122 matches
-
tigru au fost scoase la suprafață în nordul Chinei și în insula Java. Strămoșul tigrului, "Panthera palaeosinensis" (Zdansky, 1924), este destul de asemănător acestuia, dar de dimensiuni mai mici, care a trăit în provincia Henan din China de nord de la sfârșitul pliocenului până la începutul pleistocenului. Clasificarea acestei specii este, la moment, ambiguă. Aproximativ 2 milioane de ani în urmă, la începutul pleistocenului, tigrul era răspândit în estul Asiei, populând și insule precum Borneo și Palawan. Au fost scoase la suprafață, în număr
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
Franței"; dintre acestea, studiul stratigrafic al terenurilor - o noutate pentru geologia română de atunci - a constituit subiectul tezei sale de doctorat. După numirea ca profesor, centrul atenției sale a fost evoluția mastodonților și elefanților, așa cum rezultă din resturile fosile din pliocen și pleistocen pe care le-a cercetat în țară și în timpul șederii la Paris. Era o persoană cu o aură de severitate, întreținută atât de seriozitatea lui naturală, cât și de statura lui înaltă și impozantă. Ca director de școală
Sabba Ștefănescu () [Corola-website/Science/304006_a_305335]
-
conservat formele de modelare ciclică (platformele de eroziune), mai reduse altitudinal decât în Carpații Meridionali. În partea de vest și nord, Munții Banatului sunt mărginiți de o bordură deluroasă formată din strate sedimentare friabile (depuneri submarine și litorale din timpul pliocenului) cvasiorizontale și acumulări de pietrișuri și nisipuri piemontane. Partea centrală o constituie Munții Semenicului, mai înalți, cu platforme largi pe culmi și văi adânci pe margini. Zona de izvoare ale Bârzavei, Nerei și Timișului a constituit o regiune cu vechi
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
părții orientale a acestuia. Domeniul acvatic la Mării Sarmatice - devenit salmastru ca urmare a reducerii comunicării cu Bazinul Mediteraneean, s-a retras treptat spre Paratethysul Oriental, în timp ce bazinele din Paratethysul de Vest și Central s-au colmatat pe rând în Pliocen (ultima zonă colmatată fiind cea a Bazinului Dacic). Un timp Bazinul Caspic a mai comunicat cu cel Euxinic. Lucrurile găsite în peștera Huto dovedesc că omul trăiește în aceste regiuni de aproximativ 75 mii de ani. Primele atestări documentare a
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
un relief accidentat și predominant deluros.Podișul Central Moldovenesc este constituit din formațiuni sedimentare monoclinale corespondente părții sudice a Platformei Moldovenești și depresiuni structurale ale Bârladului.Morfologia este influențată în mod direct de cuverturii sedimentare alcătuite din formațiuni sarmațiene și pliocene de la nord la sud. Populația totală din Podișul Central Moldovenesc este de 394758 locuitori.Cel mai ridicat număr de locuitori fiind înregistrat în cadrul județului Vaslui cu peste 50‰ din totalul populației,iar cel mai scăzut număr de locuitori fiind în
Podișul Central Moldovenesc () [Corola-website/Science/320853_a_322182]
-
regiune o specie nouă de echinoid, Conoclypus giganteus.A descoperit o serie de noi specii fosile de plante, prezentate în lucrarea: "Flora terțiară a României" (1879). Cea mai cunoscută descoperire a sa este însă scheletul unui Deinotherium "gigantissimum" ,datând din pliocen, in comuna Mânzați, jud. Vaslui (1891). Acesta, in forma reconstruită, are dimensiuni impresionante și este expus la Muzeul „Grigore Antipa” din București. În 1910 a descoperit pe malul Oltului (= Alutus) resturile unei cămile fosile, Camelus alutensis, o specie europeană disparută
Grigoriu Ștefănescu () [Corola-website/Science/307105_a_308434]
-
