61 matches
-
a fi decât un act constatator al psihologiei unui om de vârsta a treia, ca să ne exprimăm cu eufemismul administrativ curent. Lectura psihologizantă nu duce nicăieri , cel mult putem selecta secvențe poetice sensibile și măiestrite cu care poetul înnobilează bătrânețea plebeiană. Ființa urbană și-a pierdut orice urmă de reflecție sapiențială. E drept să semnalăm și intruși neaveniți în contextul poetic cadențat în tonul elegiac sau de o gravitate dramatică, respectiv simple jocuri de versificație , nostime, ba chiar ușor frivole, care
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Stihurile_destramarii_croni_al_florin_tene_1385100246.html [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
ne edifică G. Călinescu. Timp de aproape o săptămână republicanul nostru, pătruns de o adâncă responsabilitate civică, se va plimba prin camera fortuită asemenea unei pantere în captivitate. Ca orice lucru inedit ce ia naștere pe meleagurile noastre mioritice, revolta plebeienilor se va finaliza printr-o reconciliere în transparența bunăvoinței universale, căpătând sub pana lui Caragiale (cum altfel!) aspectele unui coșmar burlesc. „Când lupți însă cu nimicul, declară Iorgulescu în Eseul despre ... , nu există nici victorii nici înfrângeri, te confunzi cu
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxviii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
desperați? După cele două apariții editorile, „Pentru Marin Preda” și „Timpul asasinilor”, te așteptai la reacțiile celor pomeniți în aceste cărți? E adevărat, toate zerourile literare mă pot ataca simultan și din toate părțile pentru că le ofer momeala stilului vulgar, plebeian... degeaba le vorbești, suflețelule, despre Micul sau Marele Vehicul, ei oricum nu pot înțelege, degeaba le vorbești despre Biblie... Pentru voi scriu, îngere, pentru voi și numai pentru voi! Maestre Cezar Ivănescu, să înțeleg că, defăimarea, care ți-a făcut
Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
Angelescu - si comedia grecului. Ea însăși se vrea o satiră a momentului; o dezvăluire a realităților unei domnii infamante, la vîrful căreia se află un personaj complex, devorat de ambiții, sete de aur și putere, de lux și huzur, un plebeian în structura să intimă, așa cum trecutul însuși îl trădează: pirateria era adevărată lui profesie, translata de la experiența marinăreasca umila, la postura despotica (cvasi suprarealista în unele momente). "Hospodarului" trimis de Poartă să "administreze" (recte să prade) o Valahie și așa
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
socială pentru ascensiunea viitoare a lui Iosif Stalin, numit secretar general al PCUS la 3 aprilie 1922. Primul rezultat al acestei revoluții a fost răsturnarea regimului țarist, lăsând câmp deschis pentru luarea puterii de către bolșevici. Potrivit lui , „o revoluție populară și plebeiană profund și antietatistă [a] adus la putere gruparea cel mai dictatorială și mai etatistă”. Potrivit mai multor istorici, bazele leninist ar fi fost puse mult mai devreme, înainte de izbucnirea Războiului Civil, în august 1918, represiunea abătându-se la fel de mult, dacă
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
E uimitor, la Arghezi, proteismul afectiv care nu trădează, nicidecum, labilitate emoțională, ci, o foarte limpede ierarhizare valorică, consolidată pe fundamentul empiric al unei morale personalizate. Din acest unghi, am risca o constatare: discursul ofensiv-agresiv, dincolo de exploatarea stilistică a limbajului plebeian și a imaginii violente, trădează natura unui spirit inflexibil în raport cu tot ceea ce e incompatibil propriilor sale valorizări. Acest ultim aspect se impune a fi detaliat. Publicistica argheziană relevă cel mai bine distanța dintre polii inegali cantitativ, dar de aceeași intensitate
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o afacere strict privată și denunță efectul placebo - literal, "așa cum vă place" - ca pe-o găinărie umanitară de proporții? În ochii lor prea puțin încrezători în finalități, scopul nu scuză mijloacele, iar refuzul provocator al leacului ca fiind de gust plebeian riscă să devină contagios atunci când e făcut ostentativ și-n public. Își luau sub braț jocurile cu reguli numai de ei știute, le puneau în cutii frumoase precum Capela Sixtină, și se retrăgeau, lăsându-le subversiv în urmă dinaintea porților
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
împotriva îngăduitoarei, sau mai bine zis a dependenței lui de ea. Arma seducției o făcea să se simtă suficient de în siguranță și de privilegiată pentru a cocheta cu responsabilitățile formative, pe care portul ei le implica. Emasculării de gust plebeian, prin resorturi instituționale, îi prefera dresajul pe cont propriu al masculinității, căci considera cultivarea unui adversar valoros mult mai importantă decît abolirea adversității în genere. Spre deosebire de Ian, ființa ei nu se limita la concesiile ce i se acordau cu avariție
