122 matches
-
abrupți sunt afectați de alunecări de teren. În cadrul orașului sunt trei zone în care alunecările se manifestă mai intens: partea inferioară a coastei Răutului din cartierul Soroca, versantul drept al Răuțelului din cartierele Bălții Noi, Berestecico și Țigania. Până la mijlocul pliocenului zona Bălților a fost un podiș ridicat de unde eroziunea a ros aproape întreaga suprafață inițială a miocenului târziu. La mijlocul pliocenului, în timp ce teritoriile ce îl înconjoară se ridică, podișul Bălților se coboară (graben) formând câmpia Bălților. Profilul geologic este reprezentat de
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
inferioară a coastei Răutului din cartierul Soroca, versantul drept al Răuțelului din cartierele Bălții Noi, Berestecico și Țigania. Până la mijlocul pliocenului zona Bălților a fost un podiș ridicat de unde eroziunea a ros aproape întreaga suprafață inițială a miocenului târziu. La mijlocul pliocenului, în timp ce teritoriile ce îl înconjoară se ridică, podișul Bălților se coboară (graben) formând câmpia Bălților. Profilul geologic este reprezentat de sedimente din neogen, etajul Sarmațian, cu straturi de nisip, argilă, calcar și marnă. Râul Răuțel și-a croit albia de-
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
străzile orașului. Aceasta și-a desfășurat activitatea neîntrerupt până în prezent. Din punct de vedere geologic predomina în regiune rocile sedimentare marine din perioada terțiara, cu incluziuni vulcanice de piroclastite din munții Gutâiului. Aceste roci vor fi în perioada miocena și pliocena (înainte cu 9,3 - 65 milioane de ani) în estul și vestul regiunii printr-o ruptură tectonica întrerupte cu zone de vulcanite (dacite și andezite). Principalele filoane de minereu sunt Prin măsurători geotermice a cuarțului hidrotermal s-a stabilit o
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
Ramificarea familiei felinelor în feline mari ("Pantherinae", includ și leopardul pătat și leopardul zăpezilor) și feline mici ("Felinae") ar fi avut loc între 6 și 10 milioane de ani în urmă. Studierea fosilelor stabilesc originea temporală a panterelor undeva în pliocen (2-3,8 milioane de ani în urmă). Se presupune, în urma cercetărilor la nivel genetic, că tigrul a fost prima felină care s-a îndepărtat de linia generală a felinelor, deci primul reprezentant al panterelor. Primul reprezentant era considerat a fi
Panthera () [Corola-website/Science/326794_a_328123]
-
evită termenul de „Bazin Panonic” și „Câmpie Panonică”. Termenul geomorfologic de "„Câmpie Panonică”" este utilizat în sens larg pentru aproximativ aceeași regiune, deși cu un sens oarecum diferit, având legătură doar cu zonele joase, mai precis cu câmpia rezultată în Pliocen după dispariția Mării Panonice, ce ocupă cea mai mare parte a sa. Acesteia i se alătură Munții Transdanubieni - care fragmentează câmpia într-o porțiune vestică (Mica Câmpie Ungară) și una estică (Marea Câmpie Ungară, inclusiv Câmpia Slovacă de Est), precum și
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
Șiclodul, Bicheci - , Firtuș, Sinioara, Nădăscut), depresiuni intracolinare (Măgherani - Atid, Cristuru Secuiesc, Archita, Beia, Rupea) și dealuri externe. Fragmentarea reliefului este ridicată. Sunt formați dintr-o succesiune de sinclinale și anticlinale paralele cu munții, într-o zonă cu depozite miocene și pliocene (marne, nisipuri, conglomerate, tufuri vulcanice). (străpungeri diapire). Depresiunile s-au format prin eroziune. Dealurile înalte și depresiunile sunt caracterizate de un climat răcoros. Primăvara se înregistrează ploi abundente. Rețeaua hidrografică aparține Mureșulului (cu afluenții Târnava Mare și Târnava Mică) și
Subcarpații Transilvaniei () [Corola-website/Science/334405_a_335734]
-
