92 matches
-
vraja selenară, a șopotului de izvor și a colindei de toamnă a frunzelor, când cornul sună trecerea lui Sarmis, sau trecerea oștenilor lui Mircea... și vii îmi erau bătăliile lui victorioase, în urechi se adunau “Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie”, iar în suflet se topeau “Vâj, tu, vânt rîzleț! Pic și poc, sunet de ploaie...” Și eu am păstorit, cu tine, Endymion, turma visurilor, cu oi de aur, văzând și eu luna argintie “ca un palid dulce soare
MĂRITE-VOIEVOD-DE-DORURI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 by http://confluente.ro/aga_lucia_selenity_1434341798.html [Corola-blog/BlogPost/379716_a_381045]
-
iertarea să-mi cerșești? - Iertare ție? Scorpie spurcată! Soarta-ți este pecetluită. În veci stigmatizată! Din cartea lui Moș Vreme de vei citi, vei afla că Primăvara te va înlocui. Împărăteasa fierbea. Ar fi vrut să-și reverse turbarea prin plesnete de bice pe spinarea lui Mărțișor sau să-l fixeze într-un sloi de gheață ca pe o muscă în insectar. Să vadă dacă mai poate spune ceva. Dar chestia aia cu Moș Vreme începe s-o enerveze. Și flăcăiașul
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425239661.html [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
pe urma unui zbor de păsăre culoarea stridentă roșie ca mărul lui newton îmi atinge pe neașteptate pleoapele clipind poruncitor - stop pune stop viselor trezește-te - mă conformez pășind deîndată peste zebra abia schițată sub mâzga asfaltului scrâșnetul metalic și plesnetul de consistența flegmei de vocale și consoane mixtate cu ură-n - „căscata” - îmi lovesc cu putere timpanul proiectându-mă pe celălalt trotuar și pașii mei își urmează programata traiectorie cu toate simțurile zadarnic restartate pentru că uite-le cum înregistrază haotic
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Editura Timpul_tania_nicolescu_1358450366.html [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
feeria sa și-atunci se dezlănțuie. Răzvrătindu-se, natura pare-a se-nfrăți cu ființa umană, ca-ntr-o îngemănare întru suferință. Câtă dreptate are Dimitrie Cantemir în a sa Istorie ieroglifică: „Clătească-se cerul, tremure pământul, aerul trăsnet, norii plesnet, potop de holbură, întuneric de negură vântul să aducă...” (Partea a opta) Dar să ne apropiem de viziunea scriitorului MIRCEA IONESCU. Prea bine se știe, a fost un împătimit vânător. Și el face parte din clasa acelora care a practicat
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA by http://uzp.org.ro/omagiu-scriitorului-mircea-ionescu-la-75-de-ani-de-la-nasterea-sa/ [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
care urcă și urcă spre ramuri și frunze, în fine bobocul și floarea neștiutoare, îmbujorată, ademenitoarea de fluturi, cutremurarea pistilului presărat cu polen și primul boț al fructului, crud și acru, strepezitor de dinți, urmat de pârgul rumeniu, lucios, aproape de plesnet!... Pentru ce toată această strădanie? Un firicel de apă i se prelinse pe bărbie. Se scărpină nervos. Îi crescuse barba, țepii scurți și aspri ai bărbăției lui. - Mă întorc mâine la Viena, rosti pe neașteptate fără să intre în salon
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_chipul_magdalena_bratescu_1389181665.html [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
văd, Caut pacea în prăpăd, renaștere, remoarte, relenti, Dar REIUBIREA tu n-o s-o mai știi, Precum tac faraonii de milenii, De mult pierdut-am ritmurile vremii. Ce-aș vrea să fiu un pepene, Să mă arunc pe geam, Cu plesnet pe asfalt, băi, nene Un pepene-gigant. Sătul de tanti Rina, Ce are-oricând dreptate, De mica-marea Cuța, Visând numai pe spate. Am fost la Santa Barbara și o iubeam nebun, dar ea mi-a spus, fugi, cară-te, mi-e capul
