175 matches
-
polen / să culeagă? - fiecare dîndu-i / ac pentru-a-l nălța în zborul ei / măcar pe o clipă și murindă / alta vine să-i dea ac și ora / îi dă ghimpe și roind cununa / se-nnoiește-n zbor și trupul lui / pluricelular e ca un fagure: / nu-l mai ține cruce, chingi, nu-l țin / cuiele din palme, doar cununa / de albine, cea roindă,-a cărei / miere grea și ceară străvezie / carnea trupului prelins îi / este". Evidențierea lui este, prin situarea aparte
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
înăuntru un Univers mic, parțial cunoscut, ca și cel galactic. Acolo se vedea casa Lui, în spatele frunții, de o frumusețe exotică prin care se spulberau și se nășteau gânduri ce dirijau mersul perfecțiunii, al roților mici unicelulare, al roților medii pluricelulare, al roților mari moleculare și atomice, multiplicate într-o iederă nărăvașă. O boltă cu nenumărați ciorchini aliniați ordonat pe scări bine plasate. Un tavan de scări prin care țâșneau alte trepte și toate, toate, toate încărcate cu struguri celulari, moleculari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
puterile sunt în continuă căutare pentru a rămâne lideri, bogații se gândesc cum să-i mai înșele pe ceilalți, săracii cum să ajungă în frunte și să se îmbogățească... este o rotație perpetuă de oameni, micro și macroorganisme, uni și pluricelulare, pietre mai mici sau mai mari, meteoriți, planete, sisteme solare, galaxii fără număr și totul pentru ce?! Pentru că existăm ! Așa le-a rânduit creatorul și sunt legate una de alta! Nu contează că ne vom întâlni cu veșnicia, doar momentul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
depășește cu mult cadrul simplelor mutații de materie și energie, având capacitatea distinctivă de a se autostructura și perpetua. 2. Al doilea element morfologic distinctiv este forma, reprezentată în lumea viețuitoarelor de celulă. De la prokariote la eukariote, de la unicelulare la pluricelulare, de la bacterii la om, celula reprezintă unitatea morfofuncținală în afara căreia nu poate fi concepută viața. De la ființele cele mai simple (organisme unicelulare) în care celula este omnipotentă, până la celula înalt diferențiată și specializată din structura organismelor pluricelulare, celula conține aceleași
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de la unicelulare la pluricelulare, de la bacterii la om, celula reprezintă unitatea morfofuncținală în afara căreia nu poate fi concepută viața. De la ființele cele mai simple (organisme unicelulare) în care celula este omnipotentă, până la celula înalt diferențiată și specializată din structura organismelor pluricelulare, celula conține aceleași elemente structurale de bază: nucleu, citoplasmă și membrană, fiecare cu rol precis în evoluția și dezvoltarea celulei. Astfel: - nucleului îi aparține stocarea informației genetice, inițierea și coordonarea diviziunii celulare, coordonarea proceselor metabolice; - membranei îi aparține pasajul activ
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
etc, nu au făcut decât să arate complexitatea structurii celulare, fără să modifice cu nimic concepția că celula, ca formă de viață, reprezintă caracterul distinctiv a ființelor viețuitoare, indiferent pe ce treaptă a evoluției s-ar afla. 3. Pentru organismele pluricelulare apare un alt caracter morfologic distinctiv, acela al organizării celulare în structuri complexe ce vor forma țesuturi, organe și aparate. Prin selecție și diferențiere, fără însă a altera structura de bază a celulei, aceasta va căpăta proprietăți specifice pentru îndeplinirea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dezvoltarea noii ființe rezultate (placenta și glandele mamare). Astăzi se cunosc în detaliu mecanismele organizării celulare ca și procesele metabolice caracteristice fiecărui tip de celulă diferențiată, organ sau aparat. Acest fapt întărește și mai mult ceea ce Paulescu spunea „organizația ființelor pluricelulare consistă într-o serie de acte de o complexitate extremă, având drept rezultat formarea de organe admirabile prin perfecta adaptare la funcții determinate, funcții ce concură la subzistența individului și perpetuarea speciei. Organizația are deci un caracter de finalitate de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
prin diviziune o ființă unicelulară dă naștere la 2 ființe unicelulare cu aceeași structură ca a celulei mamă) ceea ce l-a făcut pe Weismann să afirme că ființele unicelulare sunt nemuritoare și că moartea lor este doar accidentală. Pentru ființele pluricelulare superioare, celula inițială (zigotul) formată prin cuplarea celulelor sexuale (ovulul și spermatozoidul) conține - in potenția - întreaga organizare, cu toate funcțiile și aptitudinile caracteristice speciei respective, conservate în genotipul nou format. Ulterior, prin diviziune și multiplicare celulară, se va realiza organizarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
aptitudinile caracteristice speciei respective, conservate în genotipul nou format. Ulterior, prin diviziune și multiplicare celulară, se va realiza organizarea celulară în țesuturi și organe după un plan care a fost întotdeauna același pentru om, aserțiune valabilă pentru orice ființă viețuitoare pluricelulară, fie ea plantă sau animal. “Dar o adevărată stupefacție cuprinde pe oricine - spune Paulescu - când cugetă că oul fecundataceastă microscopică masă de protoplasmă - este el însuși artistul desăvârșit care va construi minunea ce se numește ființă viețuitoare - fie ea om
