1,400 matches
-
Sorin Lavric Cam toate cărțile care ne trec prin mînă au trista însușire de a nu ne lăsa nici o impresie. Le citim cu o dispoziție vagă de ființe plictisite și, chiar dacă pe moment ele par să ne transmită ceva, măcar o minimă emoție, peste o vreme nici nu ne mai amintim de ele. Le uităm pur și simplu, de parcă nu le-am fi deschis nicicînd, pînă într-atît de stearpă
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
știți că nu o pierd deloc..." Are perfectă dreptate, domnul senator: ei, aleșii noștri, își rotunjesc zestrea de cultură generală dezlegând integrame, vizionând filme pe Internet, citind presa etc., dar nu în timpul dezbaterilor din Parlament, ci numai când nu cască plictisiți, ațipesc sau se ceartă ,ca la ușa cortului"... Altfel desfășoară și alte activități de folos obștesc, adică pentru înveselirea electoratului, cum ar fi: injurii, îmbrânceli sau pur și simplu prezentarea de mici spectacole de teatru... De exemplu, am vizionat (în
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
persoană fără zâmbet...sunt din provincie și când am venit prima dată în București...normal la facultate am vrut să mă plimb cu metroul..ce tareeee...în metrou toți erau identici...aveau o fată tristă...nici macar ..pierdută...împăcata cu tragicul...plictisita...Ciudat!...eram singura fraiera care zâmbea...!!! Acum?...am încetat să mă ‘dau’cu metroul....nu vreau să pățesc la fel! am auzit că se transmite Say cheeseeee...the show is never over! interesant :)) Drăguț... și totuși, de ce mi-au dat
Pofta vine râzând by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82770_a_84095]
-
când timpul trecea prea încet și credeai că ziua nu se va termina, sau de neliniștea pe care o aveai când așteptai și nu știai cum se va sfârși. Acum serios în câte poze aveți fete cu adevarat triste sau plictisite? Poate aveți poze în care faceți o mutra plouata. Dar de câte ori atunci când erați cu adevarat nefericiți v-a făcut cineva o poză? Acum mă oftic că mă mint pozele și că mă fac să îmi amitesc doar momentele frumoase și
Partir c’est mourir un peu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82900_a_84225]
-
e o fabrică. Dacă ești băiat deștept și descurcăreț iei și doctoratu. Sunt sigur că peste alți 20 ajungi și Doctor honoris causa (aici trebuie să ști sub ce coadă să pupi). În rest profesori senili cu materie expirata.....seminariști plictisiți, proiecte idioate pentru un sfântu cinciu inexistentu și diplome trase la xerox de secretara isterica. Amin! Eu cred ca “băiatu’ asta Răzvan”... știe ce vrea și are niște priorități foarte bine definite. Puțini oameni sunt așa... și din păcate, ăsta
Ce-am învăţat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82809_a_84134]
-
nu te interesează deloc populația de sex opus, când vrei să ai o relație de lungă durată cu partenerul tău de acelasi sex, când te-ai săturat să fii băgat cu băieții în conversații porcoase despre femei sau să fii plictisita de fete cu interminabile detalii despre performanțele și ciudățeniile sexuale ale bărbaților lor, e firesc să simți nevoia unei “declarații de independență”. Nu contest beneficiile psihologice pe care coming-out-ul le poate avea pentru un homosexual sau pentru o lesbiana. Dar
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
este asumat pînă la os." Paradoxul e că lipsa de metodă devine în sine o metodă și cititorul cărții se va convinge. Garantez apoi că textele de aici pot destabiliza. Destabilizează mai întîi obișnuința de a trece nepăsători, ba chiar plictisiți, pe lîngă îmbulzeala de obiecte din jurul nostru. Arca lui Noe deschide gustul către fantasticul banalului: pe prima copertă a cărții, un dulap gol, pe ultima, unul invadat de obiecte, mai toate inutile. Reușită sugestie, pentru că aceasta se și întîmplă în
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
de Kierkegaard răsfoind o enciclopedie și e atras de titlurile acestuia, care par să-i oglindească temerile. Ia câteva cărți de la bibliotecă și, evident, răsfoirile haotice îl duc la concluzii neobișnuite. De pildă, citind Conceptul de groază, Tubby se declară plictisit și descurajat, dar începe să-și pună salutare întrebări în legătură cu sine: "De exemplu, Kierkegaard definește groază drept apariția libertății în fața sieși că posibilitate. Ce ma-sa o fi însemnând asta? Sincer să fiu, am răsfoit totuși volumul, citind pe sărite
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