SOCRATE A FOST PISICĂ, CARE VA SĂ ZICĂ....OAMENI, CĂRȚI, VIAȚĂ ȘI FILOSOFIE by http://confluente.ro/boris_mehr_1444901092.html [Corola-blog/BlogPost/372589_a_373918]
-
calmul ce se instalează în locurile de negoț abandonate, amintește-ți ce blândețe se simte prin camerele unde putrezește uitatea. Nimeni nu mai avea dreptate și nimeni nu mai spera, ce puteam noi să facem? Prin alunișuri se aud acum plesnete de bici iar șfichiuirile lor tremură peste mine. Iat tu, fiul meu, dormi undeva departe în mijlocul urletelor, tu care obișnuiai să-i înebunești și pe meșterii și pe femeile care alunecau sub degetele tale. Poți veni să aranjezi alimentele și
ANTONIO GAMONEDA - Descrierea minciunii (Fragmente) by Dinu Flămând [Corola-website/Journalistic/4808_a_6133]
-
întrezărească inconsistența aburitoare șerpuind printre case și-arcușul ierbii se îndoaie-n vânt foșnind în așteptarea ploii ce-a uitat de-un sezon să mai vină și acuma uite-o cum revărsă bulbuci băltoace și noroi vorbe torente de vorbe plesnet sinucigaș de stropi zid lichid chinezesc un potop inundând continente totuși viii cu viii și-mi scutur ca pisica picioarele ude sorbind din cafeaua fierbinte tot așteptând să mai număr în zaț bănuții solari din nou aruncați în ceașca mea
FÂNTÂNA TREVI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471020519.html [Corola-blog/BlogPost/366311_a_367640]
-
clipă pe urma unui zbor de pasăre culoarea stridentă ca mărul lui newton îmi atinge pe neașteptate pleoapele clipind poruncitor - stop pune stop viselor trezește-te - mă conformez pășind deîndată peste zebra abia schițată sub mâzga asfaltului scrâșnetul metalic și plesnetul de consistența flegmei de vocale / consoane mixtate cu ură-n - căscata - îmi lovesc cu putere timpanul proiectându-mă pe celălalt trotuar și pașii mei își urmează programata traiectorie cu toate simțurile zadarnic restartate pentru că uite-le cum înregistrază haotic surâsul
LEVITAŢIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1492621016.html [Corola-blog/BlogPost/375312_a_376641]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > SCRISOARE CĂTRE TATA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 650 din 11 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului s-a îngălbenit iarba pe mormânt, de toamne barbare, de plesnet de ploi, șerpii cărărilor tale fug în pâmânt, când mai vii, dragă tată, pe la noi? de ce întârzii mereu și până când, aș vrea să te caut, dar unde s-apuc, te văd în vis aevea, te port în gând, mă uit
SCRISOARE CĂTRE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Scrisoare_catre_tata_ion_ionescu_bucovu_1349948061.html [Corola-blog/BlogPost/346387_a_347716]
-
basarabe. După valuri de amenințări repetate asupra celor doi artiști, monologul destinului avea să sune nepermis de dur pentru Doina și Ion Aldea Teodorovici într-o malefică noapte cu chip de demon întunecat din finalul lui octombrie 1992, ca un plesnet profund dizarmonic de palmă dată de prigonitor peste obrazul unor martiri creștini ai altui veac. Din păcate însă, veacul cu pricina nu aparținea unui timp de mult amurgit și cu ideile arse cu toptanul pe „altarele” de lemn ale Inchiziției
ZBOR PE-O ARIPĂ DE ETERNITATE... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_doina_aldea_teodorovici_magdalena_albu_1353499429.html [Corola-blog/BlogPost/351335_a_352664]
-
nu putem vorbi fără a o asocia cu poetul și cu trăirile lui... Primăvara este anotimpul în care poeta renaște, un anotimp care se așterne și peste cuvinte, ele devenind astfel „corolă de lumină”: „Ne-mbată noaptea cu miresme fine Plesnet de verde-n trup și rădăcină Sărutul lunii-n nurii de verbine Cuvintele-corola de lumină”. (E primăvară-n muguri și-n cuvânt) Un tablou feeric al lunii mai se împletește din imagini create în culori sublime. Un concert de greieri
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1420113849.html [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
