25 matches
-
amândoi partenerii. Și soțul și americanul! - Așa e! exclamă dezumflată madam Gurnișt. Cum naiba ai ghicit? - Mi-a spus madam Brodiciche, prietena matale. Că ea povestește fără întroducere. Ce se aude cu premiul Nobel? - Să ți-l dea madam Brodiciche, pleoscăie ea dezamăgită. Auzi ce ideie, să-mi strici mie poanta tocmai la sfârșit! Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 4 iunie 2015 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (39) - PREMIUL NOBEL PENTRU GHICIT / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SCHIŢE UMORISTICE (39) – PREMIUL NOBEL PENTRU GHICIT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1433667431.html [Corola-blog/BlogPost/352865_a_354194]
-
întors să ia păturile. A despăturit două și le-a aruncat pe pat, după care a luat sticla de unde o lăsase, s-a așezat pe scaun, și-a întins picioarele depărtate unul de altul și a mai sorbit câteva înghițituri pleoscăind zgomotos din buze. Ea se ghemuise toată, așa cum era îmbrăcată și încălțată și-l privea, desfigurată de spaima ce-i intrase în oase. Era albă ca varul și dârdâia de frig și de frică. - O să ne distrăm puțin, târfulițo. După
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1438210687.html [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
asta? - păi și ce-ai vrea, băi căcatule, să facă, să aștepte să vină ăștia din afară cu partidele lor istorice care nici n-au stat acia În țară cu noi ?), așa că În curînd o cîrpă slinoasă ajunge să-i pleoscăie unuia peste față, apoi se boxează aerul telefonat, la Întîmplare, pînă cînd sînt despărțiți și puși să facă 50 de flotări, de către maestrul bucătar, care se Întîmplă să fie și caporal - și care se mai Întîmplă, să nu fie de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu mirare Încântată Scurtul, „a vrut mai bine să moară În nămol decât să-l prindă oamenii. Avea pe puțin cinci kile. Hai să scuturăm, Lică!” Zvâcniră plasa de câteva ori și Împuțiciunile o luară câteva clipe către cer, apoi pleoscăiră iar În apă. „Tu stai pe mal, că Încurci locu’! Nu prindem nici mormoloci cu tine În apă. Stai acolo și, când ne apropiem, să ne ajuți să săltăm. Măcar atâta să faci și tu!” „Lasă-l, mă, În pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din ceata de copii, „de-aia le și zice nevăstuici, că se au bine cu femeile!” Ajunseră la firicelul de apă ce abia clipocea În albia sa de lut cenușiu. „Mergi ușor, nu face zgomot, nu fâșâi prin frunze, nu pleoscăi prin apă, nu fleșcăi prin nămol. Trage numai dacă ochești bine și numai când Îți spun eu. Na și ție două bile.” Blondul nu găsi puterea să se supere, nici să ceară Împărțeală dreaptă. Bilele erau, de fapt, toate douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-a întors și l-a privit în ochi pe bădăran. Un umflat căruia abia-i stăteau șuncile pe oase, slinos și prost îmbrăcat, cu un lanț mare de aur peste haine și dat cu un parfum ieftin de cameră. Pleoscăia în continu- are niște pâine înmuiată cu mâinile-i murdare în blidul de ciorbă și îl privea cu dispreț : — Ce-i, târâtură ? Ți s-a urât cu binele ? Nu ești în stare să ragi nici trei melodii, nici apă n-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Celebrul animal. Nici reperele locale, regionale (malul Mureșului și cel al Someșului, centrul Lipovei și Mănăstirea de la Nicula, Aradul din apropiere și Timișoara până la care trebuie să iei personalul), nici proiecțiile idilic-exotice, "tot soiul de zaharicale ce te fac să pleoscăi de fericire" (imaginare fotograme din Mexic și Argentina, o tipă cu un Cadillac, ambele la fel de apetisante) nu reușesc să mobilizeze această poezie aproape plată - ori s-o întoarcă spre propria interioritate. Lipsește acel fantastic al obiectelor umile ce face să
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
e drept, o căciulă de miel, dar asta-i era toată găteala; un băiat purta caftanul larg al tătîne-său, dar caftanul era deschis și se vedea că altceva nu mai avea nimicuța. Dunărea se revărsase pînă departe, peste cîmpie, apa pleoscăia sub copitele cailor. Steagul austriac fîlfîia pe vasul cu aburi Argos, ne făcea semne de parc-ajunsesem acasă; înăuntru era un salon cu oglinzi, cărți, hărți și divanuri elastice, masa era acoperită cu mîncări aburinde, fructe și vin, totul la
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
