309 matches
-
și tot așa. Am început să corespondez asiduu cu șeful de departament, cu contabilul șef, cu directorul de marketing al firmei respective, pentru un amărât de tort, și, într-un final, am reușit. M-am apucat să compun un mail, pleznind de euforie, un mesaj prin care îl trimiteam pe Andrei de ziua lui la cafenea, spunându-i că o să-l aștepte cineva cu un la mulți ani, însă, o surpriză mai mare decât urma să o aibă el, am avut
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
și groși în ciolane, Cu părul îmburzit, barbe șperlite, Haine avea lungi, scurte și învîrstate, Unii fără mâneci, alții rupte în spate. În loc de steag purtau ei o cioară De argint, cu penele rășchirate, Într-acel chip încît gândeai că zboară Pleznind din aripi cu aur suflate. Muzică făceau cu drâmboaie, Zdrîngănind clopoței de cioae... Marșul suna în cornuri mugătoare, Toți lolăindu-se în gura mare. Țiganii blestemă, se milogesc, se jură, se îndeamnă, se vaietă, chiuie, se sfădesc, și astfel plictisitoarele discursuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pitoresc dar steril, cu care lucra Arghezi. Și aici atingem unul din nervii poeziei lui Deșliu: aspectul de șuvoi nestăvilit, care potopește cu ură pe dușmanii poporului, dar care și irigă câmpurile țării. În ceea ce privește „socoteala” cu cei dintâi, cuvântul lui pleznește În dreapta și În stânga pe obrajii ghiftuiților, sau strivește frazele «măsluite» și «tâlcurile ticluite, scrobite» ale boemei decadente. În legătură cu aceasta, e de notat cum vechea boemă e văzută ca un sediu alcoolic și dezmățat, și În care cu o ironie abil
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
afurisit. Trageți la rame băieți, n-auziți? Aveți de gînd să-i lăsați pe ticălosul ăla să vi-o ia înainte? Vă place rachiul? Atunci, un butoiaș de rachiu pentru ăl mai bun vîslaș. Hai, trageți pînă simțiți că vă pleznesc vinele! A aruncat careva o ancoră peste bord? Văd că nu înaintăm deloc, parcă ne-am înțepenit! Ia uitați-vă cum crește iarba pe fundul bărcii! Zău că a-nceput catargul să-nmugurească! Nu, băieți, nu mai merge-așa! Uitați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
picioarele pe masă!... Dar ce se-aude? Acolo, pe punte, răsună piciorul de fildeș... Vai, stăpîne! Sînt necăjit cînd umbli deasupra capului meu. Dar o să rămîn aici, chiar dacă nava asta o să se ciocnească de-o stîncă, la pupa și-o să pleznească, iar stridiile au să vină să-mi țină tovărășie! Capitolul CXXIX PĂLĂRIA Acum, cînd, după o călătorie atît de lungă, trecînd prin toate zonele de vînătoare posibile, Ahab ajunsese, la timp, în locul potrivit, unde părea să-și fi împins, dușmanul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
găsit idei noi, proaspete, acroșante: "Toate sfîrșiturile cehoviene afectate de deznădejdea încrederii, dezleagă începutul comedie... FINALUL start al destinului. ...Amenințarea stă în ființe normale și-n faptele zilnice. Se trag focuri de armă și moartea nu vine. Sinuciderea stîrnește hazul. Pleznesc nervii biciuiți de clipele lucide ale constatării. Și totuși, zahărul îndulcește gura pentru un nou pahar de ceai". După cum ușor se poate constata, un dar al regizorului este acela de-a contura un spectacol, în cîteva rînduri. Cuvintele au aici
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
duc la păcat și la crimă... În viziunea lui Alexa Visarion, Pasărea Shakespeare capătă o acuitate care face ca dezbaterea să se desfășoare la o tensiune tot timpul înaltă, ca o strună întinsă continuu la maximum și amenințând continuu să pleznească, latura paroxistică a conflictului fiind continuu alimentată de această tensiune care e, nu o dată, gata să mineze nuanțele. [...] Apelul la luciditate și la conștiință izvorăște, astfel, dintr-un vârtej al celei mai josnice mizerii morale, și el ar putea apărea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o cânte cum dealtfel o și face. (...) Meritul ideologic remarcabil al lui M. Beniuc cel de azi este de a nu se fi lăsat ispitit de idilism și vulgarism edulcorat și de a fi păstrat sfârcul de bici cu care pleznește și acum nemilos ca Iorgu Iorgovan «șarpele» încă primejdios fiindcă «puie» adică plodește: Ne știm de mult, e lupta veche Din veac în veac, din an în an: E șarpele ce puie streche Lovit de Iorgu Iorgovan. În poezia de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de oboseală și de mulțumire. Cu cât Briceag iuțește cântecul, cu atât flăcăii se Îndârjesc, Își Înfloresc jocul, trec fetele pe subt mână, le dau drumul să se Învârtească singure, țopăie pe loc ridicând tălpile, Își ciocnesc zgomotos călcâiele, Își pleznesc tureacii cizmelor cu palmele nădușite...” În continuare naratorul Înregistrează grupul fetelor nepoftite la joc, al babelor care-și admiră odraslele și al copiilor, care pândesc poalele fetelor. Scena este semnificativă și pentru realitatea adânc diferențiată a satului. Astfel, Într-un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]