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la câteva generații sfârșesc prin a reveni la genotipul unuia din părinți. În concluzie: ființele viețuitoare au o morfologie vitală particulară, adaptată unui scop final care este același pentru tot ceea ce înseamnă viață, de la ființe unicelulare (bacterii, protiști) la ființe pluricelulare (fungi, plante, animale inferioare și superioare, inclusiv omul). Chiar dacă utilizează elementele materiei brute, inclusiv calitățile acesteia (energia), materia vie se deosebește net prin cele 4 caractere distinctive: corp (bioplasmă), formă (celulă), organizare (țesut, organ) și evoluție (dezvoltare și reproducere). II
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în fapt percepția pe care ființa viețuitoare o are pentru un anumit obiect, ființă sau fenomen și care exercită o anumită influență asupra ei. Se întâlnește la toate categoriile de ființe, dar diferă după cum este vorba despre ființa unicelulară sau pluricelulară. Reacția reprezintă răspunsul ființei viețuitoare la impresia creată de acțiunea mediului asupra ei. Va fi diferită, de asemenea, după cum este vorba de ființe unicelulare sau pluricelulare. Este de fapt o eliberare de energie prin reacții chimice și care se traduce
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la toate categoriile de ființe, dar diferă după cum este vorba despre ființa unicelulară sau pluricelulară. Reacția reprezintă răspunsul ființei viețuitoare la impresia creată de acțiunea mediului asupra ei. Va fi diferită, de asemenea, după cum este vorba de ființe unicelulare sau pluricelulare. Este de fapt o eliberare de energie prin reacții chimice și care se traduce prin mișcare. La unicelulare este cunoscută sub denumirea de taxie (fototaxie, termotaxie, trofotaxie), iar la ființele pluricelulare este denumită mișcare. Impresia și reacția vor fi cu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de asemenea, după cum este vorba de ființe unicelulare sau pluricelulare. Este de fapt o eliberare de energie prin reacții chimice și care se traduce prin mișcare. La unicelulare este cunoscută sub denumirea de taxie (fototaxie, termotaxie, trofotaxie), iar la ființele pluricelulare este denumită mișcare. Impresia și reacția vor fi cu atât mai complexe cu cât ne apropiem de animalele superioare. Aici percepția impresiei se face prin aparate special adaptate (aparate senzoriale; auz, văz, gust, miros, tact) ce includ celule senzoriale, căi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
inel de fascicule de tip colateral, cu un cordon de fibre periciclice. Perii de la speciile de compozee sunt de două categorii: tectori (uniseriați, cu celula terminală în formă de ac de busolă, stelați, peltați etc.) și glandulari (cu soclu unisau pluricelular, unisau multiseriat). Frunza este de regulă bifacială, dorsi-ventrală, mezofilul fiind variabil, fie omogen, format în întregime din țesut palisadic, fie izobilateral, cu țesut palisadic sub ambele epiderme. Totodată sunt publicate atlase cu detalii privind structura unor țesuturi sau organe de
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
Frunzele inferioare și cele mijlocii au pețiol mai scurt decât limbul, cele de la vârf sunt sesile. Nervațiunea este penată, cu nervurile anastomozate, astfel încât aspectul este reticulat. Pe fața inferioară și pe porțiunile proeminente de la fața superioară se observă peri lungi, pluricelulari, fini. Frunzele tinere sunt argintii, cele bătrâne sunt glabre și de culoare verde pe fața superioară, cenușii pe cea inferioară. Mirosul este puternic aromat, caracteristic, gustul amar și astringent. Bracteile sunt ovate sau aproape circulare, scurt ascuțite, de lungimea caliciului
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
tulpina aeriană este ierbacee în partea superioară și lignificată la bază. Hipocotilul (fig. 2) este protejat la exterior de o epidermă cu celule izodiametrice, având pereții intern și extern mai îngroșați decât ceilalți. Din loc în loc sunt vizibili peri tectori pluricelulari uniseriați. Scoarța este relativ groasă, mărimea celulelor crescând spre interior. Stratul cel mai intern reprezintă o endodermă, formată din celule puternic alungite tangențial. Țesuturile conducătoare formează două inele concentrice de grosime aproximativ egală: unul de liber și altul de lemn
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
de primordii foliare. Analizând intemodurile următoare ale plantulei se observă că structura rămâne aceeași, diferențele privind doar numărul straturilor de colenchim; țesuturile conducătoare formează fascicule de mărime diferită. La nivelul epidermei distingem frecvenți peri tectori și peri secretori cu glanda pluricelulară; în scoarța externă se observă cavități aerifere, iar în dreptul celor patru coaste, fascicule conducătoare cu structură primară, de mărime diferită. Fasciculele sunt de tip colateral deschis, având vase de xilem dispuse în șiruri radiare. Țesutul meristematic de tip cambial se
