189 matches
-
sîngele țîșnea din cercei, din creastă și chiar de pe sub aripi. O dată corecția făcută, aud un cucurigu ca dintr-un butoi imens. Găinile, speriate la început, s-au adunat la noul sultan și îl copleșesc cu ofertele lor generoase. Detronatul sta pleoștit rău și, chiar dacă nu înțelege, o aude pe mama: Costicuță, îl face mama răcituri. Pe ăsta mare îl țin de sămînță. Abia atunci îmi dau seama că am influențat decisiv destine. Am intervenit în orînduirea lăsată de Dumnezeu. Cocoșul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
devenea mai bleg decît era. Vezi ce proastă este? Bătrînă și proastă. N-are ochi să vadă frumuseți ascunse. Ce pectorali ai! Ești atît de puternic! Ai ochi frumoși, umani și calzi... sînt sigură că ești un om cult... Planta pleoștită își revine încet, încet și plătește mai mult decît face. Ei, nici chiar așa! Nu-s o escroacă și cu tine aș face-o de plăcere. I-ați banii înapoi! Vai, se poate? Vă rog, o mică... amintire. Dar banii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
două beri e în stare să țină prelegeri în fața unor murături stafidite, care n-au citit decât Coelho și alți bicisnici din ăștia de care oricum geme Parisul. Ce știu io, că la Paris sunt șapte-opt Coelho. La kilogram. Mustața pleoștită e decorul perfect al dezvăluirilor astea. Vorbește ca și cum permanent și-ar cere scuze, oftează. Cu idioții ăștia de clasa a XII-a face pregătiri și-l enervează, deși nu vrea să lase impresia asta. Dramolete. Puști care își mint părinții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Au cerut binecuvântarea Celui de Sus, care se afla din belșug în această licoare zăvoiană, și s-au împărtășit din ea cu atâta convingere și smerenie fariseică până ce au căzut cu toții secerați sub sfântul tricolor. "Ardea... ...Arde... Aaaaaa.......aaaa......" Acesta, pleoștit și amărât foarte privea încremenit la grupul de luptători morți pentru patrie, care sforăiau țepeni, unii peste alții, căzuți eroic în apărarea simbolului național. Adevărați eroi, domnule! Cinste lor! Eternă recunoștință! Patria ubi bene! (Patria este acolo unde mi-e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Din păcate, promisese c-o să-și țină gura. Cu eforturi supraomenești chiar a izbutit să rămână mut: dar cât de mult l-a costat muțenia asta - simțea că i se face rău fizic, simțea că se îmbolnăvește. A plecat acasă pleoștit. S-a urcat în pat și a zăcut. Mama lui l-a întrebat îngrijorată ce are. Nu prea sunt în apele mele, a răspuns el fără chef. Te doare ceva? Nu, nu mă doare, am avut o zi mai afurisită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se frânge brusc, se îneacă, tușește... Tace... Daniil, cu tunica ghemotocită la piept, oftează, bolborosește: Doamne, Dumnezeule... Ștefan, istovit, cu ochii pironiți în gol, îngână răgușit: La Valea-Albă... începe el, dar se lasă să cadă pe lăicioară, sfârșit, cu umerii pleoștiți, cu ochii goi, pierduți. "Văleatul 6984 de la zidire, 26 a lunii Cuptor, Vodă Ștefan fu înfrânt de către turci, la locul de-i zice Valea-Albă..." Așa vor izvodi prin letopiseți. Un tunet se rostogolește bolovănos, prelung, undeva departe... Își îngroapă fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o mai văd. De altfel, asta a fost convingerea mea încă din 8 septembrie 1947. Te trimiteam către destinul tău și mă supuneam destinului meu. M. c. p. 28 septembrie [1950], joi seara Draga mea, mă întorc de la Slatina destul de pleoștită, dar aici am găsit cărțile tale poștale de pe 16, 18 și 19 și am fost fericită, în nefericirea mea, să știu că noi două formăm, ca și în trecut, o mică insulă aparte în arhipelagul familiei. Am răsuflat ușurată, mulțumită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în rîs pînă a făcut gropițe în obrajii lui bucălați. *A fost adus să țină o expunere organizației de partid a ziarului și revistei I. Constantinescu, directorul sucursalei Bacău a Băncii Naționale. Un bărbat scund, strîmt în umeri, față ușor pleoștită, gură asimetrică. Tema sa: „Noul mecanism economic”. Acesta e din 1978, adică de nouă ani, dar încă nu funcționează cum se spera să funcționeze. „Expunerea” a fost prudentă și, pe alocuri, „tehnică”. Ca de obicei, a existat și un așa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fântâni, turci cu măgari, cadâne șezând pe pietre ori ducându-se să ia apă în vase de aramă. O remarcabilă pânză e cea înfățișată în Cimitir tătăresc, cu râpe văroase și cu pietre sure, printre care umblă asini cu urechile pleoștite, unde „Țigăncușe cu basma și în șalvari / Vișinii, portocalii, de-un roșu mat, / Joacă-n pântec pe un viers tărăgănat / Și aleargă și se bat pentru-o para”. Exprimarea directă, în genere discursul, comentariul, meditația lirică îi reușesc mai rar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
