37 matches
-
densitate. Elegiacă, percepe spectacolul lumii din unghiuri care ne descoperă fragilitatea umanului, inconsistența de fum a viului: " Într-un singur loc s-a strâns sufletul Încă un timp de strălucire și fum va deveni tot ce m-a fermecat" Talent pluriform, mereu în expansiune, Gabriela Melinescu a intrat în spațiile prozei cu Bobinocarii, în 1969, o carte savuroasă de o specială factură, în care liricul și comicul fuzionează surprinzător. Urmează seria de romane: Tatăl minciunii, Lupii urcă la cer, Regina străzii
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
un proces în mers, nicicînd consumat, al coagulării (aspirația către...). Un prototip arhetipal marchează țintă, dar nu epuizează și drumul spre ea. Rezultă la urmă nu un tors sau un schelet fără carne și sînge, ci dimpotrivă o materie poetica pluriforma și de un colorit aprins, în care concretul, berechet, pulsează de viață, cotropește o sumedenie de canale și ramificații. În ținutul ei de forare, hașurat cu acribie, irumpe și tentația păcatului ("Impudice fructe crăpate/ Arătîndu-și sîmburele gol" - Impudice fructe), ca
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
gândirea vaticinară din “Satire” (Scrisorile), și am materială și materialistă, o detașare, o udat batiste parfumate pe romanțele ” N o i s u n t e m a d e v ă r a ț i anihilare a eului egoist pluriform totuși, poetului, sau pe gingașele versificări de contemporani ai lui, fiindcă știm mai plutind în ceața deasă a memoriei “Floare albastră” și “Povestea teiului”... multe despre el decât ceea ce știau istorice și a experienței fizice. Și din toate, peste acestea
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
a presimțit, în poeme, sfîrșitul tragic, poetul fiind gazat la Auschwitz în 1944. S-a remarcat și ca filosof, din decendența lui Șestov, prin La Conscience Tragique, La Conscience malhereuse. Este, azi, unanim considerat, publicîndu-i-se și comentîndu-i-se opera atît de pluriformă (a scris și teatru sau exegeză literară prin eseurile Rimbaud le voyou și Faux Traité d'estétique). Cu deosebire prodigios ca poet a fost Ilarie Voronca, publicînd pînă a pleca, și el, în Franța, zece volume, adunînd asupră-și toate
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
a se apropia tot mai mult de realitate, dar și a noii raportări la referent: temele metafizice, abordate abstract, cedaseră terenul pînă și faptelor de cronică. Se renunțase hotărît la pretenția de a deține adevărul asupra existenței plurivoce, nu doar pluriformă. În sprijinul antiretoricii programatice pasoliniene (Trasumanar e organizzar), veneau parodiile, colajele, zigzagarea între registre expresive, ostentarea oralității ale unor Elio Pagliarani (La ragazza Carla), Edoardo Sanguineti (Laborintus), Antonio Porta (Rapporti) și ale altora. Clasicii în viață nu se puteau sustrage
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
alătură notelor de lectură fragmente din discuția pe care a purtat-o cu Mircea Cărtărescu în luna mai, când scriitorul a făcut un turneu de conferințe la Bruxelles și Amsterdam, la invitația ICR Bruxelles. "Marele roman european contemporan este, pe lângă pluriform, mai ales citadin. Orașul este un personaj omniprezent, cu diferite fețe: absurd spre înfricoșător, dictatorial spre labirintic", scrie cronicarul NRC. Margot Dijkgraaf subliniază că, pe lângă București, și Amsterdam este un personaj al cărții. Ba chiar are un rol în geneza
Mircea Cărtărescu, tradus în olandeză by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/82096_a_83421]
-
Poezia lui Macedonski, adică arta ce i-a adus autorului faima, este pusă în legătură, în exegezele curente, cu romantismul, naturalismul, parnasianismul, neoclasicismul și simbolismul, în funcție de variatele elemente întîlnite în această operă imensă, întinsă pe 50 de ani și pitoresc pluriformă. Dincolo însă de aparențe, traiectoria poeziei macedonskiene rămîne destul de clară: pînă către 1890, prin volumele Prima verba, Poezii, ca și printr-o parte a volumului Excelsior, poetul aparține clar romantismului postpașoptist; după 1890, își schimbă radical maniera și începe să
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
dacă nu ar fi existat la Chihaia un liant, acea „cale regală interioară” de care vorbește Angelo Mitchievici în studiul său introductiv, asigurând „coerența, omogenitatea operei în proiectarea ei ideală”. Criticul mai invocă, tot ca element ordonator al acestei manifestări pluriforme, „pariul moral” pe care Chihaia s-a obligat să-l respecte orice s-ar întâmpla, procedând altfel, în această privință, decât un Petru Dumitriu sau un Eugen Barbu, camarazii săi de începuturi literare. Porniți odată au evoluat diferit și nu
Opera Omnia by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5639_a_6964]
-