V. Geologic, teritoriul comunei face parte din marea unitate structurală cunoscută sub numele de Platforma Moesică, cu formațiuni ce aparțin Mezozoicului și Neozoicului, suportate de un fundament mai vechi, încă neexploatat. La suprafață se găsesc depozite cuaternare, depuse pe depozite pliocene. Solul este constituit din cernoziomuri bogate în humus. Stratificația acestuia este : sol vegetal și strat de umplutură, argilă nisipoasă, strat de pietriș rar și balast. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Țigănești se ridică la locuitori, în scădere față de
Comuna Țigănești, Teleorman () [Corola-website/Science/301849_a_303178]
-
și dune. Câmpia Olteniei face parte, din punct de vedere geologic din Depresiunea Getică. Aceasta s-a individualizat în timpul mișcărilor orogenice din perioada cretacică, odată cu scufundarea fundamentului care ține de cristalinul pânzei getice. Apa a cuprins regiunea, rămânând până la finele pliocenului. În cuaternar zona cu ape a fost colmatată, uscatul luând forma continentală. Dunărea a început să-și formeze terasele. Vârsta biologică a teritoriului studiat se poate atribui halocenului superior. Depozitele halocenului superior sunt formate din: - Depozitele aluvionare ale terasei inferioare
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
la peste 3.000 m adâncime, peste care s-au depus strate sedimentare. Fundamentul cristalino-mezozoic, constituit din paragnaisuri cu muscovit și biotit, micașisturi, șisturi cuarțitice cu granați, calcare cristaline etc., a suferit o scufundare lentă, începând din cretacicul superior, până în pliocen. Cercetările recente, bazate pe foraje de mare adâncime, însoțite de date seismologice, gravimetrice și magnetice, au demonstrat faptul că formațiunile fundamentului sunt cutate sub formă de solzi. Depozitele care formează cuvertura sedimentară a Depresiunii Transilvaniei s-au acumulat în timpuri
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
gravimetrice și magnetice, au demonstrat faptul că formațiunile fundamentului sunt cutate sub formă de solzi. Depozitele care formează cuvertura sedimentară a Depresiunii Transilvaniei s-au acumulat în timpuri geologice, distingându-se cinci cicluri de sedimentare: senonian, paleogen, burdigalian, tortonian-sarmațian și pliocen. Însă, în regiunea bazinului Secașului Mic extindere deosebită au numai depozitele ciclurilor: paleogen (depozitele oligocene = conglomerate, gresii roșii și vărgate și nisipuri), tortonian-sarmațian (depozitele sarmațiene = marne, marne nisipoase și nisipuri) și pliocen (depozitele pannoniene = nisipuri cuarțoase și micacee, argile marnoase
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
cicluri de sedimentare: senonian, paleogen, burdigalian, tortonian-sarmațian și pliocen. Însă, în regiunea bazinului Secașului Mic extindere deosebită au numai depozitele ciclurilor: paleogen (depozitele oligocene = conglomerate, gresii roșii și vărgate și nisipuri), tortonian-sarmațian (depozitele sarmațiene = marne, marne nisipoase și nisipuri) și pliocen (depozitele pannoniene = nisipuri cuarțoase și micacee, argile marnoase și pietrișuri). Depozitele pleistocene (pietrișuri și nisipuri), întâlnite cu precădere pe stânga Secașului Mic, intră în componența teraselor, iar cele holocene (nisipuri și pietrișuri aluvionare), în componența luncilor. are o suprafață de
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
Predomina fragmentarea reliefului, cu valori de 3km/km². Văile care fragmentează masivul sunt în general adânci și strâmte, atât din cauza calcarelor jurasice pe care le străbat în partea de est, cât și din cauza ridicării acestor munți pe verticală, începând din pliocen. Văile au fost locuite, în consecință, foarte puțin, așezările fiind dispuse mai cu seamă pe culmile însorite și domoale, sub forma unor cătune adunate, cum este cazul localităților Vadu Dobrii, Ghelari, Lunca Cernii, Poiana Răchițelii etc. Din punct de vedere
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
