191 matches
-
m-am gîndit) v-aș pune în fața unei decizii și mai “crunte”! P.S. Te-ai gîndit vreo clipă că în loc să te blameze fiindcă ți-ai irosit talentul, posteritatea ar putea să-ți mulțumească că n-ai ingropat-o într-o pletora de opuscule, că n-ai zgiltiit-o cu tot felul de stupidități sentențioase! Le cer scuze fanilor tăi inclusiv ție , dar trebuie să recidivez. N-am citit în viața mea un elogiu atît de patetic închinat unei practici atît de banal-oportuniste
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
m-am gîndit) v-aș pune în fața unei decizii și mai “crunte”! P.S. Te-ai gîndit vreo clipă că în loc să te blameze fiindcă ți-ai irosit talentul, posteritatea ar putea să-ți mulțumească că n-ai ingropat-o într-o pletora de opuscule, că n-ai zgiltiit-o cu tot felul de stupidități sentențioase! Le cer scuze fanilor tăi inclusiv ție , dar trebuie să recidivez. N-am citit în viața mea un elogiu atît de patetic închinat unei practici atît de banal-oportuniste
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
m-am gîndit) v-aș pune în fața unei decizii și mai “crunte”! P.S. Te-ai gîndit vreo clipă că în loc să te blameze fiindcă ți-ai irosit talentul, posteritatea ar putea să-ți mulțumească că n-ai ingropat-o într-o pletora de opuscule, că n-ai zgiltiit-o cu tot felul de stupidități sentențioase! Codruț, oricand îți deschizi fan club, count me în. Spune-i, omule, poate se deșteaptă. E reconfortant să văd că nu s-a tampit chiar toată lumea în admirație
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
întrebare se poate aplica și discursului lui Ioan Buduca, căci lipsește complicitatea ironică prin care cititorului i se indică existența parodiei. Singurele repere solide ce i se oferă acestuia sunt reputația autorului (activitatea publicistică de la "Cotidianul" și "Cuvântul") și o pletoră de stângăcii stilistice și termeni improprii ce e incompatibilă cu respectiva reputație. Totuși, nedumerirea constantă suscitată de această absență nu contracarează total impactul unui umor absurd, care nu ar fi atât de amar savurat, dacă nu s-ar apropia atât
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
postmoderniste a realităților sordide din perioada comunistă și cea de după 1989. Si, într-adevăr, latura sordidă este surprinsă în toată plinătatea ei: personaje mărunte, purtând adesea nume cacofonice de o transparență naivă, se perindă prin paginile cărții, prinse într-o pletoră de intrigi, antrenate în dialoguri care încearcă să mimeze la modul satiric idiosincrazii de vorbire, dar care rămân, totuși, artificiale, "contrafăcute." Intrigile confecționate, amintind de scenariile de duzină din filmele americane, nu reușesc să rețină atenția decât prin violența limbajului
Kitsch și cacofonie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14539_a_15864]
-
la rînd, literatura, muzica, pictura ori filozofia bat pasul pe loc, trăiesc din amintiri și nu produc nici o personalitate nouă. Alte popoare, în schimb, asistă înmărmurite de uimire la afirmarea simultană, pe un interval de doar cîțiva ani, a unei pletore de talente extraordinare, aparținînd - toate - aceleiași generații. Oricîte eforturi financiare sau educative, oricîte măsuri politico-sociale ar lua conducerea unei țări, fenomenul nașterii și al formării talentului rămîne la latitudinea Providenței. Aparține exclusiv Divinității privilegiul de a face un semn discret
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
Golopenția aflate în arhivele S.R.I. (Editura Enciclopedică, 2001), rod al strădaniei editoriale desfășurate vreme de cîțiva ani de profesoara Sanda Golopenția de la Brown University, Providence, în colaborare cu editura amintită. Avem de-a face, pe scurt, cu singurul volum din pletora celor ieșite în ultimii ani care să exploateze documente de arhivă într-un mod absolut corect, constituindu-se într-un exemplu de acuratețe editorială cvasi-maniacală: 110 pagini de introducere, aproape 150 de note, indice de nume, cîteva facsimile și încă
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
să se perpetueze, doar e sfârșitul poveștii. Dar al treilea e Troia, bazată pe Iliada lui Homer. Au mai existat adaptări care au făcut praf originalul. Nici măcar nu speram ca filmul să conserve mult din epopee; era imposibil, cu toată pletora de nume pe care le înșiră Homer. Așa că am privit cu stoicism cum mor Agamemnon și Menelau, cum scapă Andromaca și Paris. Dar puține adaptări au alunecat în aberație, așa cum aceasta face triumfal de la una dintre primele scene. Să mă
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
abia apoi de demnitate personală. Prin gestul său Ion Iliescu a dovedit o dată în plus că este un om de partid și nu om de stat. Iar în partidul pe care vrea din nou să-l conducă se află o pletoră de politicianiști, în frunte cu fostul prim ministru, interesați vital în salvgardarea liniilor de forță ale vechiului regim cu modificările impuse de noile realități și, mai ales, de avantajul propriu. Cu alte cuvinte, un capitalism sub strict control politic și
