184 matches
-
cu noi, eu crez că cine i-a făcut, a greșit, se-ntâmplă..." Maiorul era un om vorbăreț, cum sunt bărbații umblați, pe la cincizeci de ani. Dacă și-ar fi scos chipiul înfundat până la urechi în cap, niște urechi mari, pleoștite, și n-ar fi fost chel, ar fi avut frizura unui bărbat cuminte care vine devreme acasă. Alături, pe ciment, avea o servietă străvezie de plastic plină cu guvizi țepeni. Și cel mai caraghios lucru la mare este un ofițer
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
dea ce-și dorește, ca de adio și de rămas bun; în primele zile ale lui 1988 el o duse cu mașina la Viena. O lăsă la Gara de Vest și parcă i-ar fi părut rău, după moaca aia pleoștită, și Mariana își spuse că poate se înșelase în privința lui: ar fi rămas lîngă ea poate și ar fi ajutat-o, dar nu mai era vreme să se răsucească. Îi spuse că de-aici încolo se poate descurca singură, măcar că
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
combătea Păunescu (ce jalnică ierarhie avea momentul acela, în care chiar un semidoct ca Păunescu putea numi mari scriitori pe un Bogza, un Jebeleanu sau Preda...). A trecut vreun sfert de oră și au ieșit din birou Alecu și Geta, pleoștiți, împreună cu Preda care mi-a comunicat, dîndu-mi mîna, că nu-l interesează cartea pentru că: «Monșer, Ionescu ne cam înjură și nu prea mai vrea să știe de țara lui...»” Și pe deasupra încă o scenă simptomatică, menită a corija o inoportună
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
emisiunea patronată de Mihai Tatulici și Rodica Culcer, respectiv: Alina Mungiu-Pippidi, Cristian Tudor Popescu, Sorin Roșca Stănescu, Robert Turcescu..., cu toții abia stăpânindu-și căscatul, de plictiseală acută. Dar a venit și vremea plecării din ring a domnului Traian Băsescu, cam pleoștită, ce-i drept, și cea mai anodin-fermecătoare dispută a fost gâlceava dintre perechea Alina Mungiu/Rodica Culcer și surprinzător-impetuosul Dan Nica, deși din punct de vedere al debitului verbaaaal... Mă rog ? În acest vârtej dialogistic, cel mai neajutorat mi s-
Alegeri, hărmalaie și Florin Călinescu... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12247_a_13572]
-
e cea a epitetelor injurioase, adesea mizînd pe purul efect cantitativ, cumulativ - "să vedem dacă te prinzi de ironie mă prostule, fudulule, mîrlanule, cretinule, idiotule și analfabetule" (ciberplai) - , dar căutînd și expresivitatea, spectaculosul (ca în competițiile de "insulte rituale"): "scufie pleoștită, boule (...) băi animal planet!" (ib.). Termenii generici folosiți pentru egali (de aceeași vîrstă, cu relații de grup), adesea marcați ironic, uneori chiar cu potențial agresiv, sînt mai ales cuvinte popular-tradiționale: moșule, cumetre, nepoate, frate, tată, nea, nene, coane: " ...bah (= bă
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
Ieri, Balzac de buzunar, făcînd la planuri nu "din cuțite și pahară", ci din fluturi și dovleci, mă și vedeam cu "corespondența" publicată-n opt volume groase, legate strîns și deșucheat în mătasea celor mai fini ciorapi de damă! Azi, pleoștit, c-o noapte nedormită, după ce am terminat un fermecător Maurice Leblanc: Victor, de la brigade mondaine, îmi dau seama că mîna-mi atîrnă mai greu, că creioanele-s tocite, că "cheful" a pierit o dată cu gîndul că trebuie să scriu! M-aș tot
Se va citi pe melodia Gui gău iau by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14084_a_15409]
-
să le bage în calculator și să ,deschidă" aceste texte scrise într-o limbă pe care nepoții s-ar putea să n-o mai știe deloc? Pe când, în pod... Podul B plin de obiecte heteroclite, de pantofi scâlciați și pălării pleoștite, de fel de fel de nimicuri ieșite de mult din uz, prăfuite sau patinate de vreme. B cuprindea în el o întreagă epocă, o întreagă viață sau mai multe. Acele clipe de uitare petrecute în pod, răsfoind o carte cu
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
vremuri și preascunde frunți e degeaba încă stâncă-n vechii munți: ați uitat să dați cu pietre după câini iar turbații v-au mușcat și piept și mâini zmeii ne-au sorbit și sufletul și glia ne-a rămas - străin pleoștită - pălăria... părăsit-am vatra - ni s-a stins mânia râdem când - prostește - surpăm temelia ...Criste - simt prin neguri - gâfâit respiri: iscă-n plebi-cenușă jarul de martiri! SFÂNT POEMUL LUMII AZI S-A DAT LA FUND sfânt poemul lumii azi s-
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
