61 matches
-
minor ori unui telurism pragmatic. S-ar zice că e o deculturalizare, o ,barbarizare" a unei poezii obosite de clișee melodramatice ori aulice, însă, în fond, avem a face cu o față a sa nu mai puțin elaborată, în cheie plebeiană, chiar mizerabilistă, indice temperamental al refuzului, căci bardul suferă permanent de-o alergie la ,distincție", la solemnitate. Pe de altă parte, Flora se apropie oarecum - faptul a mai fost remarcat - de prozatorii sud-americani, de discursul lor violent imaginativ, care poate
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
simte atașată de o lume care a trădat ființa prin nici un soi de obligații. Nici o finalitate nu intră în jocul său care indică o transcendență coruptă, demonizată. Deviza e, aici, "inutilitatea", exprimată nu fără adaosul unui gest de groasă sfidare plebeiană: "inutile sînt toate îmi zic/ pe o coajă de pîine picură mierea de viespi/ muște fosforescente se izbesc/ de sticla ochelarilor/ tăi// o criză de nervi/ depeșa diavolului în vînt/ violoncelul vecinului s-a evaporat/ în propria-i muzică// unde
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
nu mai acceptă convențiile, denunțîndu-le însă cu o revoltă specifică, surdinizată, în sensul că mai păstrează o tentă academică. Sfărîmarea ordinii date, a prescripțiilor de tot felul ce decurg dintr-însa, nu-și arogă un limbaj zguduitor, apocaliptic și nici unul plebeian, ci se slujește de elementele culturii persiflate. E o rebeliune paradoxal civilizată, protocolară: "Nu-i a bine, o, nu,/ bătrîn nenorocit, vai de tine,/ ca un Demostene cu piatra uitată-n gură,/ ai ajuns, iată, să scuipi/ nisip și sînge
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
predecesorul său, avangardistul popular Geo Dumitrescu. La picioarele acestora au fost depuse aproape toate jerbele admirației, marea majoritate a ofrandelor critice, rămînînd prea puține pentru un alt reprezentant, de soi, al clasei și anume Șerban Foarță. La distanță de nota plebeiană a hazului sorescian, acesta este un homo ludens cu o țintă aristocratică. El înfățișează o ascendență pretențioasă, fiind mai apropiat de Macedonski, Adrian Maniu, Ion Barbu (celui din urmă i-a și consacrat un remarcabil eseu). Ne putem gîndi la
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
pulbere?"// Cu dinții, tîrfă, cu dinții. În tîrfa/ asta de viață crinii sînt albi/ doar în noaptea paharelor!"". (ibidem) Pascal e înfruntat prin antifrază, adus în fața agoniei umane, înfățișate fără menajamente. Se află aci, după toate probabilitățile, și o zvîcnire plebeiană, revendicativă, în fața aristocraticei culturi. Suferința generală a condiției umane e proletarizată, deci contrasă într-un caz particular: "Trestie/ ce cuvînt frumos, Domnule/ Pascal// dar n-ai spus trestie de carne,/ de vîrtejuri de nervi/ de celule care încremenesc de frică
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
chiar și printre contemporanii cu care seamănă este un stil boieresc în practicarea literaturii. Nu este vorba numai de estetism, rafinament, voluptate a digresiunii, ci și de o ținută de la care prozatorul nu abdică niciodată, de o incompatibilitate cu spiritul plebeian. Acest stil face și farmecul romanului Barbarius. Atmosfera este aceea din nuvela Moartea la Veneția a lui Thomas Mann. Un bărbat în vârstă de șaptezeci și trei de ani, Cezar Zdrăfculescu, se pregătește să moară, calm, senin, făcând o excursie
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
să, dincolo de prejudecăți și an afară mitologiei vremii, subiectul unei aventuri lirice majore și obiectul unei experiențe poetice fundamentale, ceea ce dă versurilor sale coerentă și valoarea esențiale unui univers liric autonom și peren. Deși osândit să scrie ăntr-un regim autoritar plebeian, ce ridicase mitocănia și mârlănia la rang de criteriu de selecție și afirmare socială, el regăsește libertatea poeziei pure care, cu toată aură ei de artă dificilă destinată elitelor și cu toată nobilă ei obscuritate a unui mesaj accesibil an
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
groapă/ cu lei?"(Groapă cu lei). Dar Daniel Corbu nu rămîne în preajma oricum intemporalelor "vetre", a "stelelor umflate de plîns", a "speranței care bate că un clopot", îndreptîndu-se spre derivațiile mai recente ale romantismului, pe care le reprezintă pozele insurgentei plebeiene, ale încrîncenării fantaste, ale sfidătoarei reverii exotice. Dacă Baudelaire definea romantismul drept "o binecuvîntare a cerului sau a infernului căreia îi datorăm stigmate eterne", să ni se permită a preciza că, deși "eterne" în sens moral, aceste "stigmate" suferă mutații
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
