5 matches
-
decât „oglinda unei stări sufletești”, devine, prin aceasta, oglindă a timpului. Varietatea experienței, intensificarea ei odată cu rafinarea prin cultură a interiorității („cultivarea eului nostru”) sunt opuse inspirației rurale promovate de sămănătorism și poporanism, unilateralității ei reductive, echivalată - polemic - cu primitivismul, plebeianismul, diletantismul și sărăcia artistică. „E o himeră să crezi că vom ajunge să trăim altă viață până ce nu vom porni ofensiva hotărâtă împotriva trecutului cu blestemate îndărătniciri”, va susține Densusianu și mai târziu (Ne vom dezmetici, când?), în 1933. În virtutea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
jos prin aranjamentul social specificat aici [...]; în punerea în comun a tuturor produselor, atât cele ale câmpului, ale viilor, ale pășunilor, cât și ale animalelor de tot felul [...].” Numai că, în epocă, termenul va fi înlocuit pe scena politică de „plebeianism”, de „sfânta egalitate”, de „comunitarism” (Babeuf), iar în engleză, de communional sau communionist, înainte de a reapărea și a se impune în anii 1840, odată cu mișcarea neobabuvistă franceză, inițiată în 1827 de Philippe Buonarotti. Doctrinal, denumirea rămâne neclară pentru socialistul Pierre
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tul cu manifestările omului mijlociu mă întoarce automat împotriva-i și mă trimite afară. P. este o fire „profund plebeiană“. Este poate o latură care-l face valabil; este poate chiar una care mi-l face principial mai fecund. Dar plebeianismul lui mă irită la orice manifestare: că este dra gostea pentru ariile din opere, acceptarea mărfii cinematografice de duzină, frecventarea spectacolelor populare de dumi nică, supu nerea docilă la uniformizarea oficială în materie de îmbrăcăminte, mâncare etc. (și eu mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lui Pierre și eu care nu știam de ce s-a supărat așa de rău când m-am apucat să-i fac curat în cameră, să mătur, să șterg praful, să arunc gunoaiele! Era încă o dovadă a mediocrității mele, a plebeianismului meu! Pierre lui Mihai Eu nu sunt patrician! Iar dacă nu sunt cu totul străin de apucăturile și gusturile patricienilor, e numai pentru că noblețea de suflet nu este neapărat un apanagiu exclusiv al acestora, ba aș spune chiar dimpotrivă! Ar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ne oferă, în acest sens, un indiciu. Ce altceva este „caligrafia plăcerii” dacă nu, în primul rând, o caracterizare a eseismului lui Dan C. Mihăilescu însuși? Frazele luxuriante ale acestuia, cu substantive neapărat determinate hâtru („falsă boierie cu accente de plebeianism nastratinesc și cabotinism ludic asumat”), cu enumerări a căror ambiție pare să fie aceea de a depăși suflul unei lecturi cu voce tare („nicăieri în corespondența autorilor noștri nu mai există atâta epicureism fervent alintat, atâta vitalitate a senescenței, așa
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]