194 matches
-
național - Secțiunea a III-a zone protejate"), reprezintă un abrupt al pârâului "Valea Românească", acoperit pe alocuri de vegetație forestieră și ierboasă, unde în stratele de roci formate din gresii, pietriș și nisipuri, au fost descoperite importante depozite fosilifere atribuite Pleistocenului superior, constituite din resturi vertebrate ale unor specii de mamifere preistorice (cerbi, căprioare, antilope, maimuțe, rechini, șarpi, păsări, etc).
Locul fosilifer Mălușteni () [Corola-website/Science/326123_a_327452]
-
pentru că spărgeau oasele prăzii. Animalele din zilele noastre preferă în schimb să smulgă carnea, evitând oasele. Înainte de această cercetare, nu se știa dacă lupii gri din Alaska sau din alte zone ale globului erau descendenți direct ai lupilor gri din Pleistocen, și nici dacă această specie a fost pierdută sau numai în pragul extincției în America de Nord. În trecut lupii au populat tot teritoriul insulelor Britanice. După bătălia de la Hastings din 1066, soldații englezi căzuți au fost lăsați "pradă viermilor și lupilor
Lup cenușiu () [Corola-website/Science/299707_a_301036]
-
strungi adică șanțuri adâncite, cu fundul relativ plat și foarte înclinate. În regiunile periglaciare, sub raport structural se disting: terenuri care se dezgheață complet în sezonul cald și terenuri care păstrează un orizont adânc înghețat permanent (pergelisol), uneori încă din Pleistocen. În timpul verii, în ultimul caz apare un strat dezghețat - molisolul; aici procesele periglaciare sunt foarte active. Pergelisolul se extinde în N Canadei, Alasca, Groenlanda, Spitzberg, Asia Centrală și de nord-est. În sudul tundrei el devine discontinuu și subțire. Atinge grosimi diferite
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
Ghețarul de platou se întâlnește foarte rar, având forma unei mici calote de gheață. Se instalează în zonele cu largi excavații ale platourilor foarte înalte, slab alimentate cu zăpezi. Un astfel de ghețar se întâlnește în Alpii Dauphinezi, iar în pleistocen, se pare că a existat și pe suprafețele de nivelare înalte din Munții Retezat. Ghețarul himalaian nu are un circ propriu-zis; reprezintă un caz particular al ghețarului alpin, fiind însă mai complex și de proporții. Este caracteristic pentru Munții Himalaia
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
tot mai multe stânci deasupra gheții (nunatak-uri), crevase și văi canion. Materialul detritic rezultat din dezagregarea rocilor ce compun nunatak-ul va fi preluat de către masa de gheață în mișcare și depus sub formă de morene glaciare. Gheața calotei antarctice este pleistocenă. Topirea ei ar ridica nivelul oceanului planetar actual cu circa 15 m. Prezența ei în zona Polului sud determină anumite particularități curenților marini și vânturilor, care influențează regimul climatic al Globului. Tipul groenlandez este cantonat în Groenlanda, ocupand ¾ din suprafața
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
culmi monolitice concordante cu structura, având un aspect de hogback, în timp ce văile nu sunt adaptate la structura. Pe văi se pun în evidență nivele de umeri situate între 120 și 300 m altitudine aproximativa, derivate din fragmentarea glacisurilor de vale pleistocene. În zona Munților Stânișoarei sunt foarte active procesele de modelare a versanților - prăbușiri, eroziune torențiala și mai ales alunecări de teren cu deluvii groase de până la 20 m, care se dezvoltă mai ales "pe stratele de Hangu și pe șisturile
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
depozite cuaternare formate din aluviuni constituite din maluri, nisipuri și pietrișuri ce corespund holocenului. Urmeaza apoi, spre adâncime, depozite ale unui regim marnos (marne cu intercalații nisipoase, argile, nisipuri și pietrișuri) care s-au depus într-un regim lacustru din pleistocenul mijlociu. Aceste structuri se suprapun stratelor de Fratești - formațiune întâlnită pe întreg teritoriul județului Teleorman. Ele sunt cosntituite în partea superioară din nisipuri fine, iar la bază din piet. Împrejurimi:La aproximativ 25 km nord de orașul Roșiorii de Vede
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
teritoriul raionului. Odată cu formarea văilor a început și formarea teraselor care s-au format din depunerile de nisip și prundiș cu grosimea de 3-8 m. Acestea sunt acoperite de lemuri leosoidecu intercalări de soluri fosile castanii. Mai tîrziu pe terasele pleistocenului mediu au fost descoprite stațiuni paleolitice ale omului primitiv în care au fost găsite unelte ale culturii așel tîrzii și ale celei musteriene. În perioada cuaternară teritoriul raionului a continuat să se dezvolte în condiții continentale, fiind supus mișcărilor tectonice
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
