401 matches
-
sare/ de emoție primarului i se desprinde barba solemnă// corul fotomodelelor închiriate cu ora/ intonează imnul vînătorilor căzuți la datorie// alaiul se îndreaptă spre locul unde va fi construită/ după ultimele canoane ale artei postmoderniste/ o vastă crescătorie de vulturi pleșuvi// maestrul de vînătoare își potrivește patriotic cravata" (ibidem). Istoria pare să fi obosit. Aidoma unui trup bolnav, ea a părăsit treptat zona pitorescului chezaro-crăiesc, încă reconfortant, spre a intra în Purgatoriul sordidului, al citadinismului mizer, al "eternității" ce se batjocorește
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
loc numit Arsurile, în muntele Cozia, doi munți, Runcu și Pleașa. Prin aceleași locuri agricultura practicată prin foc e legată de termeni precum pojorîtă, runc și pleașă. Înțelesul lor ridică însă unele întrebări. Runc înseamnă pășune, pleașă (sau pleș) înseamnă pleșuv, chel, pojorîtă e (iarbă) arsă. Așa dar nu de agricultură ar fi vorba, ci de creșterea vitelor. În rest, lucruri care merită a fi citite. În același număr al Vieții, dl Luca Pițu continuă a arunca precum sepia veninuri, văzînd
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
pe frunte: gheață pe jar. Din foc și din gheață-i făcută Viața ta. Viață dublă. Te mai uiți printre gene? Acel La care te uiți nici nu crede, Nu crede c-ai fi doar a lui. Ca un vultur pleșuv, însetat de flămând, Se rotește mai jos, mai restrâns, mai aproape Îndoiala din el, se repede apoi La buzele tale Rujate în roșu. Se duce de-acum tinerețea și știi Că nu ai iubit îndeajuns. Martore pot să îți fie
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
lucruri astăzi Am făcut atît de multe lucruri astăzi Mulți ar obosi ascultînd enumerarea locurilor Prin care am trecut presat de timp Chemat mai departe tot mai departe Ca o pasăre inelata care zboară pe deasupra lumii Și pasărea Un vultur pleșuv care se lasă pradă gravitației Pentru un șoarece de cîmp Și lumea indiferență la insistențele mele Și aerul refacîndu-si repede volumul După trecerea mea ondulata Poate mă aude cineva dacă nimeni nu mă vede Poate își va schimba vîntul direcția
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
o ai!" MARCEL BRESLAȘU Încă în Paradis Adam cântă întâiu-i cânt. Și-i fapt notoriu/ Un altul mai dotat că el nici nu era/ Eva-ar fi fost un excelent auditoriu,/ Dar șarpele " întâiul critic " fluiera!" I.L.CARAGIALE "Unui filosof pleșuv Măiastră-i Natură! În veci nu greșește,/ Ci toate le pune la loc potrivit:/ Deasupra o Lună, sub care domnește/ O noapte adâncă și fără sfârșit!" ȘTEFAN CAZIMIR "Lui Al. Piru Harnic ițele îți legi/ Și-mpletești speranței firu",/ Dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat și stabilit în Muntenia în 1830, profesor și director al „Colegiului Sf. Sava” din București 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva (zona Comarnic - jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt. Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol național cu cel
Mâine, 26 iunie, Ziua Drapelului Național al României [Corola-blog/BlogPost/93821_a_95113]
-
vor fi acoperit de zăpadă statornică în marsupiul prăpastiei și clopoțeii efectelor și dangătul cauzelor împreună legate vor fi crăpat odată cu zeci de cîini salvatori în teribila zloată a narațiunii acesteia (oricum poezia e-o moarte onorifică atunci cînd vîrful pleșuv se află-ngropat numai în ochiul tău orb și asta cu mult înainte ca tu să te naști și tot atunci i-au fost înfipte în ghețuri steagul ori crucea) mai tîrziu viața încă mai avea farmec și chiar literatura
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
să ies pe stradă" cum nu mi-a fost scîrbă să mă îmbrac, m-a pocnit iar tupeul să mă încalț, construind minuțios , din șireturile prea lungi, funte enorme, am îndrăznit să-mi turtesc pălăria cu boruri largi pe moaca pleșuvă și să pășesc nesigur peste trotuarele moi de caniculă, să mă împleticesc în asfaltul topit" Și-o aud ca prin somn, fragedă, cu glasul ei necruțător de tînăr, urcînd ascuțit ultima literă din fiece cuvînt, ca într-un soi de
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
celor șapte izvoare închise când setea îi va istovi le voi aduce aminte calea cea presărată cu rugi fierbinți de spinii cunoștinței răului & binelui. Față de omul care el singur și-a croit calea a pus s-o păzească un vultur pleșuv în timp ce corbii zboară în stoluri vulturul stăpânește singur căile din văzduh în timp ce omul singur nu are pe nimeni să se aplece să-i dea lingura căzută jos de la gură să-i împingă cana la celălalt capăt al mesei unde cu