Iar când aceasta-i vărsă una din eprubete pe masă se supără. Luă la Întâmplare o carte și aruncă după ea Într-un moment când musca se oprise din zbor. N-o nimeri. Și musca porni iarăși să zboare nebunește. Plictisit, Adrian Îi deschise geamul lăsând-o să plece. O privi cum se depărta greoaie, minunându-se de dimensiunile ei. Nicicând nu mai văzuse una la fel, Își aduse aminte că tot din cauza unei muște ce i se păruse cândva mare
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
Dacă auzi a doua oară aceeași enormitate despre un om, la un local diferit, înseamnă că e vorba de un adevăr verificat: îl poți spune mai departe cu conștiința împăcată. Cînd auzi enormitatea a treia oară poți strîmba din nas plictisit: e deja un loc comun, un truism. Forța urechii românești a fost întrebuințată fără greș de Securitate, secția de dezinformare. Noile măsuri constrictive erau testate mai întîi printr-un fel de avanpremieră orală, calomnia intra tot prin pavilionul urechii, manipularea
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
dintrodată de... lumina scursă din toate becurile aprinse. Cu foarte mici excepții fantasticul e, așadar, difuz; se simte poate datorită mai mult unei prejudecăți de receptare. Impresia e deseori de fantastic vlăguit, unele scene potențiale purtătoare de magic sunt expediate plictisit, alteori Márquez mizează pe efecte facile. În Mă ofer să visez un bărbat visează că este visat de o femeie misterioasă. Povestirea se încheie previzibil cu visul femeii care-l visează pe bărbat... visând-o. Trimiterea ironică și directă la
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
jandarmi la poarta școlii și restul au ieșit din scena t.v. ca un fum pe un coș cu tiraj corect. Celălalt eveniment care este cea mai mare criză politică din sînul actualei puteri a avut parte de o mediatizare plictisită și succintă. Va să zică premierul își împachetează ditamai guvernul și-l duce la Cotroceni ca să-l convingă pe președinte de rostul anticipatelor; va să zică președintele se opune ideii; va să zică premierul iese în fața presei zicînd abil și nepoliticos că președintele se mai gîndește
Mediatizarea crizelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14558_a_15883]
-
din mijloc și parțial pe celălalt, aflat la geam. Tânărul din mijloc strănuta Întruna. Cam o dată din două, strănutul Îl surprindea În timp ce se uita pe geam. Îi strănuta atunci fratelui lui, În obraz. Invariabil, acela dădea o dată cu palma prin aer, plictisit, de parcă s-ar fi apărat de-o muscă. În rest, strănuta drept În speteaza scaunului din față. În fața tinerilor stăteau o femeie și o fată de vreo 10 ani. Scaunul de lângă ele, cel din fața țigăncii, era ocupat de un bărbat
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
Eugenia Vodă Michele are 20 de ani, și, cu toate că e mignonă, e manechin de ocazie; are o mamă plictisită și o familie burgheză plictisitoare; după un mic amor ratat (soldat cu un avort și o încercare de sinucidere), are impresia că întîlnește marele amor, în persoana unui tînăr veterinar, evreu; de aici începe comedia! Dumnezeu e mare, eu sînt
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
încă totul. Timpul călătoriei odată încheiat, scriitorul crede că se poate înapoia în Franța. E ultima sclipire de optimism dupa revelația tragediei sovietice. Căci e timpul să afle că din acest coșmar nu se poate ieși. Un funcționar anonim și plictisit îi refuză viza de plecare. Poate fi o greșeală? Din păcate, nu. În pașaportul lui Simenon, viza de plecare este barată. E valabilă doar cea de sosire. Poate rămâne în URSS cât îi poftește inima. Plecarea, însă, e cu totul
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
Nu e fără importanță remarca. Într-o lume în care puțini mai au răbdare de a citi romane de 4-500 de pagini, e normală această nervozitate. Ea devine o formă de du-te-vino, de plimbare agitată, de plictiseală. Telespectatorul e un plictisit. Are nevoie nu doar de senzații tari, dar și de senzații multiple. Nu-i ajunge un singur film, un singur meci, un singur talk-show. Pendulează între ele și nici nu apucă să se dumirească despre ce e vorba, că a
CRONICA TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15141_a_16466]
-
Pe doamna Logadi o cunoscusem puțin, în 1962, cînd îi luasem un interviu pentru Gazeta literară; fusesem încîntată de dialog, dar cînd îl trecusem în pagină mi se părea neîndemînatec și crispat. Cred că dacă ar fi fost distantă sau plictisită m-aș fi ambiționat s-o provoc și, poate, interviul ar fi căpătat nerv, dar interlocutoarea era fermecătoare, expresivă, lucidă în amintiri și plină de nuanțe în cuvînt. Încercam o senzație necunoscută pînă atunci: parcă devenisem, dintr-odată o străină
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
