109 matches
-
prea mult. - Serviți! Serviți! zise Chanu. Apa e bună ca să curețe organismul, dar și mîncarea e importantă. Cu degetele făcute căuș își luă orez cu miel și începu să mestece. Își vîrîse prea multă mîncare în gură și scotea niște plescăituri în timp ce mînca. Cînd fu din nou în stare să vorbească, spuse: Sunt de acord cu dumneavoastră. Comunitatea noastră nu este educată în această privință și în multe altele pe deasupra. Dar în ceea ce mă privește, nu intenționez să risc ca asemenea
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
vizavi de scaunul meu, înșirată, cu fustele-i crețe, pe două locuri, o țigancă își alăpta apatică un puradel trecut bine de vîrsta alăptării. Era, așa, cam la trei anișori bătuți pe muchie. El sugea zgomotos, din cînd în cînd plescăitul limbii se auzea în tot vagonul, iar de unde ședeam eu nu era greu de observat că suptul acela depășea simpla nevoie alimentară, avea în el ceva mult mai complicat, părea o acțiune voluntară, pe deplin asumată și chiar puțin manieristă
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
verde (ceea ce nu lipsea niciodată din casă pe timp de vară, cât timp creșteau păstăi în grădina noastră) și plăcinte cu brânză, cu dulceață de prune (tot din cămara au tohtonă), noi îl priveam cum mânca și plescăia de plăcere. Plescăitul lui nu ni se păru dizgrațios, ca atunci când mama atrăgea atenția tatălui meu să mănânce frumos, iar acum mi se făcu teamă ca nu cumva mama să-i spună și musafirului să nu plescăie. Dar pe parcurs am învățat că
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
ca în alte ocazii: a adus cu camioanele niște nefericiți din provincie, cărora le-au promis marea cu sarea. Pur și simplu, în mintea mea imaginile nu se mi-xează: cum să cred că acel lumpen dănțuitor, producător de icnete și plescăituri, are în job-description educarea tinerei generații de români?! Dacă leg acest episod grotesc (și n-am cum să nu-l leg!) de isprăvile liderilor sindicali, ce amețeau de încântare la gândul că profesorimea va primi de la guvern bani de nădragi
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
Sunt sunete pierdute pe vecie, pe meleagurile unde trăiesc... Ce tezaure dorm în mine, de neîmpărtășit..." Observăm că pagina solicită spontan aproape toate simțurile, captând sinestezic ecouri din poezia lui Ion Pillat și parcă din Corespondențele lui Baudelaire: "Zumzetul albinelor, plescăitul berzelor... câinii, moara, treierătoarea, corbii, zgomotul surd al merelor, perelor, nucilor căzând uneori în vântul de vară coaptă și mai ales mirosurile - Doamne, mirosurile - și copacii pe care-i adoram, imenși, mai ales nucii, plopii, mi-au rămas în ochi
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
oamenilor de la țară, răspunse succesorul părintelui Russe cu superioritate. Orice preot care a stat în același loc timp de patruzeci de ani e un om bun. Când vorbea, parcă-și molfăia dinții la fiecare cuvânt, dar, de fapt, era tot plescăitul galoșilor prin noroi. Thérèse îi întâmpină în ușă. Cu gentuța în mână, preotul urcă scările în urma ei - un meseriaș ducându-și uneltele. N-avea timp de pierdut; în zece minute era înapoi în hol și-și punea galoșii. Din colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nepăsătoare în fața lui Mitruță Ogaș. Mitruță, băiatule! Fă bine și umple ulcica asta, că s-o dogit de când șade fără strop de vin în ea - l-a îndemnat Pâcu. Când a văzut ulcica plină, Pâcu a pornit să guste cu plescăituri de limbă. A urmat apoi ritualul umplerii cu tutun și punerea în funcțiune - dacă se poate spune așa - a lulelei...A pornit să vorbească abia după ce fumul l-a învăluit complet. Mama lui nenea Jănel, ca orice mamă, vroia să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce se întîmplă, adaugă. E tot ce mi-a mai rămas, se gîndește domnul Președinte, lăsîndu-se cu șezutul pe colacul de plastic al veceului. În sfîrșit, o ușurare, își zice, silabisind cu voce tare ca să se audă pe sine printre plescăiturile excrementelor eliberate în apă, mottoul său preferat, deviza lui în viață, mens sana in corpore sano. O scrijelise cu mîna sa deasupra tocului ușii, ca să-i amintească în fiecare dimineață că se află într-un locșor sacru, singur cu gîndurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s. Ideea a rămas frumoasă! Îmi pare rău. Cînd mă uit la planșeta pe care stă ansamblul, închid ochii, aud liniștea creației din interior, apoi privesc alături, la planșele cu detalii: sală de mese, chelneri grăbiți, pahare, băutură, limbi amestecate, plescăituri, rîgîituri, ochi beți urmărind ospătarele, fufe etalîndu-și goliciunea, camere cu regim de hotel, uși trîntite, zgomot