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
al negativului, structura nihilismului, organizarea anarhiei, dacă putem vorbi astfel. Degradarea începe cu vârfurile consacrate ale lumii, cu imaginile mitologice. Narcis e înnămolit în decrepitudine fizică, în somnolență, în suspendarea identității: "șovăielnic lângă mit,/ din băltoacă în băltoacă/ Narcis e pleșuv./ S-a-nșelat? A adormit?/ Era altul? N-a fost el?" (șovăielnic lângă mit). Faust se luptă din greu cu slăbiciunile ființei proprii: "Faust plăpând.// Faust în luptă cu firea/ lui însuși. O glumă" (Mistuite resturi de zeu). Odaia bardului e "aromată
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
sîntem după cota 1400, mai sus de ea în altă cabană . Vîntul rece, șuierător. Masă de lemn uscată, sura, avînd în ea ceva de lemn de troița . Topometri de pe acoperișul cabanei măsoară cu aparatele lor ina ltimile. Panoramă grandioasă . Culmile pleșuve, crăpate, cu șanțuri, ravine, stîne ori refugii ici și colo, părăsite. Drumul care urcă șerpuind prin păduri rare către Păduchiosul. Ce nume! Dar așa arată . Cu pa duchi nemișcați pe cap. Stația de meteorologie. Aparatele, catargele albe, înalte că de
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
iei ce vrei, dar nu pisicile, mi-a replicat fără ezitare. M-am urcat într-o mașină cam jerpelita un "papuc" pentru cărat ocazional câte ceva mai voluminos, și am mers să văd unde se află casa, undeva, ascunsă între munții pleșuvi. Îmi lași cheile? Unde să le pun? Care chei, aici nu încuiem niciodată. Vezi acolo este frigiderul, servești ce găsești aici este cămara cu alimente te descurci. Îmi pare rău că nu vom fi acasă. Soția lui Steve, Thory, m-
Panaca via Las Vegas, prinderea purceluşului uns şi altele…. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_401]
-
Acasa > Literatura > Proza > VISUL FETEI LUI BATUKHAN - PREMIUL I LA CONCURSUL "RĂDĂCINI", EDIȚIA A III-A - ÎNSEMNE CULTURALE Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Munte cu steiuri pleșuve și rare oaze de ierburi scorțoase peste care domnește cu schimbul când brunul, când albul ca ison ținut anotimpurilor. Și-un cer în tonuri de cenușiu... Omul de-aici, întrupat dintr-un deșert ce i-a dat arămiul și-asprimea
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
amuzant sau pitoresc (...) și devine într-adevăr abject. Și va merge pînă la capătul abjecției, ca într-o lentă sinucidere", scrie Raczymow, autorul unui volum despre tenebrosul personaj - Maurice Sachs ou les travaux forcés de la frivolité. Bărbatul îmbătrînit înainte de vreme, pleșuv, obez și obosit, ascunzîndu-și sub farmec și politețe imensa disperare, a fost iubit cu pasiune de Violette Leduc, pe care a încurajat-o să se apuce de scris, după cum se vede din volumul ei autobiografic Bastarda, carte cu frumuseți amețitoare
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
de spațiu ca urmare a extinderii necontenite a construcțiilor destinate turismului și afectarea unor echilibre fragile, așa cum este cazul spațiului montan și litoral. De exemplu, în Munții Bucegi, cei mai vizitați munți din țara noastră, s-a constatat dispariția vulturului pleșuv, diminuarea numărului de capre negre și reducerea exemplarelor de floare de colț, argințică, bujorul și garofița de munte. Nevoia de spațiu recreativ a determinat ca, în ultimele decenii, teritorii importante, cu caracteristici morfometrice prielnice, să ajungă proprietăți private, mai ales
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
răscolirii pădurii, unicul triton din zonă, bătrîn și devenit irascibil din pricina singurătății în care-și petrecuse ultimii ani, aflase că undeva, spre miazănoapte, o numeroasă comunitate de șerpi asemenea lui ar fi fost fericită să-l cunoască. Spre munte, vulturii pleșuvi întîlniseră acvilele, la hotarul dintre teritorii, și schimbaseră saluturi protocolare. Vulpile făceau, ca întotdeauna, glume fără sare, la auzul cărora, în sfîrșit!, se găsiră urși cu simțul umorului hiperdezvoltat care să le guste. Și, dincolo de amănuntele acestea care-i priveau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la visările pompierului și, în loc să facă loc unei povești toride, lasă să se ițească barba netunsă a actorului plictisit. În urmă, ca și când ar fi fost trasă de-o ață invizibilă, alunecă o nouă arătare deasupra căreia e înfipt un cap pleșuv, schimbul de tură ajuns cu câteva ore mai devreme. Capul pleșuv poartă în prelungire o sticlă pe care actorul nu găsește puterea să o refuze. Se așază amân doi la măsuța din hol, călcând în picioare, în trecere, orice speranță