Ca și: "și atunci murii lepădat de cuvinte, nemaireușind să ies din citit, sub o religioasă ploaie" (dependența de alfabet). Ca și: "buzele ei sînt ca pulpele strugurelui iar mustul lor este semantic" (mișcarea buzelor). Ermetismului i se dedică linii plebeiene, de-o ambiguitate ce îmbină umanismul cu sfidarea, semnificative în sensul atracției exercitate de-o poetică "adversă": "am fost frate cu mallarmé. cel care nu știe să moară și de aceea se chinuie în istoria literară. cînd l-am întîlnit
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
Gheorghe Grigurcu La prima vedere (citire), discursul poetic al lui Alexandru Mușina e, în obișnuința optzecistă, înțesat de datele concretului, sfidînd convenția elevată, printr-o "democrație" a imagisticii ce înclină spre "urît". E la mijloc o productivitate plebeiană, procedeu energic de revitalizare a limbajului asociativ, terapie de șoc a acestuia, dar și o sumisiune la un concret dur, imperativ, ce poate semnala fie o biografie dificilă, fie o epocă inicvă. O dictatură, am putea spune, a unui concret
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
desperați? După cele două apariții editorile, „Pentru Marin Preda” și „Timpul asasinilor”, te așteptai la reacțiile celor pomeniți în aceste cărți? E adevărat, toate zerourile literare mă pot ataca simultan și din toate părțile pentru că le ofer momeala stilului vulgar, plebeian... degeaba le vorbești, suflețelule, despre Micul sau Marele Vehicul, ei oricum nu pot înțelege, degeaba le vorbești despre Biblie... Pentru voi scriu, îngere, pentru voi și numai pentru voi! Maestre Cezar Ivănescu, să înțeleg că, defăimarea, care ți-a făcut
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
indigen, pe o nervură ce, trecînd prin Stelaru și Caraion, purcede din Bacovia. Inspirîndu-se dintr-o stare de criză cu caracter cronic, grafiază dezolarea, angoasa, dezgustul în fața unei lumi desfigurate, denaturate, căreia îi dă o ripostă sarcastică, de o suculență plebeiană, întrucît nu evită termenii aflați la limita și uneori peste limita socotită a decenței. Dacă Bacovia cultiva un laconism saturnian, iar Stelaru un vizionarism ce înflorea trudnic din vermină, mizerabiliștii noștri actuali, între care Adrian Aluigheorghe, sunt mai apropiați de
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
răspunzi tu într-un tîrziu, după ce-ți bei paharul cu vin roșu ca roșul sînge al vieții". Într-o manieră de faceție medievală, moartea apare luată peste picior, persiflată dintr-un amestec de spaimă în fața enigmei și de bravadă plebeiană, de minimalizare ambiguă, precipitată:"Să compromitem moartea! Să ne batem joc de ea! S-o bîrfim în derîdere în cîrciuma de la colțul străzii cu fețele de masă pătate de muștarul scurs de lîngă mititeii așezați pe casoleta de carton subțire
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
pe care-l exaltă e teoretizant, nicidecum trăit. E un snobism inversat. Structura sa psihică robustă, mai curînd olimpiană decît realmente revoltată, impregnată de curenți simpatetici, bonomă și atunci cînd vrea să pară implacabilă, nu are nimic comun cu demonia plebeiană a lui Caragiale, care-l atrage, îl incită, dar căreia nu i-ar putea fi cu adevărat părtaș. De unde o impresionantă turnură a interpretării. "Inteligenței dizolvante", "nihilismului" caragialesc, trecute rapid în revistă, li se preferă un aspect inopinat, cel al
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
Angelescu - si comedia grecului. Ea însăși se vrea o satiră a momentului; o dezvăluire a realităților unei domnii infamante, la vîrful căreia se află un personaj complex, devorat de ambiții, sete de aur și putere, de lux și huzur, un plebeian în structura să intimă, așa cum trecutul însuși îl trădează: pirateria era adevărată lui profesie, translata de la experiența marinăreasca umila, la postura despotica (cvasi suprarealista în unele momente). "Hospodarului" trimis de Poartă să "administreze" (recte să prade) o Valahie și așa
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
a se propune el însuși ca personaj al tărîmului d-sale cochet-anacronic. Trăsăturile acestuia sînt, desigur, polemice, în răspăr cu poza "reușitei", a oficializării, însă într-un registru ludic, observînd o măsură ce-l ferește de excesul insurgent, de crisparea plebeiană. E o ripostă bine temperată. Alături de frizer, funcționar , fotograf, avocat, ofițer, exponenții bravi ai umanității provinciale, se înscrie în spectacol și poetul. Cartea d-sale de vizită e delicios parodică: "în prezent sînt un biet poet premiat / cu frunze de
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
apreciază Alexandru George - poate să fi fost căutat, dar nu își găsește nicio clipă semnificația normală. A vrut oare autoarea să pătrundă cu obiectivul observației, într-o anumită lume, prin bucătărie?" Repet, ca răspuns la o astfel de exagerare: discursul plebeian, încărcat de mediocritatea vieții cotidiene, încadrează toată evocarea, cu tendințe idealiste de omagiere a lumii bune de pe la 1900 și ceva, într-o ramă ironică. În centrul iradiant al romanului se află profesorul Mironescu și limbajul său intelectual, superior, de interpretare