condițiile unei umidități sporite în partea inferioară a alunecărilor blocurilor de roci, în fine se pot transforma într-o masă de roci fără nici o urmă de structură inițială. Dezvoltarea mai intensă a alunecărilor de bloc s-a produs în perioada pleistocenului superior și a holocenului drept consecințăa mișcărilor neotectonice pozitive și a eroziunii rîurilor. În urma acestor procese se formau versanți înalți și înclinați ce condiționau o creștere considerabilă a forțelor tangențiale și ca rezultat a deplasărilor grandioase ale blocurilor de roci
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
Prima epocă din istoria omenirii, cunoscută sub denumirea de "epoca pietrei cioplite" sau paleolitic: "palaios" = vechi și "lithos" = piatră (cuvinte grecești), cuprinde cea mai lungă perioadă de timp (aproximativ între 1.000.000 și 10.000/8000 î. Hr.). Geologic, corespunde pleistocenului sau epocii glaciațiunilor din perioada cuaternară, când în structura geomorfologică a pământului au loc schimbări impor-tante, valabile și pentru lumea vegetală și animală. Răcirea climei a determinat cele mai importante glaciații din istoria pământului, cunoscute îndeosebi datorită cercetărilor din Munții
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
pe atunci trecea prin perioade glaciare extreme. Versiunea europeană a lui "Homo erectus" a fost denumită "Homo heidelbergensis" și aceasta datorită unei descoperiri realizate lângă Heidelberg, în 1907. Se estimează că a trăit acum 400.000 - 800.000 de ani. Pleistocenul târziu (127.000 - 10.000 î.Hr.) a fost epoca omului de Neanderthal. Acest nou tip de umanoid, considerat a fi o rudă secundară a lui Homo sapiens sau chiar o subspecie diferită, a apărut în urma unor trepte succesive de evoluție
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
pentru a scoate carnea de pe oase și pentru a le sparge, ca să se ajungă la măduvă. Cu ajutorul uneltelor se diversifică modul în care omul primitiv interacționează cu natura, permițându-i să consume noi alimente și să exploreze noi teritorii. În pleistocenul inferior apar primele unelte pentru vânătoare și cules: unelte rudimentare din așchii și bolovani de râu cu o muchie tăioasă pentru cioplit, tăiat și răzuit atribuite „culturii de prund” (sud-vestul Europei până în sud-vestul Asiei și Sudul Africii). Primele unelte din
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
profesor specialist în tuberculoză osoasă care i-a spus că suferă de macrantropie, un fenomen cunoscut în analele medicinei, dar care se manifesta în cazul său cu un ritm neobișnuit. Profesorul i-a spus că posedă o glandă dispărută în pleistocen, "„pe care mamiferele doar ar fi încercat-o și apoi (...) ar fi abandonat-o pentru că mai mult le încurca”". Vizitându-l pe Cucoaneș, naratorul constată că ritmul de creștere al acestuia s-a accelerat. Dimensiunile sale se măresc în mod
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
principal: "„Este, cum se spune, un caz unic nu numai în analele medicinei, adăugă el (Cucoaneș - n.n.) pe același ton debil sardonic, ci unic chiar pentru capacitatea de înțelegere a științei moderne. Profesorul pretinde că posed o glandă dispărută în pleistocen, o glandă pe care mamiferele doar ar fi încercat-o și apoi, zice el, ar fi abandonat-o pentru că mai mult le încurca. Cred și eu că le încurca!...”" Potrivit lui Alex Ștefănescu, autorul nu aprofundează această explicație, fiind interesat mai
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
granița care împarte Țara de Foc între Argentina și Chile.<br> Urme istorice atestă existența paleoindienilor deja în anii 9.800 î.Hr. care până prin 1520 d.Hr. erau ocupați cu vânatul, urme care se retrag în timpul perioadei de glaciație din pleistocen, ulterior când strâmtoarea Magellan este umplută cu apă împiedică retragerea locuitorilor pe continentul american. <br>In urmă cu 3000 de ani sunt dovezi istorice care atestă că dispar unele specii ca și calul sălbatic, sau leneșul uriaș, pentru asigurarea hranei
Țara de Foc () [Corola-website/Science/307360_a_308689]
-
este un parc cu lacuri bituminoase pe teritoriul Los Angeles-ului, California. Este cunoscut datorită numeroaselor descoperiri de animale dispărute în pleistocenul târziu. Descoperirile includ o faună bogată de mamifere mari, inclusiv ursul cu bot scurt, leul american, pisici cu dinți sabie, lupi groaznici, mamuți, mastodonți, leneși giganți, cămile de vest, bizoni preistorici, pecari, cai americani, lame și altele. Doar un singur
La Brea Tar Pits () [Corola-website/Science/333726_a_335055]
-