de mașini... Cînd pleci? întreabă directorul, dornic s-o termine. Mulțumesc de cafea! arată arhitectul spre masă, ridicîndu-se. Păcat că nu ne-am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dat CNSAS, ci să-l arunc în flacăra înaltă cât Comitetul Central a unui munte de dosare arzând. Non omnis moriartc " Non omnis moriar" Dacă privești minute în șir un filament incandescent de bec, nu auzi, sub goana electronilor, nici plescăitul peștilor în apele de la Porțile de Fier, nici ultimul țipăt al vietăților închise în cărbune de scurgerea erelor. Dacă opera răspândește o lumină albă, intensă și clară, ce importanță are că e clădită pe cadavre, iar autorul ei este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
zâmbi. — V-am văzut de-afară, spuse el. Ați parcat mașina sub copacul acela. Domnul J.L.B. Matekoni știa că avea dreptate. Bărbatul vorbea o setswana corectă, dar accentul lui îi confirma semnele vizibile de la o poștă. În spatele vocalelor, se simțeau plescăiturile și șuierăturile care se chinuiau să iasă la suprafață. Era o limbă ciudată, limba san, care aducea mai mult cu sunetele scoase de păsări în copaci decât cu graiul uman. Se prezentă așa cum se cuvenea, apoi se întoarse spre Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
picior de ducă, migrează mai ceva decât fondurile, era Turnul Babel în zi de hram la gura lor. Dar sunt mândră de mine... Cred că de-acum sunt în stare să traduc și scârțâitul dușumelei și țârâitul de la pisoar și plescăiturile diverse în nenumărate limbi. Oricum, după vizita de lucru la crama cu ștergare pe pereți și personal în bundițe și legat cu brâie, când am tradus noroc-sănătate-voie-bună-să-hâc-pardon-scuzați-trăiți-să-mai-veniți-pe-la-noi-aveți-o-țară-foarte-frumoasă-ospitalieră-hâc-nu-i-așa?, în vreo cinci limbi, și-am adăugat de la mine atenție-la-scări-că-vă-frângeți-gâtul-așa-ușa-i-la-dreapta-acolo-i-veceul-nu-încăpeți-toți-acum-o-cotim-după-mine, regretam că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fantasme ce întretăiau negura serii și care dispăreau în noaptea înspumată până la nemărginire în apa umbrită de întunecimi ce se înfățișa solemnă, dominând pe tot acest întreg pământ, într-o stăpânire necunoscută. În liniștea adâncă a serii, se auzea doar plescăitul delicat al pescărușilor ce dădeau viață și lumină acestei atmosfere amețitoare, sărutând valul mov al mării. În noaptea neagră și rea, pe acest tărâm al veșniciei, predomină dragostea și bucuria vieții. Adina Ciomaga, clasa a VII-a C Răsărit în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ce se întîmplă, adaugă. E tot ce mi-a mai rămas, se gîndește domnul Președinte, lăsîndu-se cu șezutul pe colacul de plastic al veceului. În sfîrșit, o ușurare, își zice, silabisind cu voce tare ca să se audă pe sine printre plescăiturile excrementelor eliberate în apă, mottoul său preferat, deviza lui în viață, mens sana in corpore sano. O scrijelise cu mîna sa deasupra tocului ușii, ca să-i amintească în fiecare dimineață că se află într-un locșor sacru, singur cu gîndurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Proust: Cleopatra.) Băutura și mâncarea preferate: Vinul roșu sec. N-am nici o mâncare preferată. (Proust nu răspunde.) Numele preferat: Daniel și Madeleine. (Proust: N-am decât unul deodată.) Ce detest cel mai mult: Ipocrizia, agresivitatea, vorbitul tare în locuri publice, plescăitul celor care "sorb supa", prostul gust. (Proust: Ceea ce e rău în mine.) Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Voievozii și vlădicii din manualele de școală. (Proust: Nu sunt suficient de instruit ca să răspund.) Fapta militară pe care
Ați completat vreodată chestionarul lui Proust? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7170_a_8495]
-
prin „credință”, numai că în poemul „Campaniile mele” L. C. zice bizar: „Dar numele de Vera cu Siberii (...) Din Vera dincolo, pribeag”, care, în adevăr, ar trebui să fie românizat, pe cinste, ca: „Dar numele credinței, de care-s pline Siberiile (...) Plescăitul neființei dincolo de marginile Credinței”. Și te întrebi: oare chiar se poate gafa în atare hal?!... Cu părere de rău, se poate... O demonstrează în continuare traducătoarea, în loc de varianta corectă: „Orașul va cunoaște o sută de sfinți,/ În fața cărora ciuma nu
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, șterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra, trăind veșnic, ce-ai face?" (p. 6); Dacă privești minute în șir un filament incandescent de bec, nu auzi, sub goana electronilor, nici plescăitul peștilor în apele de la Porțile de Fier, nici ultimul țipăt al vietăților închise în cărbune de scurgerea erelor. Dacă opera răspândește o lumină albă, intensă și clară, ce importanță are că e clădită pe cadavre, iar autorul ei este un
