4,286 matches
-
nesprijinită de bărbi dogmatice, vreo batjocură, vreo luare peste picior, vreo trufie neroadă. Dacă le-ai spune că tu, nu pe ritualuri pui accentul, ca ortodox și ca fiu al naturii, și că te poți închina, la nevoie, și unui plop tremurător, în care palpită tot Cosmosul, nu s-ar încrunta, te-ar privi cu prietenie. Spun aceasta, gândindu-mă la titlul dat în batjocură, în dispreț în derâdere... Manolescu teolog... articolului prea sfinției sale ironice, ce-l iscălea; ...care ironie, de la
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
printr-o transpunere în abstract, ci prin clarificarea unor imagini ce devin detașabile. Amorful e surclasat de caligrafie, în duhul haiku-ului: ,Tîrziu, pe dealuri. Și ultimul soare e golul din ramuri, iar ultima umbră sînt frunzele înseși" (CLVII). Sau: ,Plop singuratic - o fîntînă verde răsturnată în sus" (CLVIII). Opresat de concret, poetul își afirmă pînă la urmă prezența distinctă, luîndu-l ca martor împotriva uitării: ,în tine-mi pun nădejdea, frunză de plop tremurînd, nemișcînd; însumi aștept, de parcă mi-ar fi
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
iar ultima umbră sînt frunzele înseși" (CLVII). Sau: ,Plop singuratic - o fîntînă verde răsturnată în sus" (CLVIII). Opresat de concret, poetul își afirmă pînă la urmă prezența distinctă, luîndu-l ca martor împotriva uitării: ,în tine-mi pun nădejdea, frunză de plop tremurînd, nemișcînd; însumi aștept, de parcă mi-ar fi venit un gînd, dar, din neatenție, l-am scăpat într-o dungă; stau și te susțin cu privirea, încredințat că într-un moment de tine ales și într-un mod doar de
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
mergea istovit din cale afară, de-abia mai târându-și picioarele, iar moșu' Îl lăsă să se urce-n căruță peste grămada de pepeni răcoroși. Nu prea-i venea bine unui bătrân să meargă singur la drum, pe lângă pădurea de plopi de sălcii și de salcâmi din zăvoiul cel mare. Era vreme de război și se zvonea că mulți dezertori s-ascundeau În Întunericul pădurii, apărând unde nu te-așteptai și lăsându-te doar cu izmenele pe tine. Ș-apoi mai
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
Zi albă, albă devine subtitlul filmului făcut de fiu, gest de recunoaștere publică a afinității lor spirituale: O piatră lâng-o tufă de iasmin. Sub ea e o comoară. Stă tata pe drumeag Iar ziua-i albă, albă. E-n floare plopul argintiu, Și trandafirii de dulceață, Alături - trandafiri sălbatici Și iarbă alb-lăptoasă. Nicicând n-am mai fost Fericit ca atunci. Nicicând n-am mai fost Fericit ca atunci. Imposibilă-i întoarcerea-acolo Cât și a spune cuiva Cât de preaplină de
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
prea cunoscuta căpetenie a partidului. Reținem din stenogramă asigurarea că nimic nu se va schimba în orientarea ideologică a scriitorilor, după dictonul "așa cum nu se întoarce mortul de la groapă". Cu ecoul, peste ani, din asigurarea urmașului său, "când o face plopu' pere și răchita micșunele". Comentariul critic al editorului cuprinde și dizertațiile din Cronicile optimistului, referitoare la clasicism și realism, finalul conferinței despre Tolstoi, privitor la folosirea expresiilor în limbi străine, și despre "romanul cu cheie", într-un articol din "Viața
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
cunoscută însă cu o spontaneitate asociativă aptă a da impresia prospețimii (expresive) în oboseală: "hălci galbene de pămînt/ despuiate de vîntul isteric/ pulpe de lut tremurînd/ roșii/ deasupra orizontului// ori nisip zdrențuit/ pasional/ de luna/ dodecafonică// cum un falus enorm/ plopul lucind luciferic" (Pastel). Extincția poate adopta aspecte carnavalești, se poate teatraliza așa cum zăbovește asupră-și în cuprinsul unei poetici inteligent unitare: "toate s-au risipit în rîsul sardonic al clovnului/ luna se scutură de viermi pe somnul păstorilor// veacul e
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
o închipuire doar în Pustiul Galactic Universal... În față, creasta dealului se înroșește în amurg. Chit că nu contează, trebuie să înfrunți Zădărnicia... Să spui ceva, să te rogi, mă rog, dacă obișnuința logicii nu-ți dă pace... Cei doi plopi frați, dintre care unul uscat, încep să freamăte ușor în vântul de toamnă iscat... Rândul de anini șoptește ceva în văzduhul încărunțit; susură asemeni unui pârâu de munte... Spune vorbă cu vorbă... dacă exist... și dacă știu că exist,... un
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