variabili de la o etapă la alta ori în chiar economia aceleiași etape, cu șanse de împlinire cu nimic inferioare celor din prima categorie, pe care, la prima vedere, ,simplitatea" pare a-i avantaja. Obsesia lor e totalitatea, instrumentul lor e pluriform, tehnica lor interioară e sinteza, o sinteză ce nu-și ,digeră" însă integral componentele, preferînd a le înfățișa prin transparența membranei sale. Asemenea poeți sînt recuperatorii, cei ce pleacă în căutarea timpului pierdut și a spațiului nu o dată așijderea pierdut
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
pentru a se salva de la dezumanizare, pentru a-și păstra omenia, care nu rezistă în afara valorilor morale și duhovnicești. Vom întâlni, în cuprinsul romanului, destine, portrete, întâmplări felurite, dar tăria narațiunii este dată de atmosferă și de amintita mișcare informă, pluriformă, a mulțimii. Aceasta are, drept corolar, destrămarea aglomerării ucigătoare din ghetou și deschiderea sufletului și a minții spre alte zări, spre lumină, așa cum ne lasă a bănui finalul cărții. În condițiile acestea, este nu doar posibilă, ci și necesară o
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
de structură dintre personalitate (persoana umană ca formă energetică finală a evoluției) și lumea al cărei principiu este energia. Întreprinderea teoretică ce tematizează umanul pentru a-l reconstrui în unitatea ființei sale prin încadrarea universală a "insului" îngăduie o descriere pluriformă a omului și-i poate asigura și sinteza într-o definiție. Omul nu mai apare ca un lucru printre alte lucruri, ci ca un mod-de-a-fi raportat la lume în unitatea sa (lume pe care el însuși, cumva, o face posibilă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ce este natural; „la peinture du visage”, remarcă Baudelaire, nu imită natura, ci o depășește prin stilizare, prin unitatea abstractă a detaliilor, subliniate de fard. Masca dă contur unui moment-limită din viața estetului, marcând o concentrare simbolică (precum În masca pluriformă a lui Klingsor, eroul lui Hermann Hesse) sau o dedublare (ca În portretul lui Dorian Gray). Acest tip uman e victima propriei unilateralități. Trăind invariabil pe o singură traiectorie, lipsa unor potențialități deschise către viața autentică Îl anihilează. Un grotesc
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o lume deformată de frică și lașitate. Adevărata măsură a talentului scriitoarei este dată de volumul de proză scurtă Cursiv de septembrie (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), ale cărui povestiri și schițe pun în lumină o sensibilitate feminină barocă, pluriformă și neliniștită, ce recunoaște în modurile de manifestare ale existenței tot atâtea reflexe ale unui principiu spiritual integrator. Fie că este vorba de Amy, o pensionară sexagenară părăsită de bărbat pentru o frumoasă americancă (Rame Blondel), de d-na Nora
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
Versuri și proză inedite au fost inserate în „Manuscriptum” (1972, 1974). La I. pasionalitatea e o formă complementară a lucidității, resort ce îi determină modul de a exista și reprezentările, orientând-o spre o poezie de flăcări înalte și exaltări pluriforme. Un vers ca „Nu știu, eu sorb cântecul sau el mă soarbe” punctează prin familiarul „nu știu” natura spontană a lirismului, poeta fiind parcă o voce a lucrurilor, într-o rostire închegată din simultaneități, unificând iubire și maladie, maternitate și
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
e.g. al drepturilor de proprietate, al unor bunuri sau profituri, așa cum s-a întâmplat cu întreprinderile de stat înainte de privatizare etc.), cultural (e.g. prin simboluri dintre cele mai diverse) etc. Transferul ia acea formă pe care individul singular și societatea pluriformă le negociază tacit sau explicit. Efecte ale „programelor instituționale” Enunțurile de până acum sunt evident abstracte, succinte și, în mare parte, ipotetice, sugerând doar o abordare pe care trebuie în continuare să o detaliez. Ca premisă a detalierii, propun să
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ființe umane spre a le înlocui cu dureroase absențe, cu viditatea sinistră a unui gol irevocabil. Omul cotidianului social nu-și poate fixa îndelung privirea asupra acestui gol traumatizant. El simte nevoia defensivă a unei redirecționări spre conținutul cromatic și pluriform al vieții de zi cu zi. Este reacția instinctului de a trăi înglobând evenimentul morții printre altele ce aparțin vieții, diminunâdu-i perspectiva cutremurătoare și asfixiantă, așezându-l în rândul banalităților care vin spre a trece. Dar moartea își păstrează adevărul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
asemeni unei oglindiri amplificate parcursul mistic al credinciosului individual spre piscurile transcendenței dar și strângerea laolaltă, așezarea împreună a multitudinii de credincioși care-și împletesc venerările zeului într-un flux conic, într-o cascadă spirituală cu torentul inversat dinspre extensia pluriformă a mulțimii către ascuțișul ce focalizează totalitatea proiecțiilor spre Divinitate activate prin ritual și în jurul impulsiunilor sale modelante. Astfel, proiectul arhitectural materializat, relicvele-mărturii, creația picturală și sculpturală, ritualul oficiat de sacerdot toate aceste constituiente definitorii pentru templu deschid spre Divin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