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
analitic, I, 199-201; Alex. Ștefănescu, Sub dictatura prostului-gust, RL, 1999, 43; Dicț. esențial, 79-82; Gh. Grigurcu, O struțocămilă ideologică, RL, 2000, 15-18; Manolescu, Lista, I, 15-18; Popa, Ist. lit., I, 613-618, passim, II, passim; Alex. Ștefănescu, Mihai Beniuc sau Insolența plebeiană, CL, 2003, 3. R.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
antrenat moartea a mai mult de 50 de milioane de victime. CLASA MUNCITOARE Noțiunea de clasă muncitoare apare la sfârșitul secolului al XVIII-lea. în 1794, revoluționarul comunist Gracchus Babeuf recurge deja la ea, chiar dacă utilizează mai frecvent sintagmele „clasă plebeiană”, „poporul sans-culotte”, „poporul muncitor” sau termenul de „exploatați” pe care-l opune „acaparatorilor”. în 1813, socialistul englez Robert Owen numește sărăcimea „working class”. în 1818, Saint-Simon utilizează „clasă burgheză” și „luptă de clasă”, două concepte destinate să-i trimită pe
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care au petrecut anii de război în URSS, unde au supraviețuit cu frica în oase; inițiați în teribilele secrete ale stăpânilor sovietici, ei fac jocul puterilor sub a căror teroare trăiesc. „D” (Galczynski) îi grupează pe toți bufonii venali și plebeieni care s-au resemnat să cânte osanele regimului din pur oportunism, și poate pentru a li se ierta eventualele compromisuri făcute înainte de război cu extrema dreaptă. Mai mult sau mai puțin, toți intelectualii care au servit stalinismului în țările democrației
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de interes mutual"468. În acești termeni, cunoașterea nu mai este clasificată, pe criteriul demarcației de metodă, între cea normativă și cea empirică sau între cea proprie științelor sociale și cea specifică științelor naturii, ci, mai curând, între o cunoaștere "plebeiană" și una "proletară" dacă prima permite implicarea publicului în producerea de cunoștințe într-o măsură limitată, cea de a doua susține ideea că producerea cunoștințelor este inseparabilă de implicarea publicului în acest proces 469. Cunoașterea nu mai este accesibilă deci
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
vehement hugolian, opțiuni democratice republicane și, strălucită oratoare, reprezintă decenii de-a rândul, la solemnități, regimul, cineva numind-o malițios „muză oficială a celei de-a treia Republici”. Sfidându-și mediul social, se recunoaște atee și voltairiana, îl agreează pe plebeianul Émile Zola, agită adeziuni radicale de stânga - în 1894 combate și ea de partea dreyfusarzilor, atrăgându-și ocara „Gavroche de Byzance” -, în 1914 compune poemul Moartea lui Jaurès, în memoria „apostolului” socialist asasinat, Léon Blum îi e prieten și, cu toate ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
era soluția pe care o aleseseră explicit, printre alții, Horatiu și, mai ales, un alt exilat, Ovidius. Este vorba de o "aroganță" creatoare a celui care socotește orice nedreptate care i se face drept un afront adus superiorității spiritului de către plebeianul simț comun. Cantemir nu era deloc lipsit de astfel de accente. Pentru el, literatura însemna, înainte de toate, act de cunoaștere, de sondare a realității, de stoarcere a esenței altfel inaccesibile. De aceea, pentru a scrie Istoria ieroglifică, el se documentează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
la bob aleargă poate mai repede decât toți ceilalți participanți, însă câștigătorii cursei de 100 m sunt aclamați și considerați cei mai rapizi din lume. Harold Abrahams parcă avea aripi. Pe vremea gentlemanilor, el a abordat cursa într-un stil plebeian. A folosit un antrenor profesionist, pe Sam Moussabini, pentru a-și revoluționa tehnica. La sprint, plecarea era considerată punctul cheie. Înainte de inventarea blocsatrtului, alergătorii trebuiau să se mulțumească cu o simplă săpăligă de grădinar pentru a-și pregăti locul de
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
comun: conținutul surprinzător de nou al ideilor care înfierau tot ceea ce aparținea societății feudale și exprimau necesitatea înlocuirii acesteia cu o societate bazată pe dreptate."9 Prin originea socială și prin condițiile de muncă și viață, Rousseau a aparținut cercurilor plebeiene democratice ale "stării a treia". Viața sa, deosebit de agitată, călătoriile întreprinse, numeroasele ocupații prin care și-a cîștigat cu greu cele necesare traiului (servitor, secretar particular, muzicant ambulant, maestru de balet, profesor de muzică, educator, copist de note muzicale), l-
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