adaugă mesteăcanul pitic, salcia pitică și ienupărul. O vegetație asemănătoare celei de tundră, vegetația alpină, se găsește în partea superioară a munților înalți, fiind formată, printre altele, din graminee, afin, merișor și smardar. Fauna de tip tropical, apoi subtropical, din pliocen, cu elefanți, cămile și antilope, a cedat locul faunei de climă rece, din timpul glaciațiunilor.S-a format o faună de tundră și pădurea boreală, cu exemplare de mamut, ren, cerb, urs, rinocer lânos și animale de peșteră, cum ar
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
principalilor afluenți, indică absența unor formațiuni de conglomerate cu martori de diferite proveniențe (cristalină, vulcanică și sedimentară). Din analizele geologice efectuate în zona barajului și pe cuprinsul cuvetei lacului de acumulare, rezultă că formațiunile geologice sunt de vârstă Cuaternară și Pliocenă. Cuaternarul este reprezentat prin depozite aluviale, deluviale și proluviale. Depozitele aluviale apar în lunca pârâului Cușmed și prezintă o stratificare în cadrul căreia la suprafață, pe grosimi de 2,5 - 4,0 m, se află un strat continuu de argilă, argilă
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
0 - 4,0 m. Depozitele proluviale se găsesc numai în versantul drept sub formațiunile argiloase deluviale și sunt alcătuite din nisip fin și nisip prăfos cu fragmente colțuroase de gresie dură, cuarțitică, până la adâncimi de 4,5 - 7,0 m. Pliocenul formează roca de bază și este constituită dintr-o succesiune repetată de argile marnoase cu nisipuri și intercalații subțiri de gresie. /4.p.1-3/ Trebuie amintit că regimul hidrochimic al lacurilor de baraj, cu rol adeseori determinant în desfășurarea unor
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
nivelare. Ponderea însemnată dețin suprafețele cu pante de 15-25. Versanții cu pante mai mari de 10 și constituția litologică au creat un cadru prielnic desfășurării unor ample procese de modelare a reliefului. La nord de Hârtibaciu, pe formațiunile sedimentare predominant pliocene, predomină torențialitatea și eroziunea lineară și regresivă, iar la sud, pe formațiunile sarmațiene, sunt frecvente alunecările de teren.
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
organogene, ce au un caracter discontinuu. Peste acestea apar depozite subțiri paleogene medii și sarmațiene alcătuite din calcare, marne, argile și nisipuri. În partea sud, depozitele sarmațiene sunt foarte subțiri și cuprind argile marnoase și nisipuri. Peste acestea apar formațiunile pliocene, peste care sunt dispuse depozite loessoide pleistocene inferioare și medii, ce caracterizează cea mai mare parte a interfluviilor și teraselor. În lunca Prutului sunt specifice depozitele holocene superioare alcătuite din depozite loessoide nisipuri și pietrișuri, care corespund aluviunilor actuale depuse
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
V. Gârbacea, 1960)“, iar altitudinea constantă a terasei superioare — care se întrepătrunde pe unele porțiuni cu nivelul suprafeței de 350-380 m — dovedește stabilitatea relativă a structurilor și influența redusă a mișcărilor neotectonice și rolul dominant al variațiilor climatice succedate din Pliocenul superior până în prezent. Înălțimile relative nu depășesc limitele obișnuite și sunt determinate de variațiile locale ale constituției petrografice și ale condițiilor în care se desfășoară eroziunea și acumularea, inclusiv aportul lateral. Contribuția acestui aport lateral la formarea teraselor inferioare este
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
un material nisipos-calcaros puțin cloritos. Tot Cretacicului Superior îi aparțin și depozitele senoniene constituite din gresii marnoase care formează zona centrală înaltă a Culmii Vâlnei-Groapa Oii și mai apare insular între localitățile Albești și Cândești. Din Paleogen și până la sfârșitul Pliocenului, Depresiunea Getică a funcționat ca bazin de sedimentare în care au fost acumulate depozite de molasă dar și evaporite, calcare sau cărbuni. Eocenul reprezintă perioada în care transgresiunea accentuată a dus la acoperirea marginilor de cristalin cu conglomerate, depuse în