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
În sunt de neclintit În concretețea lui, chiar și când auzim În suflet, atunci termenul de labirint ne trimite spre mitologie (În Egipt și În Grecia). Cât și cum, dar mai ales când, termenul s-a răspândit În lume, cu pletora lui de identificări ale unor situații, altfel decât cele bănuite a fi fost construite de Minotaur. Așadar, consemnările sunt ale filologului, criticului și istoricului literar Ion Nistor, iar labirintul Îl constituie (l-a constituit!) deopotrivă editura (editurile), ca și actele
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
XVI-lea, romanul se prezintă drept o călătorie "realistă" a unui picaro andaluz, vagabondînd prin tot universul geografic cunoscut la vremea aceea. Pentru a realiza un efect de real (și probabil, mai mult, de superioară erudiție), autorul recurge la o pletoră de referințe istorice, geografice, onomastice, împănate cu toponime transcrise de-a valma după normele portughezei sau castilienei, chiar și atunci cînd pentru ele există o normă românească: Lisboa (și aberantul genitiv Lisboei), Portugal, Espańa, Moçambique, totul mimînd pasiunea pentru detaliul
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
cu muzica lui. Și care-ar putea fi muzica asta? Bob Dylan? Puah. Moody Blues? Pfui. Jefferson Airplane? Piei, satană. Suntem la chef, nu la cenaclu și nici la priveghi. Numitorul comun care leagă generațiile pe portativ stă ascuns în pletora de maneliști nelipsiți de la nici o petrecere care se respectă. Arătările cantonate în prizonieratul nostalgic al pop-rock-ului sunt demne de milă. Sigur, nu pot fi călcate cu mașina, fiindcă sunt de la Dumnezeu lăsate. Dar o lecție de modernitate tot merită de la
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
modalitatea persiflării dobîndește o perfida pedanterie, o seriozitate comic-scientizantă, care-l amintește pe magistrul Ursachi. Este apogeul scriptic al refuzului cultivat de acest poet atît de comprehensiv și de tolerant, refuz virînd spre fantezie că spre o neutralizare. Falsă logică, pletora de detalii, gravitatea simulata par a fi paratrăznetele așezate în calea unei umori mînioase, neînstare însă, pînă la urmă, a se manifestă. Electricitatea norilor se scurge în stratul unor stihuri, în fond, bonome: Fiind o întreprindere cu totul arbitrară,/ această
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
glasul lor de soprane exersează la fel, la început de aprilie,/ presimțind Învierea" (Mierle frîncesti). Însă marea atracție o alcătuiește acum pentru poet Paradisul terestru. Am putea vorbi de un virgilianism nu doar în sensul exaltării bucolice, ci și al pletorei de date culturale, al acelui alexandrinism pe care clasicul latin îl asociază emoției naturiste, în tonalități ce cîteodată, așa cum s-a remarcat, premerg Parnasul. Adrian Popescu e îmbătat de o natură filtrată prin timpuri și locuri exotice, prin elemente livrești
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
a cărui natură e mai puțin accidentală. Greu de descris, nu și de aproximat, această natură pune „în vedetă” instituțiile vieții literare. Cafeneaua, cenaclul, redacția, editura, librăria, conferința și celelalte. Sintagma e îndeajuns de laxă cât să acopere o întreagă pletoră. Din acest punct de vedere, memoriile lui Vlaicu Bârna sunt mai apropiate de o cercetare ca Apariția scriitorului în cultura română (1976) a lui Leon Volovici decât de, să spunem, hagiografica Bohemă de altădată (1944) a lui D. Karnabatt. Titlul
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
Klaus Iohannis: "toți oameni noi, din viitor, politicieni proaspeți, numai buni de schimbat fața României". A fost o glumă. "Glumesc, evident. Toți oamenii cu care Iohannis se afișează și vrea să conducă țara sînt numai unul și unul. O adevărată pletoră de adunătură, cum ar spune domnu' Pleșu", a precizat Palada. "Vasile Blaga, Adrian Videanu (Videanu! de excepție! să tot conduci țara cu el), Cătălin Predoiu, Teodor Atanasiu ori Marian Petrache, toți dintre cei numai buni să faci un proiect vast
Consilierul lui Ponta face mișto de campania lui Iohannis by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21410_a_22735]
-
Klaus Iohannis: "toți oameni noi, din viitor, politicieni proaspeți, numai buni de schimbat fața României". A fost o glumă. "Glumesc, evident. Toți oamenii cu care Iohannis se afișează și vrea să conducă țara sînt numai unul și unul. O adevărată pletoră de adunătură, cum ar spune domnu' Pleșu", a precizat Palada. "Vasile Blaga, Adrian Videanu (Videanu! de excepție! să tot conduci țara cu el), Cătălin Predoiu, Teodor Atanasiu ori Marian Petrache, toți dintre cei numai buni să faci un proiect vast