norocul ca Istrati să scrie în limba natală. POMPILIU CONSTANTINESCU Într-un veac de deshidratare, de anxietate, care ia toate aparențele unei clinici psihopatologice, Panait Istrati a fost un om viu, un om adevărat, un autentic. [...] Cu o energie oarecum plebeiană, de veșnic răzvrătit, s-a exprimat întreg, fără sfială și fără rușine. A făcut profesiune de om, în timp ce se face din ce în ce mai mult profesiune din tăierea firului în patru. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Kyra Kyralina, pref. Romain Rolland, Paris, 1924; ed. (Chira
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
și mândria de care dați zilnic dovadă în lupta cu neajunsurile vieții... Dumnezeu să vă ajute și să vă ocrotească. Și a plecat bătrâna doamnă. Iar pe masă, lângă farfuria cazonă de aluminiu cu boabe arse de porumb de proveniență plebeiană, nobilul pachet de griș sigilat a rămas rușinat, singur și stingher ca un mare semn de întrebare, neputându-se dumiri: cine l-a adus și ce căuta acolo? Am avut una dintre nopțile fericite, în care am visat că mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce-mi poate fi mai străin, legătura cu el - tot ce-mi poate fi mai greu. Structural, și nu voit. Contac tul cu manifestările omului mijlociu mă întoarce automat împotriva-i și mă trimite afară. P. este o fire „profund plebeiană“. Este poate o latură care-l face valabil; este poate chiar una care mi-l face principial mai fecund. Dar plebeianismul lui mă irită la orice manifestare: că este dra gostea pentru ariile din opere, acceptarea mărfii cinematografice de duzină
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nerea docilă la uniformizarea oficială în materie de îmbrăcăminte, mâncare etc. (și eu mă supun, ca tot omul, dar cu sentimentul nedreptății și altele)... Care, toate probabil, nu sunt esențiale: dedesubt subzistând o zonă mai adâncă unde P. nu e plebeian - zonă de natură mai ales afectivă. De aceea păstrez posibilitatea de a comunica cu el. și totuși, toate cele enu merate mai sus sunt foarte caracteristice și mă irită necontenit! Notiță a lui Pierre și eu care nu știam de ce
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
părere admisibilă și destul de împărtășită azi, își manifestă admirația argumentată pentru marele (totuși) poet și face, ca de regulă, o mulțime de observații fine și neașteptate (între care și aceasta, de genul reflecțiilor din Privind viața : „Comparați viața debordantă, zgomotoasă, plebeiană și sociabilă a câinilor, cu tăcerea, rezerva și aerul de oboseală al pisicii, caracteristic urmașilor vechii aristocrații”). Pentru a învedera lipsa de sectarism a criticului, transcriu aici două alineate malițioase, cu care începe studiul despre Florile răului : „...Când vreai să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
boieri) și pe care aceștia vor să le rețină ca proprietate a lor în pofida oricărei dreptăți 125". Dacă nu se citează nicio plângere în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, e pentru că glasul poporului a fost înăbușit. De îndată ce plebeienii avură apărători la Roma, începură reclamațiile privind folosirea teritoriului public." Tribunii moderni ai românilor se află în mod natural în rândurile partidului național. Ei urmăresc același scop, folosesc aceleași argumente ca și Tiberius Gracchus, vor să se acorde o parte
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
răspunzi tu într-un tîrziu, după ce-ți bei paharul cu vin roșu ca roșul sînge al vieții". Într-o manieră de faceție medievală, moartea apare luată peste picior, persiflată dintr-un amestec de spaimă în fața enigmei și de bravadă plebeiană, de minimalizare ambiguă, precipitată:"Să compromitem moartea! Să ne batem joc de ea! S-o bîrfim în derîdere în cîrciuma de la colțul străzii cu fețele de masă pătate de muștarul scurs de lîngă mititeii așezați pe casoleta de carton subțire
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
orbecăi singur, ai putea să-mi spui cu o undă de realism melancolic în glas, pentru că de mult poezia nu se mai hrănește din viziuni apocaliptice și din ipotetice stări de coșmar". Nu sînt ocolite argoul și trivialitatea. Dispoziția arțăgoasă, plebeiană e turnată în pamflet, atunci cînd imaginarul se suprapune peste o incoerență a realului, peste o dereglare a sa ce-l înalță la rangul de ficțiune posibilă în cheie neagră: "se ușchesc unde? în ce loc, pe care tărîmuri și
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
nu mai acceptă convențiile, denunțîndu-le însă cu o revoltă specifică, surdinizată, în sensul că mai păstrează o tentă academică. Sfărîmarea ordinii date, a prescripțiilor de tot felul ce decurg dintr-însa, nu-și arogă un limbaj zguduitor, apocaliptic și nici unul plebeian, ci se slujește de elementele culturii persiflate. E o rebeliune paradoxal civilizată, protocolară: "Nu-i a bine, o, nu,/ bătrîn nenorocit, vai de tine,/ ca un Demostene cu piatra uitată-n gură,/ ai ajuns, iată, să scuipi/ nisip și sînge
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]