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
cuesta Mățăului, stiva de pietrișuri cimentate este reprezentativă, au fost denumite ’’conglomerate de Mățău’’. Cel de-al doilea ciclu de sedimentare se încheie în Sarmațianul inferior cu o alternață de gresii calcaroase și marne ce sunt probabil acoperite de sedimentele pliocene deoarece ele nu au fost identificate în muscelele argeșene. Ultima fază de sedimentare în Depresiunea Getică este precedată de mișcările moldavice care cutează și depozitele acesteia conferindu-i caracter de unitate tectonică alpină. Din Sarmațianul mediu până în Pliocenul târziu depozitele
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
de sedimentele pliocene deoarece ele nu au fost identificate în muscelele argeșene. Ultima fază de sedimentare în Depresiunea Getică este precedată de mișcările moldavice care cutează și depozitele acesteia conferindu-i caracter de unitate tectonică alpină. Din Sarmațianul mediu până în Pliocenul târziu depozitele marnoase, nisipoase și grezoase au acoperit atât formațiunile cutate ale depresiuni cât și formațiunile Platformei Valahe, apărând la zi în toată partea sudică a Subcarpaților Argeșului. Printre depozitele de apă dulce ale Pliocenului apar și stratele de cărbuni
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
alpină. Din Sarmațianul mediu până în Pliocenul târziu depozitele marnoase, nisipoase și grezoase au acoperit atât formațiunile cutate ale depresiuni cât și formațiunile Platformei Valahe, apărând la zi în toată partea sudică a Subcarpaților Argeșului. Printre depozitele de apă dulce ale Pliocenului apar și stratele de cărbuni pe o direcție est-vest de la Boteni - Jugur - Berevoești - Mușătești - Curtea-de-Argeș. Dispuse de asemenea monoclinal, stratele pliocene se diferențiază de cele miocene prin componența petrografică deoarece în primele predomină depozite fine nisipoase și marnoase (dacice) iar
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
formațiunile Platformei Valahe, apărând la zi în toată partea sudică a Subcarpaților Argeșului. Printre depozitele de apă dulce ale Pliocenului apar și stratele de cărbuni pe o direcție est-vest de la Boteni - Jugur - Berevoești - Mușătești - Curtea-de-Argeș. Dispuse de asemenea monoclinal, stratele pliocene se diferențiază de cele miocene prin componența petrografică deoarece în primele predomină depozite fine nisipoase și marnoase (dacice) iar în cel de-al doilea conglomeratele și pietrișurile. Meoțianul apare numai pe interfluviul Topolog - Argeș cu caracter ingresiv ce îmbracă un
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
fiind cunoscut prin alternanța de marne, argile și nisipuri fosilifere cu puncte importante la Tigveni, Curtea-de-Argeș, Valea Faurului, Poienari, Jugur și Ungureni. Extremitatea sudică a acestei regiuni este ocupată de Romanian, când se termină sedimentarea din zona subcarpatică și lacul pliocen este umplut cu nisipuri gălbui, argile și marne în care se găsesc strate subțiri de lignit. Zona Romanianului (levantinului) este afectată de cutări și include o parte din ’’pietrișurile de Cândești’’ alcătuite din șisturi cloritice, cuarțite, gresii cuarțitice, gnaise și
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
nisipurile și pietrișurile care fac trecerea spre Pleistocenul inferior iar Carpații și Subcarpații au fost ulterior (la începutul Cuaternarului) ridicați de mișcările valahe. Exondarea zonei subcarpatice va face ca eroziunea puternică să transporte materialele grosiere la baza acesteia în lacul pliocen, materiale din care se vor contura platformele piemontane Cotmeana, Cândești și Gruiurile Argeșului. Deși perioada Cuaternară (1,7Ma) este caracterizată de oscilațiile fazelor glaciare și interglaciare, ghețarii au modelat numai zona montană din nord iar în zona subcarpatică a funcționat