ale dealurilor subcarpatice, adânc tăiate și despărțite în segmente de văile numeroaselor râuri (Bistrița, Otăsău, Olănesti), coborâte aproape paralel de pe versantul sudic al Munților Căpățânii. În ceea ce privește latura sudică a Sucarpaților Vâlcii aceasta este alcătuită din dealuri înscrise pe formațiuni sarmastice, pliocene și cuaternare cu aceeași structură monoclinală, rocile fiind dispuse în benzi orientate de la vest la est. După ieșirea din defileul de la Cozia culoarul Oltului se lărgește treptat, terasele căpătând o desfășurare mare astfel acest culoar capăta un aspect de culoar
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
dând forma unei rozete. Cariera este și un punct de interes paleontologic datorită semnalării unor resturi de faună fosilă ale unor specii de scoici ("Congeria neumayri"), ostracode ("Candona labiata") sau melci ("Planorbis planorbis") atribuite perioadei finale a Miocenului și începutul Pliocenului. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Rozeta de piatră Ilba () [Corola-website/Science/324770_a_326099]
-
în cea mai mare parte prelungiri ale crestelor principale ale Masivului Călimani . Acest fapt determina separarea geografică a depresiunii în: este o depresiune tectono-erozivă drenata de Bistrița cu afluenții săi Dorna și Neagră Șarului. Relieful este sculptat în formațiuni sedimentare pliocene și vulcanice. Zona se încadrează sistemului depresionar subvulcanic intern, cu amprenta proprie de groapă tectonica provenită prin prăbușire. Evoluția s-a produs pe aripa vestică a cristalinului (Masivele Suhard, Giumalău și Bistriței) , căzut anterior fazelor de erupții vulcanice. Ulterior ridicarea
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
făcut adaptări speciale care i-au permis să treacă pe o dietă compusă exclusiv din eucalipt: deplasarea palatului în sus; molari și premolari mai mari; o fosă pterigoidă mai mică; și o bară mai mare între molari și incisivi. În timpul Pliocenului și Pleistocenului, când Australia a suferit schimbări în climat și vegetație, speciile de koala au crescut. Koala actuală ar fi putut apărea ca o formă mai mică a Koalei uriașe ("P. stirtoni"). Reducerea în mărime a unor mamifere mari era
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
australiene mai mici, cum sunt wallabii, au rezultat din acest proces. Un studiu din 2008 a pus această ipoteză sub semnul întrebării, notând că "P. cinereus" și "P. stirtoni" erau simpatrice în timpul Pleistocenului mijlociu și târziu, și poate chiar din Pliocen. Cele mai vechi fosile de koala datează din Pleistocenul mijlociu. În general, au fost recunoscute trei subspecii diferite: Koala din Queensland ("P. cinereus adustus" ), Koala din New South Wales ("P. c. cinereus" ) și Koala victoriană ("P. c. victor", ). Aceste subspecii
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
german (löse), în traducere explicativă însemnând material sfărâmicios și afânat, care se desface ușor. Mineralogic este alcătuit din cuarț, argilă, calcar. În masa lui se afla goluri verticale denumite cornevine, considerate urme ale rădăcinilor plantelor ierboase . Este o formațiune specifică pliocenului, cu origine controversată: - eoliană (prin acțiunea vântului, care transportă praful fin până la distanțe mari) - deluvială (acțiunea apelor curgătoare, care au rol important în transportarea și acumularea lui) - pedologică sau eluvială (datorită prefacerilor pe care le suferă o scoarță de alterare
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
iar pe coline au format acumulări importante. Colinele Podișului Central Moldovenesc sunt, din punct de vedere al evoluției, o treaptă intermediară, între dealurile din nord și câmpiile din sud. Situația este similară Podișului Getic. Majoritatea colinelor sunt alcătuite din formațiuni pliocene, argilo-nisipoase, deci supuse intens degradărilor de teren. Orizonturile dure sunt cel mai des reprezentate prin straturi de tufuri andezitice, motiv pentru care torenții le atacă cu ușurință. Nisipurile, mai ușor de spălat, sunt cărate de șuvoaiele torenților în albiile majore