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
albastre, ca la jucării în vitrine/ totul amestecat cu branhii de ceață, globuri de ceață...// în corpul meu se întîmpla ceva dincolo de moarte și viață:/ mă suceam, îmi aduceam genunchii la gură/ îmi arcuiam șira spinării/ și din ce în ce mai acut auzeam plescăitul de sînge al mării/ resacul scrumbiilor printre stînci.../ peisajele de sub mine se făceau din ce în ce mai adînci,/ vedeam acum, înălțîndu- mă ca în vis/ scutul european, de la istanbul la paris/ vedeam orașele tremurînde, giubea cu giubea/ de la tunis la novaia zemlea/ vedeam
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
Gara de Nord, după o mică autoironie de intro („băgai de seamă că m-am înălțat”, „mă ridicam solemn”), începe „nebunia” poetică, cu atît mai izbitoare cu cît distan- țarea de cotidian și de tranzitivitatea „optzecistă” e mai pronunțată. Se face auzit „plescăitul de sînge al mării”, iar peisajele devin „din ce în ce mai adînci”. Poetul își mai permite o glumă culturală, pentru descrețirea frunții prea încrețite a cititorului („vedeam orașele tremurînde, giubea cu giubea/ de la tunis la novaia zemlea”), după care revine la peisajul trans-real
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
ajunsese pe faleză unde se așeză pe o bancă. Avea dureri peste tot în corp îl dureau coastele, capul, măxelarul de asemenea în piept simțea o durere puternică își așeză geanta sub cap și se întinse pe o bancă, auzea plescăitul valurilor Dunării apoi pescărușii croncănind îi vedea zburând în cercuri pe deasupra sa iar dincolo de pescărușii care zburau cerul albastru nesfârșit. Întoarse puțin capul și privi spre Dunăre cum plutea lin parcă alunecând un vas de pescuit apoi oftă prelung închise
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
zi, iar din casă banii n-aveau cum să dispară. De vreo doisprezece ani, locuiam doar cu mama și cu bătrâna mea dădacă Stepanida, pe post de slugă. Singura slăbiciune a Stepanidei, dacă nu pasiunea ei, erau neîntreruptele șoapte și plescăituri din buze, cu ajutorul cărora, din lipsă de interlocutori, ea purta cu sine lungi convorbiri, uneori certuri, întrerupte de interjecții sonore, ca: „ei, da“ sau „cum de nu“, sau „ia desfă baierele pungii“. Ajuns la liceu, am uitat complet de plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lumina electrică bolnăvicioasă din holul mozaicat. PE ULICIOARĂ Luna Înainta spre el pe strada lungă, iar Amory i-a Întors spatele și s-a pus pe mers. Auzea zgomotul de pași la zece-cincisprezece metri În urma sa. Sunau vag insistent, ca plescăitul moale al unor picături de ploaie. Umbra lui Amory se Întindea, probabil, cam cu patru metri Înainte, iar Încălțările moi se auzeau, pesemne, cam la aceeași distanță, dar În spate. Cu instinctul unui copil, Amory se menținea consecvent În umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
te ascunde, spuse bărbatul așezându-se Între picioarele mele. Începu să-mi mângâie sexul care mustea de sucuri, Îndepărtându-mi labiile, pentru ca Noriko să poată vedea mai bine. Dezgustată, Noriko Își Îndepărtă privirea, dar apoi, când Începură să se audă plescăiturile și gemetele mele de plăcere, Își Întoarse temătoare privirea spre noi. Încercă să-și elibereze mâinile legate strâns cu sfoară, dar nu reuși decât să Întindă și mai mult cordonul de cauciuc care-i ținea răsfrânte buzele despărțiturii de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ar fi îngăduit ca soțul infidel să scape nepedepsit. După ce sacrificase totul pentru el, răzbunarea ei trebuia să fie pe măsură. Nu cumva urmarea a fost, îi dădusem cu oarecare iritare în glas răspunsul, încercând să acopăr șuieratul vântului și plescăitul tot mai intens al valurilor, că individa și-a ucis copiii pentru a se răzbuna pe soț?... Nici vorbă, protestase grăbit, cu voce gâtuită Cucaras. Nu, nu! Gurile rele spun asta. Îmi aruncase o privire aproape dușmănoasă, de supărare ochii
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
Putea simți până în inima oaselor fiorul apei lovite de fundul plat din lemn. Încercă să aproximeze distanța până la celălalt mal și închise ochii, hotărâtă să nu îi deschidă până nu trebuiau să coboare. Zgomotul făcut de tracțiunea pe cabluri și plescăitul apei, nu erau de natură să o liniștească, iar stomacul, gol de altfel, i se răzvrăti zgomotos. O palmă uriașă o mângâie protector pe păr, iar ea se adună covrig lângă sprijinul solid al trupului de lângă ea. - Nu știi să
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]