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
rotunjite (fig. 8). Epiderma este formată din celule izodiametrice, cu pereții intern și extern vizibil îngroșați. Peretele extern este mult mai gros, aproape în totalitate cutinizat, realizând un relief sinuos, crenelat. Din loc în loc se observă peri tectori foarte lungi, pluricelulari, cu celula terminală flexuoasă, alungită și ascuțită la vârf; pereții celulari sunt foarte groși. Perii secretori sunt formați dintr-o bază unicelulară, un pedicel unicelular și o glandă octocelulară, acoperită de o cuticulă comună, puternic bombată. De asemenea, se observă
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
colenchimatic (foto. 58). Epiderma prezintă celule izodiametrice sau ușor alungite tangențial, cu pereții extern și intern mai îngroșați decât ceilalți. Peretele extern este acoperit de o cuticulă groasă, crenelată. Din loc în loc se observă peri tectori lungi și peri secretori pluricelulari. Perii tectori au celule cu pereții foarte groși, celula terminală fiind puternic alungită. Aceștia au fost descriși încă din 1901 de către Hérail; el precizează că peri tectori sunt mai adesea bicelulari, cu celula terminală având extremitatea subțire și alungită. Perii
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
elaborată în decursul evoluției speciilor. Capacitatea de a recunoaște selful își are originea în proprietatea celulelor animale de a se asocia selectiv cu alte celule de același tip, proprietate care a fost diferențiată începând cu apariția celor mai simple organisme pluricelulare - spongierii. În cursul evoluției, la metazoarele primitive s-a diferențiat o populație particulară de celule cu capacitate accentuată de fagocitoză, care a funcționat inițial ca un mecanism de hrănire. La asemenea organisme, recunoașterea selfului este condiția sine-qua-non a evitării autodistrugerii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sau derivate din propriul organism, prin modificări sau alterări ireversibile (celule maligne, celule cu mare încărcătură (balast) mutațională, celule îmbătrânite sau moarte etc.). Prin mobilitatea elementelor sale, sistemul imunitar poate fi considerat ca un țesut mobil, circulant prin tot organismul pluricelular. Pentru înțelegerea mecanismelor imunității se impune definirea unor concepte de bază ale Imunologiei. Fagocitoza este procesul prin care o celulă specializată - fagocitul - ingeră o particulă nutritivă sau inertă, o altă celulă sau fragmente ale unei celule sau organism, prin înglobarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
utilizării și transformării energiei luminoase). Dar, fotosinteza introduce o nouă necesitate pentru a fi eficace: organismul vegetal trebuie să realizeze maximum de suprafață pentru a capta energia solară, atât În interiorul plastidelor, cât și la nivelul celulei, atât la nivelul organismului pluricelular cât și la nivelul populațiilor. Evoluția vegetală apare, deci, ca o strategie de explorare și de ocupare a spațiului. De la extensia membranelor clorofiliene la desfășurarea frunzelor și la realizarea unui Înveliș dens de prerie sau de pădure, de fiecare dată
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
la nivel de organism O primă problemă privește modalitățile de trecere de la celule la organisme. La protofite fiecare celulă Îndeplinește singură funcțiile vitale de bază: nutriție, deplasare, reproducere. Menținând această formă simplă de organizare, evoluția a favorizat dezvoltarea de asociații pluricelulare și stabilirea de specializări morfologice și funcționale care au condus la edificarea țesuturilor, trecând prin 3 căi: coloniile sau cenobiile (imobile, ca la Scenedesmus, Pediasrum și mobile, ca la Pandorina, Eudorina, Volvox), organismele cu structură cenotică (alge precum Botrydium, Bryopsis
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
algele brune nu s-au instalat În mediul aerian, nu au putut da alte grupe de plante. După păreri mai noi, cucerirea mediului aerian s-ar fi făcut prin intermediul algelor verzi, mai simple ca organizare, mai puțin specializate (unicelulare sau pluricelulare, cu tal unistratificat sau pluristratificat), care au: echipament pigmentar mai simplu (clorofila a, clorofila b, carotenoizi), ceea ce permite dezvoltarea acestor vegetale În straturile superficiale ale apei, deci acolo unde pătrund fotonii radiațiilor roșii și albastre; perete celular predominat celulozic (ușor
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
organe, în raport cu specificul funcțional al acestora și specia de animal luată în considerare. Este moartea fiziologica specifică ontogenezei fiecărui organism viu. Pe masura dezvoltării și intrării organismului în contact cu mediul extern, în diferite organe și țesuturi se constată insule pluricelulare de moarte patologica. Dimensiunile lor pot varia de la un bob de mei - necroze miliare - la zone întinse de mai mulți centimetri, necrozele hepatice din clostridioze, boala mușchilor albi, tuberculoză, aspergiloza, etc. Particularitățile structurale ale țesuturilor afectate vor imprimă aspecte variate
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]