189 matches
-
stăpânului său. Această independență genetică poate da impresia de încăpățânare. Bracul german este în general o rasă sănătoasă. Unii câini pot suferi de probleme ale încheieturii șoldului, boli genetice ale ochilor sau cancer de piele. Ca toți câinii cu urechi pleoștite, face des otite și urechile trebuie verificate și curățate regulat. Este o rasă mai longevivă decât multe rase de mărimea sa. Trăiește de obicei 12 până la 14 ani, iar unii câini ajung să trăiască până la 16 sau 18 ani. Blana
Brac german () [Corola-website/Science/305904_a_307233]
-
se întorc, cu blazonul curat ca o vitrină de la Sacks, deciși să redemareze în trombă jafurile și corupția. Dacă în urmă cu zece ani au fost aduși la putere de K.G.B., armată și securitate, acum s-au cățărat pe aripile pleoștite ale algoritmicilor. Rămân la părerea că în 1996 nu s-a produs alternativa la putere, pentru că avantajul C.D.R.-ului și-al aliaților a fost, de la bun început, fragil. Ultimii patru ani au constituit, de fapt, un respiro acordat celei mai
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
ceva ce antrenorul nu auzi, ceva de rău, dar se conformă. Însă nici măcar marcajul la om nu-i mai ajută pe dinamoviști. Intrarea lui Ciuleasa îi însufleți și mai și pe cei de la Armătura și tăie definitiv aripile și-așa pleoștite ale dinamoviștilor. Zalăuanii jucau cam ca Real Madrid în zilele bune și, deși dinamoviștii se apărau cu chiu cu vai, golul egalizator plutea amenințător și iminent deasupra porții lor. Cauza principală a acestei stări era, desigur, faptul că nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
incendiul din timpul nopții. Vorbeau cu el În birmaneză. Nu, nimeni nu a fost rănit, spuseră ei. —A sărit cineva În lac? Bărbații râseră. Nu de data asta, dar bărbatul sigur era speriat. Îi spuseră că era vorba de căsuța pleoștitei vedete de televiziune din sala de mese. Nu au fost mari pagube. Muncitorii Înlocuiau deja părțile distruse din tavan. Patul o să se usuce de la sine. Să pună o plasă nouă? Heinrich se scărpină În cap. Intenționase să cumpere plase ignifuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
clipească, nu s-a schimbat o nuanță în culoarea irisului. „OK.“, am acceptat, calm și neîncrezător. „Mai departe.“ Și-un elev ar fi avut bănuieli. „Te-te face, Ro-robiță!“ Cezar râdea, cu șoseta proptită de calorifer. Moțul de lână stătea pleoștit, curbat într-o parte. L-am făcut în toate felurile în gând, după care m-am răzgândit și i-am trântit-o și-n față: „Vezi să nu prinzi Radio Marte cu-antena ta din ciorap!“ „Pot să termin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din părțile Olteniei? Întrebă Oană. - Mai suntem... se auziră voci În jurul focului. - Suntem și din părțile muntenești, și din Transilvania... - Care ești, măi, din Transilvania? - Ion Moț mă cheamă, taman din Țara Moților! se sumeți un oștean Înalt, cu mustața pleoștită. Suntem și din părțile Clujului, și din munții Făgărașului! - Și ce căutați voi, măi, la Cetatea Sucevei? - Trecurăm tăte probele la luptă, căpitane... Nu ne oropsi. Fuserăm ăi mai buni la călărie, la sabie, la ce porunciși Domnia Ta. Și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
împușcat mortal în decapotabila lui. Toate amănuntele erau date în The Examiner; le-am citit în tramvaiul care ne ducea spre port și Nails chiar ne-a spus că crede că a jucat odată mingea cu acest Aiello. Era tare pleoștit. Dar era încă devreme, de-abia se crăpase de ziuă, iar distanța străzilor de la periferie atinse de zori era încă neclară, căci numai o picătură albă de soare se prelingea pe marginile clădirilor. Când am mers în port la Saugatuck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vals supărat și mohorât în care partenerii care se strâng cu disperare în brațe vor de fapt să se istovească unul pe altul; sau un step sau tarantella dansată de unul singur într-o fervoare a nebuniei; sau legănarea mai pleoștită a cuiva care mai are puțin și își pierde cunoștința; acele sevillanas maiestuoase executate de un corp rigid a cărui față nu trădează ritmul îndrăcit al picioarelor; tropăitul epidemic al servituții nemțești; kazatski lăsându-se pe vine; pasul șovăitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-a purtat ca un bădăran, sugerîndu-i prietenei sale, în final, că ușa e deschisă. O femeie nu poate