care a cochetat cu jansenismul. Penelopa se confundă cu Ithaca. Iar Ithaca - fără nici o îndoială - este o cultură mică. O cultură mică e un șarpe boa care a înghițit un elefant. Dacă mic-burghezii văd în asta doar o pălărie cam pleoștita, Micul Prinț (alt călător prin stele, alt risipitor) nu suferă pentru atîta lucru, desi Saint-Exupéry (un albatros) își frînge aripile. Elefantul e Cultură Mare. Culturile Mari, care, ca orice elefant, își amintesc de tot și toate. Dar pe care culturile
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
Ea se trăiește, așa cum se trăiește viața însăși, numai că la o intensitate nebănuită vreodată. E viața la puterea infinit."; " Viața mea crește dintr-o imensă și adâncă oboseală; urcă la cer anapoda, împleticindu-se la fiecare secundă, cu aripile pleoștite, ca o pasăre beată. Credința, cărțile, iubirea nu fac decât să-i îngreuieze urcușul, să-i împăienjenească mai tare ochii. Uneori simt inima smucindu-se în sus cu putere - ar vrea să se smulgă, sărmana, și să scape o dată pentru
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
cazul meu nu înseamnă că am părăsit orașul în care locuiesc de la 18 ani și pe care, în aceste zile caniculare, n-aș putea spune că-l iubesc prea mult. Este o căldură criminală, teii de pe strada dr. Lister stau pleoștiți, cu frunzele încremenite, peste mașinile îngrămădite lângă trotuar s-a așternut un strat de praf lipicios cam de grosimea unui deget, puținii trecători se mișcă apatic, cărând după ei sacoșe enorme pline cu zarzavaturile cumpărate de la colțul străzii, în fine
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
nu mai e mult și mă voi elibera de toate chinurile. În fața unei cutii albe, nu foarte înalte, așteptau, la colț de stradă, trei persoane. Un bătrân, primul pe listă, purta o pălărie de modă veche, cu borurile scurte și pleoștite inestetic în părți. Eram fericit. Toaleta se afla în fața ochilor mei. A doua persoană era o femeie trecută de patruzeci de ani care, după toate aparențele, nu era singură. Surâ dea neîntrerupt înspre trotuar, unde era parcată o mașină de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în fața ochilor un dans drăcesc, parcă era Ciuleandra, parcă era Noaptea Valpurgiei. Dădu să se scoale din fotoliu, dar picioarele îi erau de plumb. Se sprijini de pereți și se târî până sus, în pat, urmat de Toni, cu urechile pleoștite și coada între picioare. Adormi pe moment și iar nu avu somn, doar coșmaruri. Îl trezi, spre dimineață, lătratul lui Toni. Era năuc, capul îi vâjâia, avea mii de gheare care-l zgrepțănau în stomac... Începu a căuta ceva prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu mâna Întinsă. Înserarea s-a lăsat peste oraș apăsător, și albastrul ei umed coboară tainic din ceruri, ca un murmur al zeilor. A ajuns Într-un târziu la calea ferată pe care o traversează. În fine, zărește maghernița, momâie pleoștită, bortă sinistră În care va intra , după o zi de cerșit. -Scoală Ben, de câteva zile, Uniunea Europeană și-a deschis porțile ei fastuoase și pentru noi. Nu simți un fior În tărtăcuța ta care sună a gol? Trezește-te nesimțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-o coșniță peticită pe care au rezemat-o de peretele vitrinei, iese capul pleoștit al unui câine, tovarășul lor de foame și vagabondaj. -Pe ce parte este Europa, nu vă supărați? se trezește Antoniu că-l Întreabă pe un tip cu mustață, prezentabil și bine Îmbrăcat, care, Înainte de-a intra În metrou, aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-a purtat ca un bădăran, sugerîndu-i prietenei sale, în final, că ușa e deschisă. O femeie nu poate fi dată afară chiar așa și-ncă într-o piesă la Televiziune. Mustața semeață i-a căzut secretarului literar peste gură, pleoștită, ca spuma laptelui încins peste buza oalei; fetița cu aer de frișcă bătută proaspăt a vrut să zică ceva în apărarea personajului, care i-a plăcut, dar a înghițit în sec, privindu-și mama, în timp ce Mihai, lovit zdravăn, a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