grinda casei), a devenit figura emblematică a acestui episod, transformat în reper, de luptă împotriva comunizării. I s-a adăugat povestea emoționantă a descoperirii identități Ioanei-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, fiica liderului mișcării, Toma Arnăuțoiu, condamnat la moarte și executat, și a Mariei Plop, și ea fugară, condamnată la închisoare silnică pe viață și decedată la nici 35 de ani; Ioana, care în momentul prinderii părinților ei, în 1958, avea 2 ani, fusese dată spre adopție unei familii care nu-i cunoștea originea, și
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
e remarcabilă ( cu precădere prin caracterul ei demitizator). La fel, sînt demne de atențe capitolele care se ocupă de Toma Arnăuțoiu ( caracter cu totul diferit imaginii unui revoluționar: democrat, mai degrabă blînd, discret, precaut, nedispus la exaltare) și de Maria Plop, singura femeie în grupul ultimilor rezistenți. Cu o atențe specială acordată contextului psiho-social al acestui episod de rezistență, autoarea lasă de o parte "vedetele" Nucșoarei ( nu se oprește aproape deloc asupra Elisabetei Rizea) în favoarea unor personaje cu totul speciale, dar
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
Catihet. Cizmarul, zi și noapte, juca stos, lăsându-și ucenicii să-și facă de cap. Ba, într-o zi, îi dăduse pe la nas cu pap băietului primit în gazdă și care, după părerea lui, avea să ajungă popă numai dacă plopul ar fi făcut mere și răchita, micșunele. O școală, și asta... Ailaltă fiind numai de mântuială. Verva, autorul și-o câștigă încă din primii ani de existență,... de la înfruntarea, pe viață,... de la dialogul Duhu contra Oșlobanu.
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
generoasă a organismului liric. Lucrurile diferite sub raportul naturii și al vîrstei lor își răspund cu dezinvoltură. Sufletul copilului se vădește prea analitic, fiind precumpănitor spontan-sintetic: "prima dată muri pe șezlong la știrile de seară/ înainte de a trece pe HBO plopii/ băteau în geam cu brațe subțiri/ de care atîrnau frunze/ ca niște rufe sfîșiate de vînt spălate/ de ploaia măruntă de toamnă frunze/ încă verzi chiar dacă ușor/ îngălbenite pe margini parcă/ scriau ceva cu vîrful umed/ pe pereții scorojiți de la
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
flori exotice, sere care, așa cum am arătat, sunt acum în refacere. Aceeași preocupare pentru grădini a avut-o și Martha Bibescu: grădini italiene în jurul palatului și parc englezesc liber compus, în care grupurile de conifere contrastau cu sălciile sau verticalitatea plopilor cu umbrelele largi ale castanilor. Vederea dinspre palat către lac i-a preocupat atât de mult pe proprietari, încât după 1921 au răscumpărat terenurile riverane de dincolo de lac, care fuseseră expropriate, pentru a crea un ansamblu peisagistic armonios și, în
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
imediat perceptibile: Abia gust vinul. Nu iau din bucate,/ De parc-aș bănui c-ai pus otravă./ Vorbim de moarte. Cu intimitate." (Zburător); De la-nceputul lumii-ascunde/ O taină-n veci ținută,/ În care nimeni nu pătrunde./ Precum o surdo-mută." (Luna); "plopi foarte drepți/ lumânări până-n cer/ având frunzele-n formă de inimi/ în fibrilație..." (Împădurire). Dacă aici câte un cuvânt e plasat anapoda, tulburând platitudinea strofei în felul toporului aruncat în apă, în alte contexte se înșiră versuri înmărmuritoare, care dau
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
setos de sufletul neamului, Către poșta Vitan, prin vechii Dudești mai căutam timpului voga, Dinspre Chei către Vergului, când aud printre roți, în uruiri citadine: „Urmează stația Octavian Goga!” Și dintr-odată, ca de-un miracol se clătinară în mine Plopii și nucii, în zărania anilor, tot mai amarilor, Cu jalea Ardealului, dinspre Sibii, în uluiri carpatine Până la casa popii, dinsus, pe-o uliță a Rășinarilor. Pot prăfui margini de târg, neamuri turcite, dând Văcăreștilor Loc de popas, cu martiri și
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
azimă caldă flămândului, Fiul popii din Lancrăm, cu tăcerile lui, ale cereștilor Patimi, a răsărit din marea trecere prin nemărginirile gândului. În formă de elegie Sunt semne că vara lui Sânmihai se apropie. Sufletul meu cu prunii brumării și cu plopii e, Tremurat în azur, așteptând funigeii să-și țese Peste hotare pânzele lor, mai rare, mai dese. Încă umblu desculț pe drumul țării, încă nu bate bruma Și nu știu dacă sunt eu, cel de-atunci, ori cel de-acuma
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