fi dată afară chiar așa și-ncă într-o piesă la Televiziune. Mustața semeață i-a căzut secretarului literar peste gură, pleoștită, ca spuma laptelui încins peste buza oalei; fetița cu aer de frișcă bătută proaspăt a vrut să zică ceva în apărarea personajului, care i-a plăcut, dar a înghițit în sec, privindu-și mama, în timp ce Mihai, lovit zdravăn, a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe amândoi și își regretă remarca, dar o irita faptul că erau așa, absurd de susceptibili. Cățelul lui Adam era un papillon, una din rasele cele mai pitice. O minge grațioasă, cu păr lung, negru cu alb, două urechi pufoase, pleoștite, o coadă veselă, flocoasă, și cei mai amuzați și inteligenți ochi strălucitori, de un negru-albăstrui. Adam îi dăduse numele. Când l-au întrebat de ce tocmai „Zet“, a răspuns: „Pentru că noi doi suntem Alfa și Omega“. Gabriel găsi în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nefericirea lui Pearl era și mai grea. Îl iubea și pe John Robert. — Dă-mi să mă uit și eu, spuse George. Luă binoclul din mâna lui Alex. Se găseau în salon, la Belmont. Dincolo de mesteacăn (ale cărui crengi îndoite, pleoștite, i-o evocau lui Alex pe Gabriel), una dintre ferestrele de la etaj ale Papucului era perfect vizibilă. Ramurile înmugurite ale copacului bruiau doar colțul de jos din dreapta al imaginii. Fereastra era cea a dormitorului lui Hattie. George a avut noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la rândul ei, o așeză pe jos, în hol, lângă ușă. Ochii sinceri, lăcrimoși, ai lui Gabriel o fixau pe Hattie cu o simpatie neîncrezătoare. Astăzi, Gabriel avusese nefericita idee de a-și lega la spate, cu o panglică, părul pleoștit. Fața îi era încordată și lucioasă, iar nasul înroșit de vântul de aprilie. Când de abia veniseră, se simțea jenată și încurcată și refuzase cu stângăcie invitația lui Hattie de a intra în casă. Acum își regreta refuzul, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
colegiul Trinity), îl arăta adolescent, dichisit, cu ochi strălucitori și o cravată verde. Lui Emma nu-i plăcea tabloul. Fotografia aflată în camera mamei, îl înfățișa pe tatăl lui în vârstă, mai melancolic, timid și neîncrezător, cu o mustață moale, pleoștită, și o expresie de blajină și inteligentă nedumerire. Ambii săi părinți aveau un aer „desuet“. Taică-su arăta ca un ofițer din primul război mondial, iar mama lui ca o vedetă de pe vremea filmului mut. Avea părul blond, ondulat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Lărgiți compasul! Dați-i benzină! Dați din ciolane! Umblați! Ne lămurim noi pe drum, nu aicea! Aa..., capătul de giaravelă îl lăsăm, poate reușesc doctorii să i-l coasă la loc! și Avocatul scoate în silă, din coș, glandul deja pleoștit, așezându-l grijuliu, pe burta posesorului. A fostului posesor. Mutilatului. Mișcați-vă, mișcați-vă, mișcați-vă! Nu-ncetiniți! Mergeți cât mai normal cu putință, fără să fugiți, dar repejor! Ca la maraton! continua să le comande Fratele, dirijându-le cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
văzut cu Connolly după întâlnirea dezastruoasă de la HC decât la câteva săptămâni de la începerea semestrului de primăvară. Era în atelierul ei într-o după-amiază, făcând ordine după mizeria lăsată de ultima ei clasă din acea zi, când a intrat el, pleoștit, cu caietul de schițe în mână. Sheba s-a uitat la el, apoi și-a continuat treaba. Connolly stătea nehotărât în prag, urmărind-o. — Miss? a zis el după câteva momente. V-am adus ceva să vedeți, Miss. Sheba s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Împietriți scena, sîntem răbdarea Întrupată, fără expresie; fiecare pare să-și fi propus să se facă cumva cît mai invizibil, ceea ce ne și reușește, Într-un fel. Reușim să nu mai fim un grup de indivizi, ci o singură entitate pleoștită, cu un contur neclar, de radiografie. Dacă cineva se uită la noi, are senzația că vede dublu, că trebuie să-și șteargă ochelarii. Csabi e sleit, hainele abia mai stau pe el, are o privire pierdută. Portocală zbiară ca un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