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
depresiunea Jijia-Bahlui, pe văile Crasnei și Lohanului sau în bazinul văii Racova. În ansamblu, din punct de vedere stratigrafic și litologic, nordul podișului bârlădean aparține Sarmațianului superior (format din gresii, calcare oolitice, argile), iar la sudul paralelei orașului Vaslui apare Pliocenul (alcătuit din nisipuri și argile). Deasupra formațiunilor pliocene este un orizont de prundișuri, acoperit spre sud de o cuvertură de luturi, care indică caracterul de câmpie litorală recentă pentru această zonă. Pe fundalul extinderii vechii câmpii sarmatice, din nord către
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
în bazinul văii Racova. În ansamblu, din punct de vedere stratigrafic și litologic, nordul podișului bârlădean aparține Sarmațianului superior (format din gresii, calcare oolitice, argile), iar la sudul paralelei orașului Vaslui apare Pliocenul (alcătuit din nisipuri și argile). Deasupra formațiunilor pliocene este un orizont de prundișuri, acoperit spre sud de o cuvertură de luturi, care indică caracterul de câmpie litorală recentă pentru această zonă. Pe fundalul extinderii vechii câmpii sarmatice, din nord către sud și concomitent cu retragerea apelor pliocene, râurile
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
formațiunilor pliocene este un orizont de prundișuri, acoperit spre sud de o cuvertură de luturi, care indică caracterul de câmpie litorală recentă pentru această zonă. Pe fundalul extinderii vechii câmpii sarmatice, din nord către sud și concomitent cu retragerea apelor pliocene, râurile au acoperit câmpia litorală cu pietrișuri carpatice, de vârstă villafranchiană, etapă specifică perioadei cuaternare. Sub aspect morfometric, Podișul Bârladului are o medie ponderată hipsometrică, de aproape 200 m, caracterizată printr-un contrast între zona nordică și cea sudică. Astfel
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
dealurile Hârlăului din partea estică, unități ce flanchează Valea Bahluiului. Suprapus pe aria structurală a Platformei Moldovenești, valea Bahluilui în amonte de Cotnari, îmbină caracteristicile morfostructurale proprii întregului bazin. În același timp se individualizează prin litologie și structura monoclinală a nisipurilor pliocene din est Și sud-est iar în nord Și vest, de placa calcarelor sarmatice și de gresiile oolitice din platourile structurale. O detașare similară se observă sub aspect pedo-fitoclimatic. La vest Și nord-vest de Hârlău , în cuprinsul Podișului Sucevei, predomină pădurea
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
precum și un studiu geomorfologic al regiunii Cotnari, în 1962. În 1968, V. Băcăuanu elaborează un studiu geomorfologic complex asupra Câmpiei Moldovei, unde abordează probleme privind cunoașterea caracteristicilor morfometrice ale reliefului, evoluția paleogeomorfologică, crearea reliefului actual, insistând asupra dezvoltării reliefului în pliocen și cuaternar. În 1958, M. Pantazică realizează un studiu hidrologic privind bazinul hidrografic al râului Bahlui, precizând principalele raioane hidrologice. V. Băcăuanu și colaboratorii (1980) publică cel mai complet studiu general de geografie pentru Podișul Moldovei. P. Ștefan (1989) aduce
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
Această retragere a dus la apariția unei câmpii de acumulare marină, fără accidente importante de relief, cu structură și suprafață ușor înclinată spre sud-est, în direcția deplasării liniei de țărm (V. Băcăuanu, 1980 Exondarea succesivă a câmpiei de acumulare sarmatică, pliocenă și cuaternară a fost urmată de o perioadă îndelungată de manifestare intensă a factorilor denudației favorizată atât de condițiile climatice variate din acest interval de timp, cât și de prezența unor roci sedimentare moi, ușor de modelat (L. Ionesi, 1964
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]