stricată în mâna opoziției. Pe de altă parte Președintele, gata la o împăcare, care-i va fi refuzată (oricât ar ceda, nu mai este nici înțeles, nici iertat), în absența hăhăitului victorios și nepăsător, apare ca un câine maidanez încolțit, pleoștit, cu coada între picioare, fiind incapabil să mai riposteze altfel decât să ceară îngăduința partidelor chemate la consultări. Indiferent de câte încercări, discuții de culise, planuri de salvare, atât ale Președintelui, cât și ale actualei coaliții de la guvernare, un lucru
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ținea, oarecum jenat, de sub cal, pentru că în jur erau băncile tricolore a lui Funar. Mare noroc cu imperfecțiunile uninominalului. S-a primenit Parlamentul, sunt mulți oameni noi, din care sau cu care nu se va putea face un 322, cei pleoștiți merg țanțoș spre locul unde se vor sacrifica pentru noi, firește, din cei trei prim-miniștri n-a mai rămas nici unul, discursul președintelui a mai calmat situația, a întins un deget P.S.D.-ului, care dacă va fi luat, nu știm
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
primit doar una din valize și rămân să aștepte până hamalii o „descoperă” și pe a doua. Unele dintre colegele noastre, vesele și entuziaste, dornice de dialog în trenul care ne aducea de la Lisabona, au acum o expresie destul de derutată, pleoștită chiar. Mă gândesc că asemenea momente trebuie depășite cu răbdare și înțelegere. Pentru a rezista. Proiectul în care ne-am angajat benevol - am știut-o de la început - este, în bună măsură, o aventură... După ce lăsăm bagajele la autobuzele care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
promise pentru scriitorii din Literatur Express. De fapt, totul. „Aseară, când am urcat în tren ca să vin în întâmpinarea voastră, se mai purtau încă tratative...”, îmi spune Dmitri și eu traduc „vestea” pentru ceilalți din compartiment. Colegii mei au fețele pleoștite. Rusul înțelege că ne-a întristat și se grăbește să laude frumusețile orașului. „Nimic nu va putea umbri splendorile Sankt-Petersburgului - un muzeu în aer liber, fără exagerare... Veți avea întâlniri cu uniunile alternative de scriitori, tineri talentați care luptă împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
peste umărul stâng, de-l înfășa, lăsîndu-i liber[ă ] numai partea de sus a pieptului. Coiful strălucea slab și calul se poticnea din când în când din genunchii lui subțiri. Hi! și parecă rabla se opintea din șele, cu urechile pleoștite îndărăt, să-și grăbească pașii, iar picioarele cavalerului atârnau afară de scări, ostenite, de-a lu [n]gul pântecelui calului său. " Dracu să te ia, gândi el [în] sine, nu mai ajungem în astănoapte și m-a apucat întunericul în mijlocul drumului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dansul ursului, ridică sticla adusă pe furiș de un țânc de acasă pentru plata reprezentației, bău îndelung lăsând capul pe spate, mișcând înverșunat mărul lui Adam proeminent și osos, ascuns sub o piele tăbăcită de vânturi. Pălăria sa veche și pleoștită căzu pe spate în noroi, dar n-o luă în seamă, o călcă apoi în picioarele încălțate cu niște pantofi vechi direct pe piciorul gol. Prin vârful dezbârnat al papucului i se vedeau degetele piciorului zbârcite de apa ceea rece
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
oi, tărâțe pentru miei și haine pentru ciobani și opinci pentru slugi. În lipsa lui, Fulga îi fură turma. Costea se întoarce, constată furtul, se plânge. Câinii lui tineri nu spun nimic. Vine atunci încet, făcând ocoluri largi și cu urechile pleoștite, Dolca, o cățea bătrână și credincioasă. Ciobanul întreabă pe un ton de reproș: Unde mi-e averea mea?". Cățeaua schelălăie, se culcă la pământ și ridică laba rănită în lupta cu hoții. Costea o ia în brațe: "Furii laba ți-
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
emisiunea patronată de Mihai Tatulici și Rodica Culcer, respectiv: Alina Mungiu-Pippidi, Cristian Tudor Popescu, Sorin Roșca Stănescu, Robert Turcescu..., cu toții abia stăpânindu-și căscatul, de plictiseală acută. Dar a venit și vremea plecării din ring a domnului Traian Băsescu, cam pleoștită, ce-i drept, și cea mai anodin-fermecătoare dispută a fost gâlceava dintre perechea Alina Mungiu/Rodica Culcer și surprinzător-impetuosul Dan Nica, deși din punct de vedere al debitului verbaaaal... Mă rog ? În acest vârtej dialogistic, cel mai neajutorat mi s-
