25 matches
-
borcane cu râme, porumb, mămăligă, la care ulterior, în disperare de cauză, au adăugat piept de pui tocat mărunt și chiar niște bucăți de cârnat picant. Mergem pe malul unui canal din apropiere unde, dacă erai atent, zăreai și auzeai pleoscăit de pește. Constat că băieții, grijulii, îmi hărăziseră și mie o lansetă. Ba chiar, văzându-mă nepriceput, mi-au instalat o montură și m-au învățat să pun momeala și să fac lansări. După care fiecare și-a văzut de
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1404121491.html [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
mea. - Ce drăguț! mulțumesc Sebastian. Ești un adevărat cavaler romantic. Și flori! Sunt minunate. A! Ce frumos! Nu trebuia să te deranjezi cu un asemenea cadou. Vino să te sărut aici de față cu toată cancelaria, pentru această surpriză plăcută. Pleoscăiturile se auziră de parcă au făcut-o intenționat să fie remarcate, apoi Georgeta își îndesă nasul său acvilin printre petalele zambilei. Nările i se dilatară de plăcerea parfumului. Închise ochii ca și când ar fi vrut să rămână impregnată acea suavă adiere parfumată
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1385467921.html [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
dar frunzișul era de nepătruns. Și, în timp ce stătea așa, cu capul dat pe spate, băgă de seamă că zgomotul care-l trezise, acum încetase. Surprins, își coborî privirea și tocmai când voia să se întoarcă, deasupra lui se auzi un pleoscăit. Un torent de apă i se prăbuși în cap și-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu cofa. Din penumbră auzea din toate părțile șiroind apa, iar el fu scăldat încă de dcuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în mod inevitabil un risc. Astfel, deciziile dumneavoastră nu îi vor atinge pe subordonații dumneavoastră așa cum v-ați dori ca trăsnetele din înaltul cerului; în schimb, mai adesea, ele vor coborî precum o ploaie lină din rai aterizând cu un pleoscăit delicat. * * * ,,Jumătate din sugestiile unui președinte", observa Jonathan Daniels, un asistent al lui FDR, ,,pot fi uitate fără nicio grijă de un membru al cabinetului. Și dacă președintele întreabă [...] a doua oară, i se poate spune că [problema] este în
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
libărci/ fosforescente ca niște neoane, printre costumele portocalii ale/ ceferiștilor (...) atent la lumea aceea, manasia se uită într-o parte, salutând/ cu multă afecțiune la rându-i, până ce lumea,/ rotundă și aurie, umplută cu săpun, explodă// și se auzi un pleoscăit și se auzi un schelălăit când manasia/ și primul ceferist își uniră privirile într-o limbă de șarpe./ limba încremeni// țăranul se depărta apropiindu-se de cei doi// îndărăt nadășul gâlgâia// un braț nevăzut îl chema pe câine-n adânc
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
cuib galben și sunt o suculentă hrană galbenă./ dar mai întâi să mă liniștesc./ să-mi susțin cu ajutorul pereților bucata de plastic din mijlocul inimii./ o dată pe lună. de trei ori pe săptămână. absolut în fiecare zi/ cu un mare pleoscăit de urs mari bucăți din trupul meu/ picură dintr-o venă într-alta." (Somnul de după-amiază); ,privesc în luciul mesei/ teodora doarme într-o altă încăpere/ și eu strivesc între degete ceașca de ceai/ și descifrez toate mișcările în luciul
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
ușii. Picioarele îi erau lipite și mîinile strînse pe lîngă corp, iar părul cărunt dat cu briantină și haina argintie sclipeau umede. Se apropie cîțiva pași de parcă ar fi avut șoldurile lipite, apoi se prăbuși înainte pe podea cu un pleoscăit. Rămase în postura în care stătuse în picioare, numai că acum capul îi era dat pe spate și rînjea în gol la tavan. Fără să-și miște membrele, alunecă brusc spre Lanark un centimentru sau doi pe podeaua lustruită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cel mai lat dintre nori zburau cinci lebede spre vreo altă parte a canalului sau spre vreun iaz din parcurile orașului. Thaw apucă pe drumul pe care venise, smiorcăind și ștergîndu-și lacrimile de la nas. în părculețul întunecat se deslușea doar pleoscăitul apei. Pe străzi se lăsase noaptea. Era mulțumit că nu vedea nici urmă de copii sau oameni mari, și nici grupurile de adolescenți care se adunau pe la colțuri la lăsatul serii. Felinarele negre se înălțau la distanțe egale pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