le-am visat eu, independent de prezența și voința ei, înmugurea în miezul cre ierului ei, dezvolta un filament translucid Pentru D., vingt ans après 19 care-mi perfora țeasta și înflorea deodată, la capătul filamentului, desfoindu-se exotic și pluriform în cra niul meu. Se formase un cordon ombilical între min țile noastre, ea era mama care mă hrănea cu substanța gelatinoasă a visului, iar eu - care (sau fiindcă) iu beam fiecare fibră din amărâtul ei căpșor de studentă și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
el e în ton cu Marele romantic, cel sistematizat într-o "nepăsare tristă": "Ca să pot muri liniștit, pe mine / Mie redă-mă!..." Flancat de personaje răsunătoare în lumini reci, antice, biblice ori din lumea medievală -, îl urmărim în demersuri cognitive pluriforme: "Evul mediu s-a retras în mine" (A patra elegie); renascentiștilor le face reverențe; peregrinul (atât de repede dispărut), exponent al continuităților temporale, se vrea apropiat păstorului mioritic și lui Toma Alimoș, dar și călător în spații planetare, cu opriri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
optică stănesciană, Țara e un aliaj de "real" și "vis", tărâm protector exercitând nu doar un magnetism afectiv: "Țară tânără, țară bătrână, / țară materie, țară idee" (Treapta de real și de vis). Disjuncții, antimituri, stări de spirit contrastante se încrucișează pluriform, balansând între vedere (de unde obsesiva invocare a ochiului) și non-vedere. Senzații termice opozitive alternează între "foc și gheață". De o parte nălucirea cuvântului nenăscut încă, de alta apelul la fondul folcloric milenar, la structuri consacrate. Somn și trezie, luciditate și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lat de mână este Ca brațul tău stâng. Tâmpla ta de argint strâmbă este Asemenea icoanelor vechi, Ieronim, Tâmpla mea cu desene frumoase Strâmbă începe să fie și ea Și țeapănă-n oasele roase. În strategia vizuală a poetei acționează pluriform mirajul, însă nu în direcția sublimităților; aproapele și departele întristează, deopotrivă, atât în Apa morților, în Asemenea ielelor, cât și în alte priveliști. La Sadoveanu, fenomenul reveriei treze era definit astfel: "Mirajul acesta al depărtărilor în bărăganuri are în popor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ochii umbroși, trist străjuiți de coarne. Tu, iartă-mă, fecioară tu, căprioara mea! În fapt, Moartea căprioarei, piesă reprezentativă, e moartea unui miraj; constituente imaginarului lui Labiș, munte, brazi, o simbolică "pasăre albastră", basmul cu "fata prefăcută-n căprioară" contrastează pluriform cu violența și amintirea războiului. Că poetul cunoștea (din manuale) o povestire sadoveniană pe temă apropiată, e sigur. Undeva, În pădurea Petrișorului, "bătrână și nestricată de om", o căprioară lovită de glonț dar scăpată de ochii pușcașilor se stinge lent
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din 1963: "Aduceți coloana fără sfârșit / aici unde nesfârșitul începe..." Într-un poem, Vase comunicante, se schițează arhiștiuta sete de dezmărginire: "De la un capăt la altul al lumii, / de la un capăt la altul al stelelor". Timpul, spațiul, destinul se interferează pluriform într-o conștiință-oglindă: "Fugim prin oglinzi, chenare ale tainei (...) / Ca stinsele stele în ochii lui, celui ascuns" (Cu chipuri de ceară). În cadrul propriei convenții lirice, muzica, dansul, somnul, visul, oginda, clopotul, dar și focul (" Iluzie a tot ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
materialul construcției lumii pe interdependențe care exhibă diferențele. Societatea globală - ca suport al societății cunoașterii - consacră preeminența a ceea ce ne aseamănă ca oameni și trece în surdină invențiile de valori funcționalizate de revoluțiile naționale - de la crearea statului națiune până la îngrădirile pluriforme pe suportul suveranității! Opțiunea crescândă pentru conceptele de globalizare și societate a cunoașterii în locul celor de postcapitalism sau postindustrialism nu este urmată pe o cale regală a cunoașterii. Distorsiunile și ambuscadele ideologice amprentează orizonturile acestor concepte cu grile interpretative preglobale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pipe,/ lumii să fac cea mai frumoasă farsă./ Cine va limpezi culorile acestei clipe?" (Vioara). O cu totul anvergură au poemele din Atelierul (Mocanorfoze I). Poem (Editura T, Iași, 2007) și Atelierul (Mocanorfoze II). Poem (Editura Cronica, Iași, 2011), texte pluriforme, adesea spectaculare, ce conferă atelierului poetic al lui Traian Mocanu aspectul unei pânze imbricate. Pe de o parte, rețin atenția numeroasele referințe culturale, de cele mai multe ori interpretate cu finețe și umor de un remarcabil cunoscător al esteticilor (în particular) moderne
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]