cîte unii. Și ei se iubesc, maică-măiculiță, ce se mai iubesc! Se înlănțuie și, așa înlănțuiți, se rostogolesc prin timp. Moartea mea mă soarbe din ochi, ca un zeu din Olimp. Ca pe un zeu din Olimp. Mă lipăie. Mă pleoscăie. Mă mursecă. Mă topește în dinți. Și mă crănțăne. Mă îndumichează. Eu sunt amorul ei negrăit. Un biet bărbat care s-a aflat numai de moarte iubit. Moarte, tu, iubita mea, te rog nu muri înaintea mea! Ia-mă pe
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
mintea personajului. În propriul imaginar, stomatologul se autoproiectează în mijlocul unui coșmar: " În costum alb și cu ochelarii fumurii, Noimann înaintează pe stradă. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide. Pereții se ondulează. Acoperișurile lunecă într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa. În universul lui interior nu există nimic solid. Masa, patul, scaunele se leagănă pe valuri" (p. 237). Întregul roman al lui Nichita Danilov este alcătuit din masa vâscoasă a delirului protagonistului. La prima vedere, s-ar putea face
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
sintagme, secvențe și strofe întregi își obțin efectul de (macabră) insolitare prin această răsturnare a planurilor, cu o developare spectaculară a interiorului uman infestat, invadat: ,cineva îmi lovește pe dinăuntru capul", pielea ,învelește pe dinăuntru capul meu alb", ,guri încăpătoare pleoscăind în negura din capul meu", ,cineva peste măsură de puternic/ e zguduit de spaimă înlăuntrul trupului meu", ,în bunele dimineți undeva în gura mea/ gura stăpânului rânjește îndelung", ,mi-aș înnoda picioarele în jurul gâtului și m-aș rostogoli până m-
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
pereche de papuci din petică, înfloriți cu ață mov. Judecând după pas, gângania mișcătoare avea în ea o hotărâre. De pe un capăt de traversă o privi placid un broscoi cu profil semit. Copila se opri. Dintr-o dată ager, broscoiul pleoscăi în apă. Ca să intre și ea în apă, fata coborî de pe terasament. Ridică cu două degete fusta de sub care i se zăreau poalele albe. Descoperit în vânt, piciorul negricios își plimba degetele în undă. A stat așa până soarele urcă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu degetele de la o mână, cu cealaltă lubrifiindu-mi pula, și apoi îmi ghidez capul penisului în gaura lui, apucându-l de șolduri, ținându-l ferm, împingând înainte până nu mai am unde împinge - încep să-l fut din greu, stomacul pleoscăie pe bucile lui, în timp ce Jamie se ține de mine, trăgându-mă înapoi de fiecare dată când mă înfig înainte. Las unul din șolduri și încep să caut pe dedesubt ca să găsesc mâna lui Bobby frecându-și pula țeapănă, masturbându-l, sincronizând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
-mă de rușinea slăjită în tingirile mucede de vermină. Mă voi spăla îndelung de tristețe și pagubă. Voi îmbrăca veșminte curate și mă voi bucura, cu îngăduință, de soarele spornic, tranșat de un măcelar suav în bucăți late, cărnoase, raze pleoscăind pe talgere largi, pe mătăsuri brodate, pe podele, pe superficia oglinzilor, mustind, lent putrezind, vindecându-mă blând, lângă suflet, în amurgul odăilor goale și mari. Ci veșnic și sprinten copil, voi bea până la moarte, cu gura adânc despicată de spaimă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
cerculețele concentrice stârnite vor dispărea aproape din clipa când piatra Îi va zbura din mână. PÎnă În momentul acesta nu dăruise nimic, nu luase nimic. Un student boboc Întârziat, cu o pelerină din pânză impregnată care fâșâia sonor, a trecut pleoscăind pe aleea moale. De undeva de sub o fereastră nevăzută, o voce a țipat inevitabila somație „ Scoate capul afară!“ O sută de sunete mici ale curentului ce-și continua drumul pe sub mantia ceții i s-au imprimat, În sfârșit, În conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Dacă mă ajutați dumneavoastră, termin”, spuse cu o voce mieroasă penitentul, unduindu-și corpul pe covor. „Ești un pervers”, țipă Noimann-cinicul, lovindu-l cu catarama peste fese. „Dumneavoastră sunteți, În schimb, perfecțiunea Întrupată...” Cureaua se ridică din nou. Apoi coborî, pleoscăind, peste fundul gol... „Lustruiește-mi unghiile”, țipă el. Și penitentul, scoțând din corset o periuță de dinți, se apucă să-i lustruiască unghiile. Mai Întâi cele de la piciorul drept, rămas fără papuc, apoi pe celelalte. Și, după ce le termină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și ochelarii fumurii, Noimann Înaintează pe stradă. Mișcând din gambe, picioarele Mathildei Îl ademenesc să meargă pe calea ce duce spre pierzanie. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide. Pereți se odulează. Acoperișurile lunecă Într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa. În universul lui interior nu există nimic solid. Masa, patul, scaunele se leagănă pe valuri. Costumele plutesc cu burta În sus. Rochiile Mathildei, cu poalele desfăcute, așijderea. Cravatele și pantofii. Umbrele și pălăria. Orice ai face, nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Au crăpat toate, s-a umplut casa de vin roșu, până la glezne, și-au ieșit vreo doi șoareci, înotând bezmetic să scape, dar până la urmă s-au dat la fund... - Au murit fericiți, umflați, sughițând de vinișor! - Și babacu’ râdea, pleoscăind în vin, bătea pas de defilare, la dreap-ta, la stân-ga, un-doi, un-doi, de-a împroșcat și tavanul, ba a și luat de deasupra cu pumnu’, să mai tragă o înghițitură, e păcat să se piardă tot. Și vecina, alarmată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-o cu o ață roșie din trusa de cusut și m-am jucat cu ea ceva timp. Știați că e Îngrozitor de dureros să ai limba legată? Mie nu putea să-și Înghită saliva și după zece minute i se scurgea pleoscăind pe podea. Bineînțeles, nu putea să scoată nici un cuvânt, decât un geamăt Înfundat și neinteligibil. Însă Își dorea din toate puterile ei să fie pedepsită, așa că orice i-aș fi făcut Îi provoca o plăcere imensă și-și agita fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Între timp, bărbații jucau șah. Acolo am auzit odată zicala „cade în picioare ca pisica“. Prin urmare, pisicile rămâneau pe acoperiș până bine după asfințit, pentru că smoala se îmbiba de căldură. Când se ridicau să plece, numai ce nu le pleoscăia sub picioare. Stăteam pe trepte așteptând să se însereze și să vină în pod. Aveau voie să urce pe acolo, ca locatarii, pentru că ele stârpeau șobolanii. Pe prima am prins-o mai greu. Mi-au trebuit două zile. Iar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
căruciorul - poate așa mi se mai potolesc mustrările de conștiință. Dar nu. Transpiram, îl căram pe cărări neumblate și, când ajungeam la buza Stâncii Roșii, îmi trecea întotdeauna prin minte că acum o să-i dau brânci. Eutanasie, nu-i așa? Pleoscăie, căcănar bătrân ce ești. La asta mă gândeam întotdeauna și strângeam mânerul de bachelită al căruciorului până ce făceam bătături în palmă. — Dumneata mă urăști - mi-a spus el o dată. — Eu?! am bâiguit. De unde ai scos-o? Cum îndrăznești? — Hai, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
încă trăind, spre durerea și nefericirea mea, într-un miros pestilențial de alge, stând pe vine pe o felie de pământ nu mai mare decât o bucată de pâine și abia văzând printre lacrimi cum apa, acum calmă și liniștită, pleoscăind vesel, înghite absolut totul. Toți ajung la curtea lui Aquarelin odată și odată, asta e, nu ai ce să faci, sunt din ce în ce mai conștient de gândul ăsta. Acum întorc covorul cu botul în sus, strunindu-l cu maneta de direcție, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și ofticos ce îmi reținuse atenția de la bun început privea asistența cu o trufie de neînchipuit, frecându-și mâinile. Cât despre mine și Maro, trebuie să spun că râdeam în hohote, ținându-ne cu mâinile de burți. - Exact, punctă Euripide, pleoscăind. Mă bucur nespus că l-ați recunoscut pe distinsul și inegalabilul Bobby Giordano... doar nici nu se putea altfel... faima sa a făcut înconjurul întregii lumi... acum v-aș ruga să-i mulțumim pentru onoarea deosebită pe care ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rea decât atunci când îți cureți o rană cu spirt. Îmi încleștez mâinile pe fund și strâng din dinți, cu sudoarea curgându-mi pe picioare. Sudoarea frunții îmi picură de pe nas. Mi se taie răsuflarea. Picăturile cad drept în jos și pleoscăie între picioarele mele desculțe, desfăcute larg. Ceva enorm și tare se înșurubează în mine, mai adânc, și vocea oribilă a polițaiului zice: — Așa, prietene, relaxează-te. Și număr: 12, 13... Înșurubarea se oprește. Chestia aia imensă și tare se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
prin e-mail umpleau monitoarele calculatoarelor, invitînd locuitorii să candideze În alegerile pentru un nou consiliu municipal și viitoarele lui subcomitete. Venea zgomot de serviciu și voleu dinspre terenurile de tenis, unde Helmut Își antrena zeloșii elevi, iar apa din piscină pleoscăia din greu sub Wolfgang, care le făcea cursanților săi demonstrații de plonjon În echer și rîndunică. Plăci de schi pe apă, trambuline elastice și diverse biciclete fixe erau scoase de Îngrijitori de prin depozite uitate din subsolul sălii de sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]