esplanade aglomerate, porturi zgomotoase cu dane pline de vapoare. Pe apă se mișcau petroliere, alături de fregate și iahturi cu pînze albe. O pală de fum curbată se îndrepta spre el dinspre o navă cu zbaturi ce băteau apa cu un pleoscăit care ajungeau pînă la el, îndreptîndu-se spre o insulă suficient de mare pentru a adăposti un teren de vînătoare de potîrnichi, două păduri, trei ferme, un teren de golf și un oraș la marginea unui golf. Insula părea o jucărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-mea, pentru că înainte, când locuiam bine-mersi cu ea, eram surd la absolut orice vibrație străină ce se insinua prin pereții de beton ai cuibușorului nostru. Am lăsat să treacă încă o săptămână. Sâmbătă dimineața am deschis ochii, am auzit un pleoscăit, o dregere de glas, și am știu că bătrânul începe iar să vorbească. De data asta mi-am lipit urechea de țeava caldă și am auzit lucruri foarte interesante. Când am realizat că mulțimea informațiilor îmi depășește capacitatea de memorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
potoliră. Atunci am auzit vocea lui moș Bâcu:Ei, de acum, putem porni. Se lăsase ceață pe întinsul apei și o liniște ireală domnea peste tot în jurul nostru, străpunsă arar de vreun chiot de locomotivă de dincolo de dealuri, sau de pleoscăitul vreunui șalău mai mare, ieșit la vânătoare. Am mers înainte, lăsând în urmă dalele malului taluzat, apoi am luat-o pe o cărare făcută direct prin porumb, am trecut pe partea cealaltă a lacului peste un pod și într-adevăr
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mine am Îngânat din buze următoarea replică: ― Sunteți gata pentru Înaltă tensiune? ― M-am săturat de locul ăsta, spuse Zora. M-am săturat de tot. ― Să plecăm? ― Ar trebui. ― Și ce să facem În schimb? ― Credit ipotecar. Se auzi un pleoscăit În bazin. ― Dar unde-i țiparul lui Ellie astăzi? Pare să se ascundă, doamnelor și domnilor! Credeți că a dispărut? Poate că l-a prins un pescar. Chiar așa, doamnelor și domnilor, poate că țiparul lui Ellie e de vânzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Are ceva! Are ceva ca lumea! - ca lumea!ca lumea!“ Undeva, Într-un cărucior, plîngea un bebeluș; Îi auzi respirația Întretăiată. Un cîine lătra pentru că stăpînul lui Îl Întărîta cu-n băț. Dinspre lacul cu bărci se auzeau scîrțîitul și pleoscăitul vîslelor, ștrengăriile fetelor și băieților, iar dinspre străzile care mărgineau parcul, desigur, geamătul continuu al motoarelor. Dacă se concentra, i se părea că aude scena În toate detaliile ei diverse, de parcă fiecare detaliu era perceput separat, apoi pus alături de celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lună. Și ei scheaună de durere. Ea geme de plăcere. Și ei se zvârcolesc în chinuri. Ea își izbește fesele de coapsele mele. Și potăile încep să scormonească pământul de sub ele. Sânii i se izbesc unul de altul într-un pleoscăit asurzitor. Și ghioarlele intră cu totul sub pământ. Ea se năpustește spre cel mai nenorocit climax din viața ei. Și câinii ard în flăcările iadului. Ea face gargară cu carnea și laptele meu. Și ei se îneacă în propria lor
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dar frunzișul era de nepătruns. Și, în timp ce stătea așa, cu capul dat pe spate, băgă de seamă că zgomotul care-l trezise, acum încetase. Surprins, își coborî privirea și tocmai când voia să se întoarcă, deasupra lui se auzi un pleoscăit. Un torent de apă i se prăbuși în cap și-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu cofa. Din penumbră auzea din toate părțile șiroind apa, iar el fu scăldat încă de dcuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mușteriii ce se Înghesuie la mese. „Faceți cumva aluzie la cei prezenți?” Întrebă Bikinski. „Păi ar avea vreun rost să-i zgândăr cu vorba mea pe cei absenți?” Spunând acestea, starea de depresie a lui Noimann se accentuă. Ciripitul vrăbiilor, pleoscăitul apei din havuz, precum și gânguritul guguștiucilor ce se fugăreau, umflându-și mereu gușile, pe acoperișul de olane al terasei Îl aduse Într-o stare de muțenie. Noimann se pleoști și se adânci În sine. Ceilalți Îl Întrebau câte ceva, dar medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zbură cu viteză în gura peșterii, pierzându-se în întunericul de acolo. Deoarece nu era la nici zece pași de intrare, se aștepta să audă zgomotul făcut de aceasta rostogolindu-se pe pardoseala din interior. Însă nu percepu decât un pleoscăit îndepărtat, ca și cum, dincolo de intrare s-ar fi aflat o întindere de apă. Valul intens de ură răbufni din