242 matches
-
scriu aceste rânduri în biroul meu din Casa Gane, primul sediu al Consulatului Francez la Iasi, în 1850) și cu o consistentă actualitate, dar, din nefericire, cu un viitor incert, dată fiind invazia nivelatoare a postmodernismului kitsch american și dominația plebee a distracției web și a consumismului decerebrant, aflate, toate, în perfectă contradicție cu esența rafinată, aristocratică, a gustului francez autentic. Nu voi face aici o trecere în revistă a sărbătorii culturii franceze orchestrată în acest an de șefa de catedră
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cititorii, și criticii sunt conștienți de efemeritatea acestuia, de faptul că mai bine de 9/10 din producția romanescă a unui an este uitată și îngropată înainte de începutul anului următor. Departe sunt secolele cînd romanul era doar un gen minor, plebeu, iar un creator adevărat nu putea aspira la nemurire decît în alexandrini... Și totuși, nu e lipsit de interes și de relevanță să înțelegem cine face și desface jocurile în această zonă, care sunt actorii majori ai spațiului literar, cine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
iau în birje... Jud.: Pe cine să iei în birje? Leanca: Clondirul... că zicea... Jud.: Cine zicea? Leanca: Dom' Toma... se sparge... Jud.: Cine se sparge? Leanca: Clondirul, dom' judecător!" Leanca este femeia de cartier, comică prin petulanță și intemperanță plebee, pariziana "comm-+-re", "țața" română. Caragiale găsește eufonii pline de delicii (diversificate uneori prin dialectalism) în împiedicarea la limbă a bețivilor: "- Eș' du'ce 'ne Iancule! - Sîn' tu'tă, Co'tică! - Tu'tă du'ce, 'ne Iancule!..." Structura tipologică există
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
chiar dacă, în unele părți din Fasti (cu siguranță, refăcute), reînnoiește elogierea acestei străvechi și nobile descendențe a lui Augustus. Într-adevăr, trebuie să ținem cont de faptul că Augustus s-a născut (pe 23 septembrie 63 î.H.) din tată plebeu al ordinului cavaleresc. Mai mult, prietenii lui Octavian afirmau că străbunicul lui patern era un fost sclav neguțător de frânghii și cel matern un african ce făcea parfumuri și lucra la moară... Octavian însuși era bucuros să spună că familia
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ai noștri prin obiceiuri, meserii, căsătorii, să-i lăsăm să ne pătrundă cu aurul și cu bogățiile lor, în loc să le posedăm separat! Senatori, orice obicei care este astăzi considerat ca venind din cea mai veche antichitate a fost nou cîndva: plebeii au devenit magistrați după patricieni, latinii după plebei, celelalte popoare ale Italiei după latini. Măsura noastră de astăzi se va învechi la rîndul ei și ceea ce noi acum apărăm prin exemple va servi ca exemplu la rîndul său." În virtutea deciziei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
facă față duelurilor din ce în ce mai parșive și mai subtile, pare unul adus din ogradă și acceptat, democratic, la masa boierilor, să vorbească și el; chiar cu bunele lui intenții (dar cu false premise, reieșite din suflet comunist), e jalnic prin clișee plebee, nerentabil nicicînd în istorie. Pe la opt, hipersatisfăcut de lapidarele "fiziologii" notate conspirativ în blocnotes, las în plină efervescență societatea din Vovidenie și mă strecor spre ieșire. Mai pot prinde finalul concertului. P.S. Aflu, a doua zi, cum s-a terminat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
său. Unul nou, turbulent, contrariant pentru spiritele clasate. E la modă decadentismul, morală a "hedoniștilor cu mustrări de conștiință", căruia Pallady îi plătește tribut pe măsură, însușindu-și forma de dandysm care-i convenea cel mai mult, nu o frondă plebee și păguboasă, ci un aristocratism pe care oricum îl purta în sînge și-l determina să fie și extrem de productiv. Urmărindu-și, cu oarecare jucată manie, propria efigie de dandy, pictorul, avizat colecționar de lavaliere, bastoane și umbrele cu motive
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
renașterea materială a anumitor blazoane aristocratice. De ase-menea, dacă gradele superioare ale armatei erau rezervate nobililor la începutul secolului al XVIII-lea, din 1750, această excludere a fost temperată printr-o procedură de înnobilare automată a ofițerilor subalterni de origine plebee, ce prezentau anumite merite de serviciu. Totuși, în măsura în care strategia mercantilă a statului regal frînase expansiunea capitalistă și în situația în care reprezentanții nobilimii, ca și ai burgheziei, de-pindeau în continuare de serviciile publice, era imposibil ca aceștia să se alieze
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
contrariul, adică de deținerea unui statut privilegiat dar fără efect real în viața socială, exceptînd armata. Însă toate acestea nu constituiau esențialul. Împotriva nobilimii și a înaltei burghezii se ridica o contra-elită intelectuală și economică, de data aceasta în întregime plebee. Dornică să se îmbogățească, să cîștige atît prestigiu social cît și putere, aceasta nu se recunoștea nici în aristocrația contrazisă de iluminști nici în nobilimea parlamentară ce apăra tocmai libertățile aristocratice, și mai puțin încă în opulența burgheziei financiare, ce