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să se ițească barba netunsă a actorului plictisit. În urmă, ca și când ar fi fost trasă de-o ață invizibilă, alunecă o nouă arătare deasupra căreia e înfipt un cap pleșuv, schimbul de tură ajuns cu câteva ore mai devreme. Capul pleșuv poartă în prelungire o sticlă pe care actorul nu găsește puterea să o refuze. Se așază amân doi la măsuța din hol, călcând în picioare, în trecere, orice speranță a pompierului de serviciu. Actorul se întoarce spre pompier și declară
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fac eu ție portretul! Caută răvășind totul pe măsuță și se întoarce cu un registru. Pompierul zâmbește, actorul își desăvârșește desenul, sticla își ia la revedere pas cu pas de la propriul conținut, cu părerea de rău că până la urmă capul pleșuv sabia nu-l taie. Din vălătucii de aer cald din stradă se naște o nouă statură care se lipește de pereți înaintând printre uși. E redactorul-șef de la Informația de București, Petru Co marnescu, omul care poate să taie și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Actorul nu pare însă impresionat și continuă să-și admire balele din barbă. Statura masivă a redactorului-șef face o mișcare demnă de baletul de la Balșoi și din două răsuciri e lângă masă, zâmbind mieros. Actorul își ridică sprâncenele. Capul pleșuv tace, pompierul se preface că nu există. Ochii redactorului-șef alunecă agale peste sticlă. Mărul lui Adam tresare, pupilele devin apoase, vocea uită apartenența la statura impozantă și miorlăie: — Vă salut, tovarăși... Văd că vă cinstiți... Actorul nu se dezice
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
vocea uită apartenența la statura impozantă și miorlăie: — Vă salut, tovarăși... Văd că vă cinstiți... Actorul nu se dezice. Încurajat de tăcere, redactorul-șef mai face un pas: — Păi, parcă aș bea și eu un păhărel... Actorul se înviorează, capul pleșuv toarnă în pahar, pompierul privește în zare cum fustele multicolore, scurte și vesele au inundat strada fără nici o șansă ca vreuna din ele să se ridice prin culise. — Îți dau să bei..., spune împăciuitor actorul. Dar ... aici nimeni nu bea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dar pică la înțelegere. Ca să bei, trebuie să compui o poezie! hotărăște actorul prețul alcoolului pe piața culturală a capitalei. Redactorul-șef începe să bâlbâie o rimă. Se poticnește, transpiră, revine, încheie și întinde mâna după pahar rânjind prostește. Capul pleșuv își retrage ușor mâna de pe masă, actorul înșfacă paharul încălzit de soarele care se pregătește să apună și tace privind transparențele licorii râvnite de redactorul șef. Peste holul teatrului trec umbre lungi de pe trotuarul cotropit de tineretul ieșit de la film
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de sticlă al paharului. — Hai, domne..., încearcă redactorul-șef să-și mânuiască orgoliul ca pe un elefant scăpat printre porțelanuri. Actorul se înduplecă: Dacă vrei să bei..., în genunchi! Și face semn cu degetul în față. Redactorul-șef privește capul pleșuv și linge cu privirea paharul golit. Își ridică nițel pantalonii de deasupra genunchilor și, mai în râs, mai în serios, se ploconește. Actorului nu-i mai pasă. A adormit cu nasu-n buzunarul de la piept. Suflă adânc, lin, ca un prunc
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Redactorul-șef e un om important. Păi, sună, domne, la Salvare. Să vie să vadă ce are. Că dacă se trezește și scrie cine știe ce porcării despre teatrul nostru, ne-am dus pe copcă... Pompierul închide și-i face semn capului pleșuv să-l ajute să-l târască pe redactorul-șef până la canapeaua din hol. Redactorul-șef e greu, capul îi pocnește de fiecare treaptă, iar respirația îi este din ce în ce mai rară și mai scurtă. Din Salvare descind șoferul și o doctoriță cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pantalonii din catifea reiată, maro, tunsoarea la modă, cu perciunii tăiați oblic. O singură Încăpere era luminată la ora aceea din seară, În care trona, la un birou plin de hârtii și de cărți, Puiu Nistea, șeful cenaclului, un tip pleșuv, la vreo cincizeci și ceva de ani, Împodobit de natură cu o bărbie cărnoasă, vizibilă de departe, mare cât o mănușă de box și care te hipnotiza pe loc, perfect bărbierită și gata parcă de atac. — Mă numesc Vasile Moare
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]