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Pe spinarea Dealului Ciocanu s-au păstrat depozite piemontane de pietrișuri a căror structură evidențiază concordanța lor cu pietrișurile levantine de Cândești. Deoarece aceste pietrișuri au fost transportate de Bratia, iar sub acestea există depozite de argile, marne și nisipuri pliocene, situarea lor la această altitudine poate fi pusă pe seama ridicărilor neotectonice a anticlinalului Mățău-Ciuha-Ciocanu concomitentă cu subsidența locală de la nord ce este cuprinsă în Depresiunea Câmpulungului. Interfluviul Bughea - Râu Târgului păstrează similitudinile celorlalte interfluvii și vom avea deci: depresiunea de
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
râurile și-au modelat și un sistem de terase și au ieșit de sub influența directă a râurilor. În general pentru această zonă subcarpatică, văile mari au profil transversal în forma literei „U” ce se lărgește în areale cu roci moi pliocene și se restrânge când traversează zona deluroasă internă. Valea Dâmboviței limitează la est zona subcarpatică argeșană, de la confluența ei cu Valea Piatra, în dreptul localității Stoenești. De aici și până la intrarea în chei, Dâmbovița și-a creat o luncă nu prea
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
structural, valea pârâului Baraolt formează zona de contact dintre cele două masive muntoase, cu compoziție petrografică și litologică aparte. La nord de cursul pârâului se întinde masivul muntos Harghita de Sud, care este de origine vulcanică, produs al neovulcanismului din pliocen. Zona este constituită din rozii andezitice în situ, acoperite pe alocuri cu piroclastice andezitice și de andezite bazaltoide. În zonele mai joase ele sunt acoperite cu depozite sedimentare noi. La sud de albia pârâului Baraolt se întinde masivul muntos al
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
ape minerale cu o mineralizare totală foarte ridicată, pusă in general pe seama prezenței clorurii de sodiu. Mai toate forajele executate în bazinul Baraolt, în mod obligatoriu, au intrat în fundamentul cretacic, acesta fiind cercetat și prin metode geofizice. Peste depozitele pliocene este prezent pleistocenul și depozitele de pante, a teraselor apelor curgătoare. Datarea lor s-a putut face cu ajutorul fosilelor mamifere care au trăit pe aceste meleaguri în timpul cuaternarului. Holocenul este prezent peste tot, fiind compus din depozite groase de pietrișuri
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
structural, valea pârâului Baraolt formează zona de contact dintre cele două masive muntoase, cu compoziție petrografică și litologică aparte. La nord de cursul pârâului se întinde masivul muntos Harghita de Sud, care este de origine vulcanică, produs al neovulcanismului din pliocen. Zona este constituită din rozii andezitice în situ, acoperite pe alocuri cu piroclastice andezitice și de andezite bazaltoide. În zonele mai joase ele sunt acoperite cu depozite sedimentare noi. La sud de albia pârâului Baraolt se întinde masivul muntos al
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
ape minerale cu o mineralizare totală foarte ridicată, pusă in general pe seama prezenței clorurii de sodiu. Mai toate forajele executate în bazinul Baraolt, în mod obligatoriu, au intrat în fundamentul cretacic, acesta fiind cercetat și prin metode geofizice. Peste depozitele pliocene este prezent pleistocenul și depozitele de pante, a teraselor apelor curgătoare. Datarea lor s-a putut face cu ajutorul fosilelor mamifere care au trăit pe aceste meleaguri în timpul cuaternarului. Holocenul este prezent peste tot, fiind compus din depozite groase de pietrișuri
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]