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ritualice de carnaval: ele sunt, În realitate, un mod de rupere de vechea lume și de afirmare, Într-un limbaj provocator sau amenințător, a legilor lumii noi” (M. Ozouf, 1976, p. 114). M. Bristol (1985) urmărește exprimarea simbolică a violenței plebee În carnavalurile din secolul al XVII-lea. M. McIntyre (1989) subliniază utilizarea elementelor carnavalești În demonstrațiile muncitorilor americani din secolul al XIX-lea, J. Brophy (1997) În exprimarea nemulțumirii de către populația prusacă din zona Rhineland din prima parte a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Voi reveni la aceste două cuvinte, democrație și republică). Dreptul de a participa la guvernarea Republicii se restrîngea, la început, doar la patricieni, sau aristocrați. Însă într-o evoluție ulterioară cu care ne vom mai întîlni, după multe tensiuni poporul (plebeii) și-a cîștigat acest drept. Ca și în Atena, dreptul de a participa îl aveau doar bărbații, după cum s-a întîmplat și în democrațiile și republicile de mai tîrziu în secolul al XX-lea. De la începuturile sale ca oraș de
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
ci și În cea de triade. Cunoscută periferic În lumea greacă (să ne gândim la triada delfică), o atare asociere de divinități a devenit În literatura modernă curentă o caracteristică specific etruscă: din Etruria, prin intermediul Întemeierii capitoline și al imitației plebee a acesteia petrecută pe Aventin, ar fi trecut În lumea romană, care i-ar fi consfințit triumful la scară mediteraneană În virtutea extinderii valului de romanizare. Cu toate acestea, nici În acest caz religia etruscă nu poate revendica În manieră incontestabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
romani, ori ca să pună În practică ceea ce alcătuiește În vreun fel obiectul marii tradiții profetice iudaice (Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, Antiquitates Romanae, 4, 62, 5). La Roma aceasta era datoria filozofilor, a poeților satirici și a discursurilor pe care tribunii plebei le adresau poporului. La Roma există misterii și o teologie mistică (cf. subcapitolul 4, 2b: Varro), dar nu există mistici, asceți, vizionari, eremiți, nici mulți taumaturgi, nici nu se consemnează mișcări ale unor entuziaști, inspirați de divinitate, care să exalte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
loc Înaintea templului, chiar În fața Marii Mamexe "Mame" (Arnobius, 7, 33; Augustin, De civitate Dei, 2, 4). 2. La Roma se reprezentau tragedii, comedii sau farse și În timpul sărbătorilor celorlalți zei, În timpul jocurilor: ludi Apollinares, Cereales, Floreales, Megalenses, Romani și Plebei. Elementul specific este, În mod clar, legătura largă și variabilă Între cult și mit, dacă exista vreodată vreun mit de reprezentat. Prin pompa theatralis se stabilește un raport Între templu și teatru 1: ad scaenam a templis et aris. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultul lui Jupiter Summanus a fost aproape uitat. Se vorbește apoi despre instituirea funcțiilor sacerdotale și despre alte construcții. Acest compendiu, care amintește În treacăt de așa-zisul scandal al bacanalelor (186 Î.Hr.), ajunge până În vremea lui Varro, când plebeii din Roma au Încercat să instaleze un cult egiptean chiar pe Campitoliu (I fr. 41). În cartea a IV-a, „Despre quindecemviri” se povestește istoria celor zece Sibylle, care sunt prezentate În ordine cronologică; urmează apoi legenda Sibyllei din Cumae
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
țină cont și de faptul că, tot conform lui Tacitus (Historiae, IV, 14), Civilis i-a incitat pe batavi la revoltă cu ocazia unui prânz ritual Într-o crâng sacru („Civilis, sub pretextul unui banchet sacru, i-a invitat pe plebeii cei mai Îndrăzneți ș...ț, a Înșiruit nedreptățile, persecuțiile și celelalte rele ale oprimării”). Informațiile istorice confirmă vechimea și răspândirea lucus-ului În funcție de templu. Termenii de origine germană nordică veche loh și bar, „loc sacru, altar”, indică tocmai pădurea sacră. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
politic care, conform disidenților maghiari Iván Szelényi și György Konrád, „le-a deschis intelectualilor drumul spre puterea de clasă”), vechea distincție dintre „intelighenție” și „popor” specifică Europei Centrale (mai valabilă În societăți aristocratice precum Ungaria și Polonia decât În cele plebee precum Cehoslovacia, Însă instituită și acolo În mod artificial după 1948) reapăruse Într-o formă acută. Primii care au eliminat-o au fost polonezii. În 1976, grevele de protest Împotriva creșterii prețurilor la alimente au determinat regimul să riposteze În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]