175 matches
-
și a fost sursa unor mari erupții semnificative de torente de bazalt din perioada Proterozoicului. Sursa mulțimii de diguri Mackenzie se crede că a fost o acoperire de manta numită Punctul Mackenzie. Primele forme de viață avansate unicelulare, eucariotele și pluricelulare coincid cu începerea acumulării de oxigen liber. Aceasta ar fi putut avea loc în timpul unei creșteri în rândul nitraților oxidați pe care eucariotele i-au folosit ca un oponent pentru bacterii. Tot în timpul Proterozoicului au evoluat relațiile dintre mitocondrii și
Proterozoic () [Corola-website/Science/322027_a_323356]
-
cădere, termen referitor la "căderea frunzelor" toamna) este o formă a morții celulare programate, proces prin care celulele declanșează propria lor autodistrugere ca răspuns la un anumit semnal. Apoptoza este o moarte celulară fiziologică, programată genetic, necesară pentru supraviețuirea organismelor pluricelulare, în echilibru constant cu proliferarea celulară. Termenul a fost propus în 1972 într-un articol publicat în "British Journal of Cancer" de către John F. Kerr de la Universitatea din Queensland (Australia) împreună cu Andrew H. Wyllie și Alastair R. Currie de la Universitatea
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
Structura aparatului respirator este adaptată modului de viață al animalului și tipului de respirație. Ființele unicelulare nu au un aparat respirator, ele fiind ușor pătrunse de gaze și de lichidele care le înconjură. Nu același lucru se petrece la ființele pluricelulare, unde absorbția oxigenului de către lichidul circulant (sângele) și eliminarea bioxidului de carbon are loc la nivelul unor organe special diferențiate, care constituie aparatul respirator. Multe nevertebrate inferioare (spongieri, celenterate, oligochete, hirudinee, platelminte, crustacei inferiori) nu au un aparat respirator diferențiat
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
sursă de energie lumina solară și în prezența pigmentului verde clorofilă, sintetizează substanțe organice. Majoritatea algelor sunt organisme acvatice, dar se întîlnesc și pe uscat: pe sol și pietre, pe copaci etc. Corpul algelor (talul) poate fi unicelular, colonial sau pluricelular. Celula algelor este protejată de un perete din celuloză și pectină. În citoplasmă se află unul sau cîteva nuclee, mitocondrii, reticul endoplasmatic, vacuole, dictiozomi, cloroplaste (cromatofori). Cromatoforii pot avea formă de cupă, panglică, stea, spirală, numărul oscilând de la unul până la
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
de un perete din celuloză și pectină. În citoplasmă se află unul sau cîteva nuclee, mitocondrii, reticul endoplasmatic, vacuole, dictiozomi, cloroplaste (cromatofori). Cromatoforii pot avea formă de cupă, panglică, stea, spirală, numărul oscilând de la unul până la câteva sute. Corpul algelor pluricelulare nu este diferențiat în țesuturi și organe. În funcție de dispoziția celulelor, el poate fi filamentos sau lamelar. Cu numele de alge sunt denumite atât organisme procariote (fără nucleu individualizat), cât și organisme eucariote (cu nucleu individualizat). Din categoria procariotelor fac parte
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
emisfera nordică sunt speciile de Halictidae, sau albinele atrase de transpirație, niște albine mici care adesea sunt considerate în mod greșit viespi sau muște. Cea mai cunoscută specie de albine este albina europeană (Apis mellifera). Regnul: Animalia (organisme eucariote și pluricelulare cu mod specific predominant de hrănire pe baza regnului vegetal). Subregnul: Eumetazoa (animale fără coloană și fără sistem osos intern). Încrengătura: Arthropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate) Subîncrengătura: Mandibulata (artropode cu mandibule). Clasa: Insecta (artropode cu corpul alcătuit din trei
Albină () [Corola-website/Science/303084_a_304413]
-
de catabolism de la țesuturi încărcate cu bioxid de carbon se numesc "vene". Fiecare celulă pentru a supraviețui este nevoită să recurgă la o serie de schimburi de substanțe cu mediul în care se află.Prin procesele de evoluție apar organismele pluricelulare, prin această formă nu toate celulele au contact direct cu mediul înconjurător, ci indirect prin proces mai îndelungat prin procesul de difuziune dintre celule.La nevertebratele cele mai inferioare (spongieri, unele celenterate) prevăzute cu sistem gastrovascular, o parte din mediul
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
personal actual (2008) poate cuprinde în memoria sa rapidă de lucru cantități de informație de ordinul câtorva gigabaiți (miliarde de baiți). Prin informație genetică se înțelege informația codificată în materialul genetic cu care este înzestrat orice organism viu, (unicelular sau pluricelular) de pe planeta noastră. Totalitatea informației genetice dintr-un organism se numește genotip. Informația genetică este stocată în structura macromoleculară complexă a acidului dezoxiribonucleic (ADN), care este prezent atât în nucleul fiecărei celule (ADN nuclear care are rolul principal în stocarea
