de cerc. Plăcerea jocului, la fotbal spre exemplu, e tensiunea jocului în sine, pînă la gol, manifestarea nervilor în extaz; finalul, golul în exemplul nostru, aduce cu el un gol, sfîrșește plăcerea iar noi ne mințim că o întregește. Platonism! exclamă Lazăr. Teoria strugurilor acri. Femeia în discuție gemea de dorința golului final, și mă plăcea, pot să jur. Iar eu pot să jur că nici nu s-a sărutat cu un altul măcar; nicidecum... Istoria cu îmbătatul..., toată aberația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Feodorovna, o verișoară a țarului Nicolae al II-lea, refugiată în Vladia. De la această domnișoară Havisham a Vilei Katerina, mistuită de flăcări, copila Nora își însușise o teorie a călătoriei îngerilor/ sufletelor prin trupurile oamenilor (o combinație de idei din platonism, creștinism și budism). Crezând că a recunoscut, în inginerul Valer, îngerul „adormit”, menit să fie trezit prin iubirea sa, Nora își „vinde” soțul lui Scaraoschi-Crăciun. O jertfă pe altarul unei iluzii. Abia la sfârșit, când era deja prea târziu, își
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
exagerat, îl iert, desigur, dar atunci înseamnă că nu știe ce a făcut. El spune că ,R. vorbește despre mine cu entuziasm". Eu am tradus din limba de la Bayreuth în limba mea, sckriabinistă. O adiere a apropierii și a dragostei, platonism, egalitatea sufletescului cu dumnezeiescul. Dar dacă e vorba de o născocire, să-l ierte șsoarta pe tataț. Te îmbrățișez. Boria. Boris și-a dat seama de inexactitatea conținută în transmiterea, de către tatăl său, a aprecierii lui Rilke: Paul Valéry n-
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să facem dragoste în must în toamna goală și perversă. Și dezbrăcată să te gust și să-ți pătrund ca o aversă de ploaie-n sânii confiați și-n platonismul declarat. Iubita mea cu ochi mirați! De dorul tău s-au declanșat furtuni majore,-n epitet și în metafore ascunse. Nu mă-ntreba,o să te-aștept să-ți crească aripile smulse. Să emigrăm în stratosfere. Să luăm cu noi și
DRAGOSTE ÎN MUST de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384375_a_385704]
-
Alteritate, aceasta fiind natura Celuilalt. Conceptul se referă la cum și cine este celălalt și reprezintă starea de a fi diferit de identitatea Sinelui. Problema este complexă, s-au ocupat mulți de ea, unii susținând că este o abatere de la platonism care l-a antrenat pe Levinas în „orbita filozofiei anarhice postmoderniste”. Poetul, eseistul Ștefan Augustin Doinaș (1992-2002) a făcut o analiză profundă, la sfârșitul căreia se întreabă: „Cum să interpretăm alteritatea? Ca un blestem de neocolit al condiției umane sau
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]