Consilierul lui Ponta face mișto de campania lui Iohannis by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21409_a_22734]
-
o limbă legată de instinct, spune Cioran, "non désincarnée par l'intellect" precizează el în prima versiune, în timp ce în carte el renunța la precizare: "non désincarnée". Importante sînt mai ales pasajele unde nu este vorba de simple suprimări ale unei pletore verbale, ci unde autorul (un "leneș", cum se caracterizează singur de atîtea ori) prelucrează textul, care apare superior în ordine expresiva datorită unui complex de factori. El începe de pildă un paragraf, în revistă, cu o constatare provocatoare, spectaculoasă, pentru
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
Ea se naște din documente, din exactitatea dibuirii, asamblării și examinării lor, sugerînd ficțiunea prin intermediul vieții în realul său asumat pînă-n amănunt. De unde un fel de "invidie" pe care o mărturisește Constantin Călin față de "anumite lucrări biografice", caracterizate de o pletoră de detalii încastrate în zidul lor solid, precum George D. Painter, Marcel Proust (1956), și Pierre Petitfils, Verlaine (1981). Dacă în cea dintîi, "zilele, lunile, anii sînt indicate ori de cîte ori un eveniment a putut fi datat", după cum notifica
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
acestor promisiuni, Lanțul... respectiv este, de fapt, o arenă în care Gheorghe își poate desfășura întreaga sa anvergură ,,culturală". Tot ceea ce, în intenție, vrea să fie comunicare neprotocolară, dezinhibare, gîndire liberă și relație directă constituie un lanț de mitocănii, o pletoră de injurii, o succesiune de vulgarități. Indiferent care ar fi scenariul acestui concurs și în ce canon încearcă el să se înscrie, Andrei Gheorghe transformă totul în subcultură, în aroganță bine zidită pe un schelet serios de complexe, în lovituri
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
lasă totuși sedus de poeți, fără să-și adoarmă complet vigilența. Paginile aproape diafane despre lirica lui Grigore Hagiu (al cărui laborator de creație e considerat drept "fertil în ultima vârstă poetică"), receptarea "ofelicelor" miniaturi ale Constanței Buzea, încântarea că "pletora n-a învins peste tot" în poezia Ioanei Crăciunescu ne arată încă o dată latura constructivă a criticii malițiosului cronicar, dar și pe aceea sensibilă, oricât ar părea de ciudat și nepotrivit cu un, unanim recunoscut, hirsut. Vigilența trează despre care
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
nu personaje secundare, ci crochiuri. Întrebarea care se impune este: chiar ai nevoie de actori de talia lui Jude Law sau a lui Willem Defoe pentru astfel de roluri? Sau, paradoxal, un film biografic poate fi un vehicul pentru o pletoră de alte staruri de cinema? Filmul e realist în modul în care te transportă în Hollywoodul de odinioară, în clasica eră a studiourilor. Dar și aici ceva șchioapătă, nu în designul producției, care se apropie de perfecțiune, ci la nivelul
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
spus, scriitorul Ion Catrina se arată maestrul de șah, în mutările dezinvolte ale temelor din literaturile lumii. Însă nu puține sunt interstițiile care luminează descrieri, portrete, comentarii apres, folosirea adecvată a unui lexic supus obiectului, și nu puține dialoguri din pletora vivacității acestora. Partea nevăzută care se cumulează secvențial la nivelul totalului, se reduce la selectarea, purificarea și abordarea temelor, toate descendente din arta clasicismului... clasicizat (din antichitatea greco romană până în pragul teoretizării din veacul lui Corneille și Racine, ajungând în
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
culturală care să nu fi dorit să-și exprime public durerea și prețuirea față de marele dispărut. Capodopera care l-a propulsat pe orbita celebrității internaționale, romanul Un veac de singurătate (1967), i-a adus, odată cu Premiul Nobel, și o entuziastă pletoră de superlative precum „cel mai mare vrăjitor al Americii Latine”, sau „Cervantes hispanoamerican”, așa cum reiese și din motivarea succintă dar pregnantă a juriului Academiei suedeze: „Pentru romanele sale, unde fantasticul și realul se contopesc în bogăția complexă a unui univers
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
Stănescu și, desigur, Mircea Ivănescu. Cel dintâi, în sensul unei re-liricizări a discursului (potențată de o stimularea unei frenezii aproape magice); cel de-al doilea, în sensul contrar, al unei maxime rezerve față de gestul amplu (căreia i se adaugă întreaga pletoră de trăsături, marcate de aceeași delicatețe, de aceeași discreție; nu le mai reiau, ele fiindu-le oricum familiare cunoscătorilor și complet „intraductibile” celor nu îndeajuns de familiarizați cu poezia). Cistelecan o spune memorabil: „Nichita Stănescu a devenit numaidecât și - ceea ce
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]