Informație () [Corola-website/Science/296885_a_298214]
-
toate formele de viață existente. Excreția reprezintă un proces total opus secreției, prin care substanțele secretate pot avea sarcini specifice după ce au părăsit celula. La organismele unicelulare substanțele rezultate în urma procesului de descompunere se elimină direct de pe suprafața celulei. Organismele pluricelulare posedă un aparat excretor mult mai complex. Plantele superioare elimină gazele prin intermediul stomatei sau a porilor de pe suprafața frunzelor. Animalele au organe speciale de excreție. La mamifere procesul de excreție reprezintă formarea urinei în rinichi și formarea de molecule de
Excreție () [Corola-website/Science/318985_a_320314]
-
și organe ( organogeneza ). În funcție de locația de celule multicelulare, thallus algelor poate fi reprezentat de formele filamentoase sau lamelare. Înmulțirea algelor poate fi vegetativă, asexuată și sexuată. Înmulțirea vegetativă se realizează prin diviziunea celulelor solitare sau prin fragmentarea talului la algele pluricelulare. Înmulțirea asexuată se face prin spori, care pot fi: zoospori cu flageli, mobili și aplanospori, neflagelați, imobili. Foarte des se întâlnește înmulțirea prin zoospori care se formează într-o celulă transformată în zoosporangs; nucleii acesteia se divid, se înconjoară cu
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
pământ,totodată și cele mai simple. Denumirea de spongieri vine de la substanță numită "spongină" care se găsește între cele două straturi de celule și formează scheletul buretelui. În total se cunosc 9.233 de specii de spongieri. Acestea sunt organisme pluricelulare care au corpul format din un numar variabil de pori și sisteme canaliculare dezvoltate pe un schelet direct amplasat în mediul marin, pe fundul căreia aceștia proliferează. Structura lor poate fi rezumata din punct de vedere structural că un strat
Spongieri () [Corola-website/Science/302991_a_304320]
-
celule capabile de diferențiere și specializare. Pe lângă această particularitate, spongierii nu posedă nici sistem nervos, digestiv, circulator ori excretor, majoritatea funcțiilor necesare vieții fiind asigurate de puținele tipuri de celule specializate existente și de circuitul apei în cadrul acestora. Sunt organisme pluricelulare organizate pe un sistem de exoschelet anorganic, care asigură substratul fixării acestora, din un corp didermic, format din ectoderm și endoderm, separate printr-o masă gelatinoasa care conține spongină și spiculi de carbonat de calciu și siliciu care formează scheletul
Spongieri () [Corola-website/Science/302991_a_304320]
-
apoi se fixează pe substratul mineral. Înmulțirea asexuata se face prin înmugurire. Datorită naturii structurale ale acestora, spongiferele sunt organisme acvatice într-o proporție covârșitoare marine, dar există și specii de spongifere de apă dulce. Spongierul (buretele) este un organism pluricelular care se asociază și își duce viața în colonii împreună cu un număr mai mare de indivizi. Corpul spongierelor constă în un corp gelatinos format dintr-un mezohil pe bază de colagen numită spongină și care se atașează unui schelet format
Spongieri () [Corola-website/Science/302991_a_304320]
-
Regnul Plantae este o categorie sistematică care cuprinde, conform oamenilor de știință, organismele pluricelulare fotosintetizante, adaptate primar la viața terestră. Acest regn se împarte în briofite (mușchi), pteridofite (ferigi) și spermatofite (gimnosperme și angiosperme). este și nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana
Plantă () [Corola-website/Science/300741_a_302070]
-
multă vreme în regnul Fungi. Prezintă multe caracteristici ale fungilor, precum absorția substanțelor în celule prin difuziune (destul de rar întâlnită) și hrănirea cu materie organică aflată în descompunere. Este dificil de spus, dacă mixomicetele sunt organisme unicelulare sau dacă sunt pluricelulare. Au fost identificate până în prezent în jur de 1000 specii de mixomicete. Acestea sunt răspândite pe soluri umede și neluminate, precum și pe resturi vegetale aflate în descompunere (ex: trunchiul unui copac). Mixomictele sunt bacteriofage active și au un rol în
Mixomicete () [Corola-website/Science/316104_a_317433]
-
și au un rol în menținerea echilibrului bacterian a solului. le formează un plasmodiu, o substanță asemănătoare citoplasmei, cu multe nuclee. Există trei tipuri de plasmodium: Ciclul de viață a mixomicetelor reprezintă o alternanță a formelor unicelulare și a fazelor pluricelulare. Mixomicetele se hrănesc în special prin fagocitoză. Au un perete celular alcătuit din celuloză. Se reproduc asexuat prin spori.
