30 matches
-
fi putut să stăruie tonul ăsta romantic la un german oricât de civilizat, scriind despre Italia. Pentru bunicu-meu, care ajunsese din Austro-Ungaria pe frontul italian și chiar în nord, unde se duce în vilegiatură A., Italia era o țară de pleșcari, de negustori care știau doar să jumulească... Basta! Și istoria asta îmi parvenise pe un canal indirect, de la unchiul Tony. În camera de lucru fără oglinzi, sunt o umbră neregulată aruncată pe foaia albă a manuscrisului sau pe ușa lustruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și pup! Era vorba lui... Paraschiv îi strânse palma umedă și moale. Până să se ridice, celălalt intrase în casă. Rămas singur cu Gheorghe, ucenicul întrebă: - Da ăsta cine mai e? Codoșul mormăi ceva neînțeles. După un timp mîrîi: - Un pleșcar. Zice că-i neam de-al Didinei, da mare minune dacă nu-i turnător sau... Se opri, speriat puțin, privind înjur. Să-l fi auzit Bozoncea, acolo-l lăsa, lat. - ...Cât îl vezi de târnosit, da mor muierile după el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aceștia au motivat că sunt ocupați la data la care e programat Congresul PDL și deci nu pot susține un spectacol. Așa că, s-a apelat la o soluție de avarie și a fost pus ca să joace în spectacol bufonul casei, pleșcarul cu patent garantat. De fapt naiv precum îl știm, a spus-o chiar cu gura lui presei: „Eu nu am apucături de killer politic. Pur și simplu, vreau să contribui la dezbatere, să destind atmosfera", adică mai pe românește, să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cercetate, călugărilor greci nu le prea plăcea să pună umărul la treabă, ci întindeau mâinile doar la luat bunurile și veniturile mănăstirilor din Moldova. Când vedeau că trebuie să pună osul la muncă, o cam luau la picior, ca orice pleșcar... Și nu cu mâna goală. Dorul de muncă îi bântuia peste măsură! Așa se face că se „risipea” orice mănăstire care intra pe mâna lor... De fapt, această risipire însemna că mănăstirea rămânea pustie. Cum niciodată nu-i prea târziu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
citită, Tamara Dobrin, soție de general, beată în permanență (trăgea la măsea pînă cînd ajungea să fie cărată pe brațe). Mai erau oameni fără personalitate, cu un singur merit clar: dosarul de cadre. Erau și ei cam bețivi și oleacă pleșcari. Făceau, cei care aveau veleități, un fel de troc: publică-mi un articol și remunerează-l bine, dacă vrei să-ți apară revista (publicația); sau: lasă-mă să montez o revistă (estradă) pe scena teatrului tău, dacă vrei să ți
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]