animal dăunător. Alte procionide, cum ar fi coati sau kinkaju sunt de asemenea vânate pentru carne sau blana lor. Fosilele procionidelor datează din oligocenul inferior până în prezent în America de Nord, din miocenul superior până în prezent în America de Sud, din eocenul superior până în pleistocenul inferior în Europa și din miocenul inferior până în prezent în Asia. Prin strămoșii lor se înrudesc cu ursidele și canidele. Două subfamilii erau recunoscute în mod tradițional în clasificările mai vechi: "Ailurinae", cu un singur gen existent "Ailurus" (panda mică
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
capturată, iar koala ținut în captivitate poate trăi 20 de ani. Koala (Phascolarctos cinereus) are un areal actual care se extinde din sud-estul statului Queensland prin estul statului Noua Galie de Sud și Victoria până în sud-estul Australiei de Sud. În timpul pleistocenului superior koala se întâlnea, de asemenea, în sud-vestul Australiei de Vest, unde se pare că există încă habitate adecvate. Koala trăiesc numai în pădurile de eucalipt. Singurul gen și specie care trăiește în prezent este koala ("Phascolarctos cinereus"). "Phascolarctos" a
Fascolarctide () [Corola-website/Science/302354_a_303683]
-
reprezintă o porțiune a ultimului complex de nivelare Gornovița, parte individualizată a Munților Șureanului. A fost modelată pe tot parcursul Pliocenului până în Pleistocenul inferior, rezultând o suprafață ondulată cu altitudinea medie de 900 m, cu munți mici și mijlocii, cu aspect de dealuri, cu altitudini cuprinse între 700-800 m până la 1.100-1.200 m. Munții se prezintă sub forma unor platouri (plaiuri) modelate
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
lui L. V. Sopin, M. N. Smirnov, A. K. Fedosenko, V. N. Nikifor, D. G. Mednedev, G. G. Sobanscov, V. A. Șilov, B. V. Șerbakov, N. P. Malkov, N. S. Socinoi și mulți alții Inițial fosilele leopardului zăpezilor, datate din pleistocenul târziu, au fost găsite numai în munții Altai și la frontiera vestică a Mongoliei. Dar, descoperirile de mai târziu de la nordul Pakistanului ne arată că leopardul zăpezilor era răspândit pe acest teritoriu, probabil, de la 1,2 până la 1,4 milioane
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
dacă număra câteva zeci de mii de oameni pe întreaga planetă. "Mezoliticul" sau "Epoca Mijlocie a Pietrei" a fost acea perioada a evoluției tehnologiei umane cuprinsă între paleolitic și neolitic, toate fiind perioade ale Epocii Pietrei. Mezoliticul începe la sfârșitul pleistocenului, acum vreo 10.000 de ani și se sfârșește cu introducerea agriculturii, dată care variază cu fiecare regiune geografică. În anumite zone, cum ar fi Orientul Apropiat, agricultura a rămas, la sfârșitul pleistocenului, într-un stadiu oarecum incipient și acolo
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
ale Epocii Pietrei. Mezoliticul începe la sfârșitul pleistocenului, acum vreo 10.000 de ani și se sfârșește cu introducerea agriculturii, dată care variază cu fiecare regiune geografică. În anumite zone, cum ar fi Orientul Apropiat, agricultura a rămas, la sfârșitul pleistocenului, într-un stadiu oarecum incipient și acolo mezoliticul este scurt și indefinit. Pentru zonele în care glaciațiunile au avut un impact mai puternic, este preferat termenul "epipaleolitic". Regiunile, în care ultima glaciațiune a avut un efect mai puternic asupra mediului
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
modificate în câteva ocazii pentru a reda teren localnicilor. Râno Kau este un vulcan stins înalt de 324 m (1063 ft), care formează partea de sud-vest a Insulei Paștelui, o insulă chiliana în Oceanul Pacific, formată din scurgerea lavei bazaltice în Pleistocen cu cele mai noi roci din zona ce datează de acum 150000 și 210000 de ani în urmă. Râno KAU are un lac format în crater, si este unul din cele trei părți naturale de apă proaspătă ale insulei. Cea
Parcul Național Rapa Nui () [Corola-website/Science/314652_a_315981]
-
județul Vrancea și i s-a alipit și satul Negrilești, fostă reședință a unei comune desființate. Comuna Negrilești s-a reînființat în 2003 prin separarea din nou a satului Negrilești de comuna Bârsești. Ca urmare a eroziunii active din timpul pleistocenului superior, s-au dezvoltat largi poduri de terase, în special cele ale nivelurilor de 60 - 70 m și 40 - 50 m. Pe aceste poduri sunt așezate cele două sate ale comunei. Fragmentarea reliefului este foarte accentuată pe partea stângă a
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
pot să se ridice în picioare. La vârsta de 2 săptămâni ei încep să se hrănească cu plante. Ating dimensiunile adulților la 5 luni. În miocen (peste 10 milioane de ani în urmă) au existat și în Europa, iar din pleistocen (2 milioane de ani în urmă) au rămas în Africa. În Asia se mențin din miocenul superior. Succesiunea geologică a acestei familii este miocenul inferior - pliocenul inferior în Europa, miocenul inferior - miocenul mijlociu și pleistocenul - holocenul în Africa și miocenul
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]