ocrotitor, format din rămășițele unei lumi a zeilor și a muzelor, a dragostei petrarchizante în tiparul sonetului. Omul care se odihnește în ramele sonetului (Obo) nu este însă nici eroul și nici îndrăgostitul de odinioară, este contemporanul nostru obosit, hărțuit, plictisit și, de nevoie, egoist: Dar lăsați-mă, lăsați-mă în pace! Nu-mi pasă! Sînt obosit, obosit, obosit...de cenușă. Nu mai pot, nu mai pooot...vreau pe tușă! Vreau nani, vreau la mama, vreau acasă! Varianta oboselii dulci, a
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
aparține mentalității demonizate, fie și printr-o vicleană nuanțare conjectural neutră: „În ceruri ca de beton bunul Dumnezeu/ își întoarce plictisit chipul. (...) Doar Satan mai dă semne de viață,/ dă din coate dirijînd coruri de muște./ Apoi scuipă și el plictisit, amețit/ de vara oltenească,/ pe asfaltul încins,/ pe versurile mele” (Craiova. 40 de grade la umbră). Pînă și-n această sferă, șansa absolutului e, în consecință, ratată. Morbul persiflării îneacă disputa celor doi protagoniști ai universului, prelingîndu-se în zona actului
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
meu Venizelos, acoperindu-se cu meritul comun. Astfel se agață de lampă panglica cleioasă de prins muște sau o tinichea de o coadă” (Alianța biruitorilor). Sau: „Deci d-l Brătianu s-a smucit de pe fotoliu căutând să dea ființei sale plictisite și perfide aparența agerimii și a sincerității. A schițat un gest, a bâlbâit o silabă. Camera însă, unanimă, nu mai avea nervi destui pentru a suporta glasul pițigăiat și viziunea plumburie a fostului dictator, a intrigantului din culoarele Cotrocenilor. Cuvântarea
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
vârstă și, presupuneam eu, vlăguită. Era într-o după-amiază neprietenoasă de noiembrie, când am sunat la apartamentul 7 al unui vechi bloc de pe strada Dionisie Lupu. Ca de atâtea ori, eram nemulțumit de ziua pe care o avusesem, obosit și plictisit. Mă cam mustram pentru că stabilisem respectiva întâlnire. În fond, ce aveam de aflat și ce puteam obține de la o persoană atât de în vârstă? După ce am sunat, am auzit un “Da, da!” hotărât, pe care aveam să îl aud de
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
brigadierii au fost aleși dintre deținuții politici intelectuali, uneori foști profesori universitari. Oficial, sarcinile brigadierilor au fost "organizarea" și "mobilizarea" celorlalți deținuți. Aveau dreptul doar să nu muncească fizic, fără privilegii suplimentare. Puțină vreme după "reorganizare", administratorii și paznicii lasă plictisiți sarcina conducerii coloniei pe seama pricepuților brigadieri. Și nu greșesc. Aceștia (cu aspect de "rumeni, rotofei și vioi" prin privilegiile ce singuri și le creează) vor produce dovada cum apriga întrecere de muncă între brigăzi și avantajele slujbei de brigadier (ori
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
lungmetraj al lui Pawlikowski: revigorant. Povestea seamănă teribil cu Legături bolnăvicioase, ambele filme fiind adaptări literare. Ale unor romane cu autor feminin. Două fete, Tamsin (Emily Blunt) și Mona (Nathalie Press), destul de însingurate și alienate, din clase sociale diferite, la fel de plictisite, își petrec vara împreună. Cu multă lene, alcool, țigări, droguri și gratuitate. Erotismul există, fără ca nici o suspiciune să planeze peste el. Amenințarea la adresa relației pare a fi încorporată de fratele Monei, Phil, interpretat de un Paddy Considine la fel de reușit și
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
chinuitoare! Ei, dar nu-l lovise, nu-l repezise în jos de-a dura, nu-l aruncase el însuși din casa lui cea mare în plină beznă? Nu-l oprise să-i mai calce pragul și grădina? Închise iarăși ochii plictisit, scîrbit, exasperat, nădăjduind totuși mereu să audă venind de undeva o vorbă, un țipăt, o șoaptă, un murmur... Tăcere. N-auzea nimic în preajmă. Nu simțea nici o suflare alături. N-avea pe nimeni. N-avea pereche. Era singur - Unul singur
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Anything I wanted to know... Anywhere Ineeded to go... Trebuie să fie vreo medaliată olimpică. Olimpicilor li se fac toate chefurile. Apoi, mă uit mai atent, și recunosc pupilele brune ca tutunul, recunosc ochii în care strălucește o forță ciudată, plictisită, dezamagită parcă... Ciocănind din tocuri. Observ că are picioarele de la glezne în sus foarte subțiri, aproape osoase, dar ciorapii nylon îi dau un fel de carnație artificială. Zveltă, cu o față îngustă, cu un nas drept și proporționat, cu buzele
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]