le creau "buhaiul" construit dintr-un putinei și "vițe" de păr din coada calului dar și bicele care trebuiau să plesnească puternic. Cu cât sunetul buhaiului era mai puternic și melodios (părul de cal era udat, periodic, cu borș) iar plesnetele bicelor erau mai asurzitoare, cu atât mai mult, Noul An ce avea să vie, va fi fost mai îmbelșugat. Puneam atâta râvnă în toate acestea întrucât, aveam convingerea fermă că grâul va crește des "legând" spice mari și bogate iar
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Traditii_si_obiceiuri_natale_purani_de_floarea_carbune_1356945244.html [Corola-blog/BlogPost/350831_a_352160]
-
care a fost adusă azi lumea i-a determinat pe cei care acum nu mai sunt printre noi să plece într-o altă dimensiune convinși de zădărnicia timpului propriu fără voia lor petrecut printre păduchii lipsei de igienă corporală și plesnetul patului de pușcă dur aplicat peste maxilare (atunci când vreunul dintre soldați avea curajul să ceară o lingură de mâncare în plus - e și cazul bunicului meu), stigmatul așezat cu falsă superioritate pe frunte militarilor români în Est prin folosirea curentă
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_paralela_45_1_magdalena_albu_1377340782.html [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
-i fie numele blestemat și să fie ștearsă ziua cînd am dat întîia oară ochii cu el... „Absolvenți... DREPȚI!!!” Vocea de stentor a sergentului bubui năprasnic, șfichiuind urechile aflate în așteptare ale cadeților aliniați în rînduri parcă trase cu rigla. Plesnetul crud al fatidicelor cuvinte făcu o sută trei tocuri de cizmă, lustruite pînă la neverosimil, să pocnească simultan și pe cei optzeci și șapte de cadeți, stane de piatră. Ca să nu vă mai mirați, am să vă spun că unii
Șobolanii Spațiului by https://republica.ro/c-obolanii-spac-iului [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
îmbrățișați în umbra amiezii și-n nesfârșirea dragostei de viață... Cresc brațe de lumină pe inelele gorunilor încrustate cu nume sfinte tropotesc adâncurile în hora libertății pe pământul din care răzbate duhul Iancului strigătul bravilor sfârtecați sub roți prăvălite sub plesnetul cnutului într-un timp nemilos când rășina brazilor picură frunțile ostenite cu amintiri de demult sculptate în mințile fiilor acestui tărâm... Tulnicăresele, mândrele munților neliniștii împletindu-și pe sânii sprințari miresme de fân cosit cu panglici de vise feciorelnice vestesc
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1409401678.html [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
bondar ce dă roată geamului și se aude mai întâi încet, apoi tot mai tare și mai tare, de parcă ființa ce îl produce, pe măsură ce se apropie își mărește dimensiunea, cuvântul crescu în intensitate și se zdrobi de timpan cu un plesnet puternic: penal! Pentru moment, uluirea o împiedică pe Ana să mai ceară amănunte. Dar după ce închise telefonul, situația începu încet, încet să i se clarifice în multitudinea aspectelor sale. Oare ce-o avea de gând Angela acum, se întrebă în
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Castele_de_nisip_tania_nicolescu_1359063347.html [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
salbe de firfirici. Cortegiul umbla prin sat de la o casă la alta, și în curte, însoțitoarele cântă un cântec ritual, bătând din palme, iar paparuda joacă un dans săltăreț. Paparuda invocă onomatopeic ploaia prin dans, prin bătăi din palme, prin plesnetul degetelor, prin răpăitul tobelor improvizate din tigăi, dar mai ales prin ritmul si conținutul textului magic: „Paparudă-rudă, / vino de ne udă / cu galeata-leata / peste toata ceata; / cu ciubărul -bărul / peste tot poporul. / Dă-ne Doamne, cheile / să descuiem cerurile / să