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
pe care-l exaltă e teoretizant, nicidecum trăit. E un snobism inversat. Structura sa psihică robustă, mai curînd olimpiană decît realmente revoltată, impregnată de curenți simpatetici, bonomă și atunci cînd vrea să pară implacabilă, nu are nimic comun cu demonia plebeiană a lui Caragiale, care-l atrage, îl incită, dar căreia nu i-ar putea fi cu adevărat părtaș. De unde o impresionantă turnură a interpretării. "Inteligenței dizolvante", "nihilismului" caragialesc, trecute rapid în revistă, li se preferă un aspect inopinat, cel al
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
sinucidere în efigie (de altminteri, prozatorul a avut la propriu o tentativă de a-și lua viața). Am putea vorbi de o revoltă demonică, „rezultat, după cum însuși M. H. Simionescu mărturisește, al unei gîndiri rău conduse”, coroborate de o postură plebeiană, de țîșnirea unei umori de tip social. În orice caz, prozatorul posedă un fond de energie impură, exprimată ca atare. Critica sa antimetafizică se lasă cu incriminări de genul celor pe care un nevoiaș le îndreaptă împotriva unui privilegiat ce
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
de negustori tîrgovișteni; a învățat greaca și puțin slavona, dar nu știa încă să citească românește (vezi delicioasa autoparodie Dispozițiile și încercările mele de poezie). În această incertitudine lingvistică, primele proze vag literare ni-l arată pe Heliade locvace și plebeian, cu facondă de mahala. Pe măsură însă ce marele prag al anului 1848 se apropia, solemnitatea cuprinde treptat scrisul heliadesc; Revoluția și mai ales exilul au însemnat, pentru proza lui Heliade, renaștere a stilistică. Stilul său suferă o alterare spectaculoasă
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
și nu lui Petru, Îi revenea menirea de fondatoare a Bisericii Creștine. Isus se reveleaza astfel, nu-i așa, drept primul feminist din istoria umanității. Pe de altă parte, Maria din Magdala nu era, cum se crede Îndeobște, de origine plebeiană, și cu atât mai puțin, o prostituată. Descindea din stirpe regală - neamul lui Veniamin -, ca și Hristos Însuși, urmaș al miticului rege David. Concluzia: Leonardo da Vinci, marele inițiat, aglomerează În tabloul său indicii indubitabile precum că Sfântul Potir, Graalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai mult e o pierdere de vreme. Cea mai bună pagină ce-am scris este, cum ți-am spus, Veghea lui Roderick Usher. Nu din cauza perversităților de acolo, dar în vederea adevărului care izbutește să se exprime. Sunt o natură absolut plebeiană. Un niebelung, robit să prefacă aurul împrumutat în coroane, numai prin știința penibilă a degetelor sale. Pot ajunge la cunoașterea mântuitoare nu pe calea poeziei, interzisă mie și alor mei, dar pe calea rampantă a științei, pentru care mă simt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ne edifică G. Călinescu. Timp de aproape o săptămână republicanul nostru, pătruns de o adâncă responsabilitate civică, se va plimba prin camera fortuită asemenea unei pantere în captivitate. Ca orice lucru inedit ce ia naștere pe meleagurile noastre mioritice, revolta plebeienilor se va finaliza printr-o reconciliere în transparența bunăvoinței universale, căpătând sub pana lui Caragiale (cum altfel!) aspectele unui coșmar burlesc. „Când lupți însă cu nimicul, declară Iorgulescu în Eseul despre ... , nu există nici victorii nici înfrângeri, te confunzi cu
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
a fi decât un act constatator al psihologiei unui om de vârsta a treia, ca să ne exprimăm cu eufemismul administrativ curent. Lectura psihologizantă nu duce nicăieri , cel mult putem selecta secvențe poetice sensibile și măiestrite cu care poetul înnobilează bătrânețea plebeiană. Ființa urbană și-a pierdut orice urmă de reflecție sapiențială. E drept să semnalăm și intruși neaveniți în contextul poetic cadențat în tonul elegiac sau de o gravitate dramatică, respectiv simple jocuri de versificație , nostime, ba chiar ușor frivole, care
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
împlinite foarte grave. Dacă mișcarea nu înțelege că trebuie să pună capăt imediat activităților sale vinovate, voi trece la sancțiuni severe". Antonescu manifestă siguranța unui om ce se știe susținut de Hitler. El aprobă ideologia Legiunii, însă respinge stilul său plebeian și se teme de ambițiile concurente. Aghiotantul său, care a oferit în 1986 mărturia sa istoricului american Larry Watts, povestește că zvonurile care circulau îl îngrijorau pe Antonescu. Se spunea că o echipă de legionari condusă de Horia Sima era
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]