al Partidului Naționalist Britanic. Și, pentru a completa Sfânta Treime a calităților, mai era și un bețiv notoriu. În clipa în care intră în sufragerie, Derek se holbă la jucărioara lui Beverley cu o privire de fanatic, de sub bretonul lui pleoștit care trebuie să fi adăpostit imaginea unui milion de labe plătite la cursul zilei. Înțelese totul. Mai târziu, după încă niște păhărele golite, se luă la harță cu Beverley; întâi o numi comunistă, apoi jidancă și abia la urmă lesbiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îi displăcea să vorbească deschis despre serviciu, ca și despre sentimentele sale. Știa foarte bine că nu poate risca să-l întrebe direct, că nu se va alege decât cu o grimasă enervată și cu imaginea moțului său, de-acum pleoștit, fluturând atunci când va trânti ușa. Absenteismul atrase după sine și mai multă băutură. Carol găsea sticle suspecte de lichioruri lipicioase și rachiu puturos în tot felul de locuri: sub chivuetă, pe sub taburete, în spatele grilajelor de aerisire. Dar în scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru strîngerea de fonduri În folosul unei cauze. Iată-l pe nelipsitul păstor, chemat să prezideze vreun joc de noroc destul de nevinovat; o bătrînică Într-o rochie cu imprimeu, lungă pînă la glezne și o pălărie de vară cu borurile pleoștite, se foia de colo pînă colo emoționată, În ciuda aerului ei oficial, organizînd „goana după comori“; (un petec restrîns de pămînt, ca o grădiniță pentru copii, era Înțesat de țăruși care indicau posibilele locuri unde erau Îngropate premiile), și Întrucît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grăbeau s-o Încheie, dar Arthur Rowe nu mai avea nimic de cîștigat. Se mulțumi să privească, ținînd Într-o mînă cozonacul și În cealaltă exemplarul din Micul duce. — Am rămas foarte tîrziu, foarte tîrziu, se tîngui cucoana cu pălăria pleoștită. Dar, În ciuda orei tîrzii, se mai ivi un mușteriu care socotea că merită să plătească intrarea; dintr-un taxi coborî un individ care porni spre cortul ghicitoarei. Ai fi zis că-i un păcătos zorit să se spovedească, de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
alămurilor se stinsese În timpul acestei scurte, dar penibile dispute. — Bună seara, zise Rowe. Dar nu i se Îngădui să plece; un soi de delegație venea să-i dea o mînă de ajutor domnului Sinclair, În frunte cu bătrîna cu pălăria pleoștită. — Mă tem că vă aduc o veste proastă, spuse ea zîmbind sfios. — Și dumneata vrei cozonacul! exclamă Rowe. Femeia de la tarabă rosti, zîmbind cu un aer protector: — Trebuie neapărat să-mi dați Înapoi cozonacul! Vedeți - s-a produs o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-l iau Înapoi. Îți plătim un preț rezonabil. Cine sînt „ei“? Știa Însă foarte bine despre cine era vorba. Îi venea să rîdă gîndindu-se la grupul acela caraghios - parcă-i vedea cum vin, pe gazon, Înspre el: bătrîna cu pălăria pleoștită (negreșit picta acuarele În orele libere), cucoana aceea bizară care condusese licitația și uluitoarea doamnă Bellairs. Își trase mîna din strînsoarea celuilalt și spuse, zîmbind: — Ce fel de joc e ăsta? La ce vă mai poate folosi acum cozonacul? Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că cineva Încercase să-l asasineze: crima era o specialitate a lui, o caracteristică personală, incompatibilă cu locuitorii acestei lumi patriarhale și pașnice din care fusese exilat și ai cărei reprezentanți tipici păreau să fie doamna Bellairs, cucoana cu pălăria pleoștită și pastorul Sinclair. Un criminal ar trebui să se simtă la adăpost de crime - mai ales de crimele unor astfel de oameni. Dar Rowe era și mai scandalizat acum, cînd Îl auzea pe acest tînăr spunîndu-i, de la Înălțimea experienței sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Whistler! auzi Rowe un glas. — Îmi pare rău, dar n-am auzit ce-ați spus, se scuză el. — Adăposturile subterane sînt sigure. Bombele nu pot pătrunde În ele. Rowe mai văzuse parcă undeva fața asta, cu o mustăcioară sură și pleoștită, și buzunarele astea umflate, din care individul scoase o bucățică de pîine și o aruncă În rîu; un pescăruș o prinse din zbor, depărtîndu-se de ceilalți, și lunecă dincolo de bărcile răzlețe și de fabrica de hîrtie, ca o pată albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Păstrează-ți cozonacul pentru Prentice! Îi răspunse omulețul, pe un ton acru. El e suprarealistul nostru! Intrară Într-o cameră aproape identică, dintr-o altă clădire, unde dădură peste un individ Într-un costum de tweed, cu o mustață sură. Pleoștită, după moda epocii eduardiene. Ședea pe marginea unui scaun, Într-o poziție destul de incomodă. — Dumnealui e Arthur Rowe, pe care-l căutam, zise detectivul, punînd pe masă dosarul. Cel puțin așa pretinde. N-are nici un carnet de identitate. Spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]