două carabe ca doi bolovani, cu care e gata să facă dreptate (sau, mă rog, nedreptate) pe neașteptate, În baza unor rațiuni stranii; Patrana - un Rocky agricultor, aflat În permanență Într-o dispoziție sentimentală, Îl vezi cum Îi tremură mustața pleoștită, gata să te atace cu dorurile lui de diverse lucruri care acum se află În altă parte; Brănescu - face excepție În grup, băiat cu liceul, volubil și isteț, dar suferind de un complex provincial, se pare că scrisul lui Îngrijit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Cap de porc sau cap de câine Aceasta-i întrebarea aici O căpățână de câine smulsă Scoate aburi din mormanul de gunoi Cum ar fi arătat pe capul câinelui Botul smuls Pentru că-i cald Înlăuntrul Vieții Limba Ca o cârpă pleoștită, la piept Și sub gât, nu mai e nimic Nici o burtă Nici o nevoie sub burtă de acum Nici o naștere la nimereală Nici o viață Totul tăiat de la rădăcină. (bea) Și pe lângă asta nici nu aș avea nevoie Câinele meu nu are
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
strânsă pe-un guler tare, din care se vede vârful de metal al butonului. E întovărășit întotdeauna de un cățel cafeniu, cu picioarele scurte și răsucite în afară, ca labele de crocodil; un basset cu botul ascuțit și cu urechile pleoștite. Aș ști să spun și cum îl cheamă: Soliman!... Are o pată albă pe piept, ochii roșii, fără gene și zgarda cărămizie, cu cataramă nichelata. Din visurile de copil, de când au apărut întâi, nu s-au schimbat niciodată, n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
am luat pantofi, vedeam viață de om cînd eram pui de om, acum sînt pui de pui! flaneaua groasă prinde bine, caldă, lipsește femeia, tot bărbații lipsesc mai mult, stau prăpădiți printre lucruri cu civilizația asta! Bîrnova castanul cu frunze pleoștite lucioase la becul alb, toamna anotimpul în care vegetația se vestejește, 1958 savuros formativ Dicționarul limbii române moderne, Grajduri luminile pentru sate, instituția impiegatului în lanterna purtată de el la peron, ziua de ieri n-am îndestulat-o, n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de apel Creangă, și scoțînd perforatorul face-o gaură-n bilet! tot mai liniștit fără, mototolești o hîrtie, ai dat-o controlorului și te-ai întors pe partea cealaltă, la somn de voie, dezalcoolizare, faceți găuri unde știți! mustața stă pleoștită, chelia crește! dacă sîntem domnișoară mai animăm pustiul cu băieți, urc spre etajul vagonului pînă la penultima treaptă și mă întorc în vîrful picioarelor, dar tot pustiu locul, bîjbîie gesturi de confuzie bahică pe sticlă, de afară miros de hoit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a oprit mâna în creștetul său ascultând, impasibilă, discuțiile din jur. Uneori își arunca privirea spre el prin oglinda de argint, mare cât peretele. Îți pare rău? îl întrebă cu o ușoară inflexiune în glas, vădit nesatisfăcută de figura sa pleoștită, ca a unui damnat. Nu, răspunse timid, încercând să zâmbească, însă foarte vag, mințind de fapt. Spera că după acea întrebare și răspunsul ce vroia să arate nepăsarea lui, tânăra își va relua lucrul pentru a pune capăt acelui calvar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cu tine. Ea a fost proastă, că n-a știut ce are. Dintr-un impuls, mă aplec peste gard și îl îmbrățișez. În clipa în care mă trag înapoi, îl văd că mă fixează cu ochi imenși, ca un câine pleoștit. — Becky, tu m-ai înțeles întotdeauna. — Ei, ne cunoaștem de multă vreme. — Nimeni nu mă cunoaște așa cum mă cunoști tu. Mâinile lui se află tot pe umerii mei, și pare să nu aibă nici cea mai mică intenție de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Și apoi, chiar și după ce a fost hrănit, a continuat să țipe în neștire toată seara... — Iisuse! zice Danny, intrând în hol. Ce-ai pățit? Arunc o privire în oglindă și tresar, șocată. Sunt palidă, stoarsă de vlagă, am părul pleoștit și ochii goi de orice expresie. Evident, nu m-a ajutat în nici un fel faptul că în avionul spre casă am stat lângă o femeie cu gemeni în vârstă de șase luni. — Suze, prietena mea, a născut, zic cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sigur. Doar o păzește, nu? Cee? Cinee? Comoara dracului, nu? Nu mi-a luat el fata mea ca să-i rămînă doar lui? Nu banul este ochiul dracului ? Nu era acolo și mașina aia care-i făcea cu ochii Spurcatului? Plec pleoștit rău, dar nu mă las. Mă pregătesc bine cu unelte și mă duc la o ruină aproape de conac. Acolo creșteau buruieni înalte cît mine, erau verzi și viguroase tare. Era un semn bun că sînt pe felie. Emoționat, încep să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]