cuvinte, acest obiect de preț din care mi-am făcut emblemă. Îți restitui și virgula dintre copaci și cratima dintre doi nori și asteriscul care face cu ochiul și semnul întrebării răsărind pe mare în zori și semnul mirării unicul plop de pe insulă și parantezele două eclipse contrare, și cele trei puncte de suspensie marcând nehotărârea mea și-a lumii, și semnele diacritice ca burnița peste fântâni arteziene, și omniprezentul a-rond ca tălpile lui Yetti pierzându-se în zăpadă, și
În lăcașul lor.... by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/4981_a_6306]
-
senin) pare cu totul abstras în peisaj. Mergem spre pălincie și-n drum spre ea oprim la o masă lungă cu multe bănci, unde adăstăm, dăruiți cu feluri de pălincă gingașă-n arome - de caise, de mere, de pere, sub plopi de-o parte și de alta. Nu știu de ce, străbunii par de față, din calea rătăcită ne salută, în vreme ce plopii tremură din frunze ușor. Un înțelept spunea: „plantele toate-s în somn, în chip firesc fericite. Omului spune-i copac
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
cu multe bănci, unde adăstăm, dăruiți cu feluri de pălincă gingașă-n arome - de caise, de mere, de pere, sub plopi de-o parte și de alta. Nu știu de ce, străbunii par de față, din calea rătăcită ne salută, în vreme ce plopii tremură din frunze ușor. Un înțelept spunea: „plantele toate-s în somn, în chip firesc fericite. Omului spune-i copac umblător, iar pe copac numește-l om de-a pururi în picioare. ” Muzeografi hirsuți rotesc o lingură de lemn în
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
Marta Petreu Lumina galbenă rea ca rafalele de mitralieră și cîmpul sec violet ca pe Marte Ce caută în depărtare plopii de culoarea levănțicăi eu nu știu Spre ei mă îndrept tăind din greu peisajul ca-ntr-un vis rău Ce fac eu tăindu-mi prin groază calea Ana nu mă mai piaptănă Laura nu mai crește Străbuna spiței își blestemă
Asta nu știu ce este by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6073_a_7398]
-
n-au trecut și nici nu par a fi, Din amintiri, din visuri, din mirare, În pâlcuri, în ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de răchite și bulboane trecând foarte tulburi trecând asfințiri și ispite Înserări aurite plopii drepți luminând foarte sus luminând licăriri și ispite Din vecii risipite câte-o stea scăpărând foarte rar scăpărând amăgiri și ispite Sălcii curg despletite ramuri lungi atârnând foarte-adânc atârnând pătimiri și ispite De pe Mureș ivite pe sub Râpă chemând foarte tare
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
văzut și prin filme?? Bărbați în fuste și femei în pantaloni. Poate că Veronica era și ea un bărbat deghizat. Adevăru-i că, oricum, sufletul lui Eminescu era cam femenin. Era atît de sensibil! Atît de romanțios. Vorbea despre stele și plopi fără soț... Păi, de ce asta? Pentru că, probabil, era femeie - și n-avea soț. Tînjea după unul. Știam noi. Știam noi că așa trebuie să fie. Nimic nu e ceea ce pare! Eminescu era în aparență bărbat. în esență, femeie. De-aia
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
vulpilor, cizmele rămân în urmă. Părinții mei au mâncat din vâsc. Sunt urme pentru câinii care duc spre casă. Mai sunt urme care duc spre casă. Merg cozile înainte. Părinții așează pe pragul meu un vâsc. Dumnezeu a înghețat lângă plop când cel mai mic dintre noi s-a îmbătat cu rachiu de vâsc. Iarna tătarii au aruncat un ochi spre mare. Pădurea Letea. 31.12.2008
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
leac. Nu mai vor să ne țină, tată, țărânile sparte de vremi, de copite barbare, de viclénii din lună, de clevetitorii-n simbrii. Nu mai vor să ne-adune oasele, ulcioarele ce gem sparte-n pământ. Uite cum am ancorat plopii de zare, copile, cu bandaje și cârpe, să nu sângereze, să nu lăcrimeze floarea salcâmilor în ciuturi, surato. S-au ascuns copiii-n armuri. S-au stricat cucuruzii sub voaluri de mireasă. Limbile ceasului nu mai clipesc. Și mama ne
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
plâns abia schițat - ei se prefac, vag histrionici, că nu știu nimic despre oameni... Po(h)em orădean Orașu-i desfigurat de canale, dedesubturi și gropi în care-mi vine prin efracție să pătrund; mă ninge toamna iar cu puf de plopi, de iarna din suflet n-are cum să m-ascund Oradea asta - urbe cu luna în turn - prozaică-n esență, lirice accese mimează; unii-i privesc chiorâș ritmul diurn care cu-al lor, cel lăuntric, rimează Primarul a fost la
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]