Alegeri, hărmalaie și Florin Călinescu... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12247_a_13572]
-
e cea a epitetelor injurioase, adesea mizînd pe purul efect cantitativ, cumulativ - "să vedem dacă te prinzi de ironie mă prostule, fudulule, mîrlanule, cretinule, idiotule și analfabetule" (ciberplai) - , dar căutînd și expresivitatea, spectaculosul (ca în competițiile de "insulte rituale"): "scufie pleoștită, boule (...) băi animal planet!" (ib.). Termenii generici folosiți pentru egali (de aceeași vîrstă, cu relații de grup), adesea marcați ironic, uneori chiar cu potențial agresiv, sînt mai ales cuvinte popular-tradiționale: moșule, cumetre, nepoate, frate, tată, nea, nene, coane: " ...bah (= bă
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
Ea se trăiește, așa cum se trăiește viața însăși, numai că la o intensitate nebănuită vreodată. E viața la puterea infinit."; " Viața mea crește dintr-o imensă și adâncă oboseală; urcă la cer anapoda, împleticindu-se la fiecare secundă, cu aripile pleoștite, ca o pasăre beată. Credința, cărțile, iubirea nu fac decât să-i îngreuieze urcușul, să-i împăienjenească mai tare ochii. Uneori simt inima smucindu-se în sus cu putere - ar vrea să se smulgă, sărmana, și să scape o dată pentru
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
v-ați internat la Socola doar pentru ... a semăna cu Mihai Eminescu, spitalizat, la rându-i, din cauza unor tulburări asemănătoare. Cât adevăr există într-o asemenea legendă? - Mă mir că nu s-a zvonit că mi-am lipit și mustăți pleoștite, ca să seamăn și mai și cu Eminescu! Tristă insinuare, amară legendă... Stam într-o rezervă cu gratii, de două persoane... Un timp a fost cu mine un fost primar din Pașcani, pentru dezalcoolizare. Era beat permanent! Aducea și mîncarea, în
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
cu noi, eu crez că cine i-a făcut, a greșit, se-ntâmplă..." Maiorul era un om vorbăreț, cum sunt bărbații umblați, pe la cincizeci de ani. Dacă și-ar fi scos chipiul înfundat până la urechi în cap, niște urechi mari, pleoștite, și n-ar fi fost chel, ar fi avut frizura unui bărbat cuminte care vine devreme acasă. Alături, pe ciment, avea o servietă străvezie de plastic plină cu guvizi țepeni. Și cel mai caraghios lucru la mare este un ofițer
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
descris ca pe un om plin de forță, cuceritor. Omul pe care l-am cunoscut mi se părea mai degrabă crispat amabil, ascunzînd cu greutate o exasperare veche și un orgoliu avariat. Mi se părea nesigur și poate din cauza pălăriuței pleoștite pe care o purta, cam veche și cam ponosită, nu izbuteam să mi-l imaginez în rolul unui dandy în anii socialismului pe puncte. Cred că atunci cînd a revenit prima oară în România s-a așteptat la o primire
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
Ieri, Balzac de buzunar, făcînd la planuri nu "din cuțite și pahară", ci din fluturi și dovleci, mă și vedeam cu "corespondența" publicată-n opt volume groase, legate strîns și deșucheat în mătasea celor mai fini ciorapi de damă! Azi, pleoștit, c-o noapte nedormită, după ce am terminat un fermecător Maurice Leblanc: Victor, de la brigade mondaine, îmi dau seama că mîna-mi atîrnă mai greu, că creioanele-s tocite, că "cheful" a pierit o dată cu gîndul că trebuie să scriu! M-aș tot
Se va citi pe melodia Gui gău iau by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14084_a_15409]
-
dea ce-și dorește, ca de adio și de rămas bun; în primele zile ale lui 1988 el o duse cu mașina la Viena. O lăsă la Gara de Vest și parcă i-ar fi părut rău, după moaca aia pleoștită, și Mariana își spuse că poate se înșelase în privința lui: ar fi rămas lîngă ea poate și ar fi ajutat-o, dar nu mai era vreme să se răsucească. Îi spuse că de-aici încolo se poate descurca singură, măcar că
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
să le bage în calculator și să ,deschidă" aceste texte scrise într-o limbă pe care nepoții s-ar putea să n-o mai știe deloc? Pe când, în pod... Podul B plin de obiecte heteroclite, de pantofi scâlciați și pălării pleoștite, de fel de fel de nimicuri ieșite de mult din uz, prăfuite sau patinate de vreme. B cuprindea în el o întreagă epocă, o întreagă viață sau mai multe. Acele clipe de uitare petrecute în pod, răsfoind o carte cu
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]