Mixomicete () [Corola-website/Science/316104_a_317433]
-
variațiile interspecifice. Se estimează, de exemplu, că 99,99% dintre toate speciile care au existat vreodată au dispărut (Lewontin, 1984, p. 169). În interiorul speciilor, variația este atât de mare Încât, cu excepția gemenilor identici și a indivizilor clonați, fiecare ființă vie pluricelulară este cu adevărat unică, pentru că este rezultatul interacțiunilor dintre gene și dintre acestea și mediu, combinațiile posibile fiind extrem de numeroase. Corolarul diacronic al diversificării (sau speciației) este extincția. Nu știm aproape nimic despre motivele care au dus la dispariția anumitor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
alergenicitate. Patogenitatea este un atribut taxonomic important propriu fiecărei specii; 15. plasmidă - determinant extracromozomial de ADN capabil de replicare independentă, descoperit la multe microorganisme, care conferă celulei gazdă un anumit avantaj evolutiv; 16. poliploidie - condiție ca un organism unicelular sau pluricelular să aibă mai mult decât două seturi de cromozomi; 17. rizobacterii - bacterii care trăiesc în rizosferă, adică în solul care aderă la rădăcinile plantelor și care eventual penetrează rădăcinile la nivel intracelular sau intercelular. Rizobacteriile se utilizează deseori în agricultură
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188910_a_190239]
-
asigură proliferarea celulară normală. Din această cauză, asemenea gene s-au numit protooncogene. După încheierea procesului organogenezei, protooncogenele sunt trecute în stare silențiată (inactivă) sau funcționează la un nivel redus, bazal, de întreținere. Activarea protooncogenelor în anumite celule ale organismului pluricelular, în perioade ale ontogenezei în care ele ar trebui să fie inactive, conduce la instalarea stării de transformare malignă în celula în care are loc o asemenea activare neprogramată, cu desfășurarea unei proliferări celulare haotice. Asemenea protooncogene activate în perioada
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
desfășurarea unei proliferări celulare haotice. Asemenea protooncogene activate în perioada în care ele ar trebui să fie nefuncționale sunt convertite în oncogene celulare, prin a căror activitate este inițiată starea de transformare malignă a celulei. Ontogeneza - dezvoltarea normală a organismului pluricelular - începe de la celula-ou sau zigot sub direcționarea unui riguros program genetic. Acesta implică desfășurarea proceselor de determinare și diferențiere celulară care asigură diversitatea celulelor organismului pluricelular și edificarea organelor corpului acestuia, în procesul complex de dezvoltare embrionară numit embriogeneză. În
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
activitate este inițiată starea de transformare malignă a celulei. Ontogeneza - dezvoltarea normală a organismului pluricelular - începe de la celula-ou sau zigot sub direcționarea unui riguros program genetic. Acesta implică desfășurarea proceselor de determinare și diferențiere celulară care asigură diversitatea celulelor organismului pluricelular și edificarea organelor corpului acestuia, în procesul complex de dezvoltare embrionară numit embriogeneză. În mod normal, celulele sunt programate genetic să se dividă de un anumit număr de ori, durata de viață a celulelor și, prin extensie, a organismului, ca
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
rapidă care continuă până ce regenerarea ficatului este completă, moment în care hepatocitele intră din nou în faza cvasiquiescentă, când ele se divid foarte rar. Supraviețuirea și proliferarea celulelor normale sunt condiționate de localizarea lor corespunzătoare în țesuturile și organele organismului pluricelular, fiecare având un micromediu pe care, în condiții normale, îl „percep” și îl „interpretează” corect. Așadar, celulele normale au capacitatea de a-și recunoaște micromediul specific lor și de a interpreta corect localizarea lor, comportându-se în conformitate cu instrucțiunile primite în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
totipotență. În stadiile ulterioare ale embriogenezei timpurii, însă, apar interdependențe complexe de nivel molecular și celular. Chiar dacă fiecare celulă are specializarea sa structural funcțională, celulele embrionului evoluează concertant, împreună, asigurându-se astfel la finalul embriogenezei edificarea normală a unui organism pluricelular. În stadiile timpurii ale embriogenezei când celulele, deși determinate, nu sunt încă diferențiate structural-funcțional, ritmul diviziunii celulare este intens, asigurându-se astfel multiplicarea celulelor și creșterea embrionului. Acesta devine făt, când toate organele s-au format complet. Între celulele sale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
devenind mature și funcționale în sânge, încetează să se mai dividă. La mamifere, maturarea eritrocitului se asociază cu eliminarea nucleului celular. Diviziunea celulară este un proces esențial al vieții. Ea asigură înmulțirea celulelor, reproducerea organismelor unicelulare, creșterea normală a organismelor pluricelulare, înlocuirea celulelor moarte, repararea leziunilor apărute accidental sau prin intervenții chirurgicale, multiplicarea normală a elementelor figurate ale sângelui, cu rol în transportul oxigenului sau în apărarea organismului față de agenții patogeni. Organismul uman suferă înlocuiri generale ale celulelor sale la intervale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
realizat polenizarea și fecundația florilor. Există gene denumite „gene ucigașe”, care codifică sinteza unor enzime lizosomale speciale, numite caspaze și care au acțiune hidrolitică. Caspazele asigură autoliza anumitor celule. „Sinuciderea” unora dintre celule asigură viața altora și a întregului organism pluricelular. Nu este exclus ca moartea programată a unor neuroni, instalată după vârsta de 30 de ani, să fie esențială pentru funcționarea celorlalți neuroni (Gavrilă, 1995; 2005). Fenomene extinse de apoptoză se înregistrează în metamorfoza insectelor: în stadiul de nimfă (pupă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]