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
ibid"., 116); "Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn și că nouri de arama și că ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind că vijelia și că plesnetul de ploaie...;" c) și mai aproape de sursa, din Hammer: «Îl voyait ensuite surgir de șes reins un arbre qui, toujours croissant et devenant plus vert et plus beau, couvrait de l’ombre de șes rameaux leș terres et leș mers
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
paji ieșiră în fugă de după perdeaua colibei lui, aducând arcuri scurte, și alergară spre locul unde se afla, mai-mai să cadă. — Împiedicați-i să treacă râul! În timp ce dădea ordine trupelor, tânărul puse în arc o săgeată, o trase cu un plesnet și imediat înhăță alta. Erau săgeți de exercițiu, fără vârf, dar câțiva soldați „inamici”, nimeriți drept în frunte, se prăbușiră. Omul arunca atât de multe săgeți, încât era greu de crezut că nu trăgea decât el. Între timp, coarda arcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
expresie extrem de șocată s-a așternut pe fața lui Nobunaga. Prin moartea lui, Nakatsukasa își mustra stăpânul. Cunoscuse geniul înnăscut și defectele lui Nobunaga și, citind printre rânduri, cu ochii plini de lacrimi, Nobunaga simți un junghi dureros ca un plesnet de bici străpungându-i pieptul. — Bătrâne! Iartă-mă! suspină el. Îl îndurerase pe Nakatsukasa, care-i fusese servitor, dar îi era și mai apropiat decât propriul său tată. Iar prin incidentul cu calul, îi impusese voința lui, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acum e în tabără și l-am pus să lucreze exclusiv la întocmirea de hărți ale zonei. Hideyoshi bătu din palme pentru a chema un paj, dar toți pajii și asistenții săi personali se retrăseseră la o oarecare distanță, iar plesnetul palmelor nu ajunse până la ei. Zgomotul ploii îl acoperea și mai mult. Hideyoshi se ridică și trecu el însuși în camera de alături, unde strigă cu un glas care ar fi fost mai potrivit pe câmpul de luptă: — Hei! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
liniștiră. Ieșiseră deja și chemau slugile și caii, când un glas strigă din spate: — Senior Hideyoshi! Senior Hideyoshi! Cineva îl căuta în curtea largă, întunecată. Pe cer plutea un corn de lună. — Aici sunt. Hideyoshi încălecase deja. Recunoscând sunetul unui plesnet pe șa, Takigawa Kazumasu alergă la el. — Ce este? întrebă Hideyoshi, cu o privire ca aceea pe care un senior i-ar fi adresat-o vasalului său. Takigawa răspunse: — Pesemne că v-ați supărat foarte tare în seara asta. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
străpungeau piepturile, iar trupurile lor măcelărite cădeau peste tot. — Nimeni să nu fie prea nerăbdător să moară! strigă deodată Shosuke, în timp ce se retrăgea în interiorul unei palisade. În timp ce stindardul de comandant îl urma, oamenii rămași făcură același lucru. — Se spune că plesnetul celor cinci degete nu e la fel de puternic ca lovitura unui singur pumn. Dacă mica noastră forță se împrăștie, efectele ei vor fi slăbite. Rămâneți sub drapel, fie că înaintăm sau ne retragem. Primind acest sfat, se repeziră din nou. Răsucindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trase picioarele mai adânc, sub pulover și-ncepu să asculte foșgăiala gângăniilor sub frunze și zgomotele care anunțau începutul zilei: trecerea pescarilor înspre golf și mersul pe vârfuri al pisicilor africane, care împânziseră curtea, forfota păsărilor de mare și, bineînțeles, plesnetul valurilor la țărm, fiindcă Mediterana era liniștită, după două nopți de furtună. Își îndreptă spatele. Litania rugăciunii se stinse, ca ecoul unui pahar, atins în cădere. Auzi numai vântul pentru o clipă și, dintr-o dată, soarele se înălță cu un
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]