nou odată cu aerul rece din interior. Oare bestia era acolo? Sigur îl pândea din întunericul cavernei, așteptând numai să facă o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puțin, dar parcă au luat și din aerul distribuit cu zgârcenie. Fata de la geam adoarme aproape instantaneu, cu picioarele în pantofi număr mic, treiș’ șase sau treiș’ șapte, cocoțate pe bancheta mea. Semiconștientă, își leapădă și pantofii, cu un singur pleoscăit pe linoleumul ud, și începe să respire regulat. Presimt că până la stația ei o să rămânem singuri - adică nu doi, ci fiecare cu sine, așa cum m-am obișnuit din copilărie. Spun asta fiindcă eu oricum n-aveam o țintă, plecasem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lui Ionescu, gâdilând atât simțurile Lumii de Sus, cât și noaptea cerului cu sunete ciudate de corzi amestecate cu nisipuri și scurgeri ale timpului. Meyindir pișcă abia auzit mi-ul basului său construit dintr-o caracatiță, obținând astfel și un pleoscăit carnal de coloratură, întrucât chitara se undui în brațele sale, gemând de plăcere. Tema propusă de Ionescu ajunsese la punctul culminant, aducând sutele de mii de personaje deja instalate pe Arena Norilor la stadiul de animale furibunde ori păpuși dezmembrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un minister. Celălalt, un ceasornicar vestit, inventase un ornic muzical cât unghia și un altul, cam cât o pălărie, ce anunța orele prin interjecții licențioase: oh, ah, aaa..., îh, cât și printr-o seamă de zgomote potrivite: pupături, suspine și pleoscăituri; miezul nopții era marcat de un anume scârțâit de pat. Un maestru al mecanismelor sensibile; dat în judecată, din considerente morale, de către o societate a femeilor titrate, trebuia acum să-și dovedească priceperea în lucruri folositoare cetății. Să pornească orologiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Iordan are două maluri, amândouă ale noastre“. —Ești sigur? Știu forma asta dinainte să învăț alfabetul, Maggie. Am crescut cu ea. Crede-mă, tatăl meu a făcut asta. Maggie dădu clic pentru a se opri din zbor, aterizând cu un pleoscăit în apa care se izbea de țărmul insulei. Înaintă, dar fu împinsă înapoi. O linie roșie, ca o rază laser care înconjura insula, apărea de fiecare dată când avatarul ajungea prea aproape, respingând-o efectiv. Dacă te uitai de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
până sus. BRUNO: Dă-i ’ncolo! GRUBI: Mi-e frică. Înțelegi? De aia. BRUNO: Dă-i în mă-sa! GRUBI: Vezi căscătura? Dacă dai cu piatra în căscătură se înroșește. (Aruncă în adâncul gropii una din unelte; se aude un pleoscăit groaznic; cei doi izbucnesc în hohote de râs.) BRUNO: Ia mai aruncă o dată! GRUBI (Aruncă un ferăstrău.): He-he! Uite-așa începe pălăiala! (Din interiorul gropii țâșnesc picături.) BRUNO ( Luând o picătură pe deget și ducând-o la gură.): Încă-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Richardson. Mark Richardson. Mark Richardson. Mark Richardson. — Încă vine după noi. În buzunarul meu, strigă fata în spate. — Ce? — În buzunarul meu. Ambală motocicleta după ce ne-am lovit de o denivelare, am făcut un salt și-am aterizat cu un pleoscăit. — În haină, pe partea asta. Înclină capul spre stânga. Mi-am desprins mâinile, m-am luptat să urc geanta lui Nimeni pe spate și am încercat să-mi vâr mâna nesigură în buzunarul hainei ei. În cele din urmă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de pix, colțurile îndoite ale paginilor. Clio. Ghidul lui Clio. Adevăratul scris de mână al lui Clio Aames chiar în fața mea. Cuvintele și urmele de pix se întrepătrunseră și se rostogoliră laolaltă pentru o secundă. Ceva lovi pagina cu un pleoscăit zgomotos. M-am încordat, gândindu-mă din nou la Nimeni și la capcanele din cartea lui, la luxofagi, franciscani și ludovicieni. Apoi am băgat de seamă că fața, obrajii mei erau uzi. Am coborât din nou ochii la constelațiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mă cu genunchiul de spatele imprimantei. O durere sfâșietoare și greutatea mea desprinse aparatul din strânsoare, aruncându-mă împreună cu el peste bord. Eu în aer, căzând cu capul înainte. Oceanul gonind în sus și lovindu-mă în ceafă cu un pleoscăit puternic și apoi... Sfârâind și făcând bulbuci, suprafața apei deschizându-se sub picioarele mele. „Paul.“ o Fata care este lucra la biroul vezi din fața mea avea doi timpul bătăi de inimă. Zise: „Ci e foc O O nu oameni pierdutfugispre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]