22 matches
-
-i pună o întrebare domnului Ilieșiu și vă permit. Voiam să spun, dacă într-adevăr liberalismul în forma aceasta postdecembristă este așa cum ne-ați spus, de ce domnul Tăriceanu a luat decizia de a supraaglomera aparatul de stat, care nu aduce plusprodus, de fapt, României, dimpotrivă; de ce a luat această decizie? Eram chiar curioasă să vorbesc cu un reprezentant al dânsului. Deci aparatul administrativ sufocant, birocratic, care ne sufocă și astăzi, că se pare că a rămas, părerea mea că este formată
colectie de stiri si interviuri Radio Romania Actualitati [Corola-other/Journalistic/92304_a_92799]
-
muncesc, de competitivitate economică și industrială, dar și prin violență și războaie. Cel mai important canal de transfer al bogățiilor rămâne tot comerțul. Realizarea socială a lumii moderne este aceea de fi inventat tehnologia care face posibilă sporirea fluxului de plusprodus de la structurile inferioare la structurile superioare, de la periferie la centru, de la majoritate la minoritate, eliminând "risipa" unei prea împovărătoare suprastructuri politice"69. Ideea că tipul de organizare capitalistă a economiei poate realiza ceea ce altă dată realizau armatele este una în conformitate cu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ci o ființă socială, capabilă de comunicare, de autoorganizare, de empatie cu ceilalți oameni. Prima diviziune a muncii sociale constă în desprinderea triburilor de păstori de cele de agricultori și a celorlalte triburi 218 și "are ca efect principal apariția plusprodusului"219. Prima diviziune a muncii 220 sociale presupune existența uneltelor și a unei evoluții umane. Nu trebuie să ne imaginăm această despărțire a muncii ca o despărțire efectivă, fizică. Adică într-o zi crescătorii de animale și-au luat animalele
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
pământurile nu mai sunt de ajuns de stabile, lumea aleargă după aur și argint. De altfel, prețul la cele două metale scade rar sau foarte rar și privit în istorie are o tendință de creștere exponențială. Schimbul apare odată cu apariția plusprodusului și mai ales odată cu capacitatea unor comunități umane de a se organiza și interacționa între ele. Omul primitiv nu schimă niciodată nimic pentru că nu are conștiența unor alte necesități decât cele organice, zilnice, simple. Istoria umană nu este, deci, neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și se primea. Această metodă era extrem de greoaie, dar punând în centrul schimbului un etalon valoric, aurul și argintul, presupunea un nivel destul de elaborat al vieții umane și al raportării omului la lume. Acești oameni cunoșteau noțiunea de valoare și plusprodus, ca parte care trebuia să le rămână în procesul schimbului. Schimbul monetar înseamnă o satisfacere prin metode elaborate a unor gusturi din ce în ce mai complexe. De altfel, numai de lipsă de sofisticare nu putem bănui, de exemplu, camerele mortuare ale faraonilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
europeană era una autarhică, în care producția pentru surplus și comercializarea acestui surplus erau aspru criticate și chiar interzise de Biserică. Munca avea un alt rol decât în epoca modernă. Din acest punct de vedere, al poziției față de plus-valoare și plusprodus, vom spune că economia monedei metalice se poate împărți în mai multe părți: - economia veche, până în anul 0 al nașterii Mântuitorului, când plus-produsul și surplusul pentru comerț nu erau pedepsite religios; - economia Evului Mediu, când economia pentru plus-valoare era aspru
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
ci o ființă socială, capabilă de comunicare, de autoorganizare, de empatie cu ceilalți oameni. Prima diviziune a muncii sociale constă în desprinderea triburilor de păstori de cele de agricultori și a celorlalte triburi 218 și "are ca efect principal apariția plusprodusului"219. Prima diviziune a muncii 220 sociale presupune existența uneltelor și a unei evoluții umane. Nu trebuie să ne imaginăm această despărțire a muncii ca o despărțire efectivă, fizică. Adică într-o zi crescătorii de animale și-au luat animalele
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
pământurile nu mai sunt de ajuns de stabile, lumea aleargă după aur și argint. De altfel, prețul la cele două metale scade rar sau foarte rar și privit în istorie are o tendință de creștere exponențială. Schimbul apare odată cu apariția plusprodusului și mai ales odată cu capacitatea unor comunități umane de a se organiza și interacționa între ele. Omul primitiv nu schimă niciodată nimic pentru că nu are conștiența unor alte necesități decât cele organice, zilnice, simple. Istoria umană nu este, deci, neapărat
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
și se primea. Această metodă era extrem de greoaie, dar punând în centrul schimbului un etalon valoric, aurul și argintul, presupunea un nivel destul de elaborat al vieții umane și al raportării omului la lume. Acești oameni cunoșteau noțiunea de valoare și plusprodus, ca parte care trebuia să le rămână în procesul schimbului. Schimbul monetar înseamnă o satisfacere prin metode elaborate a unor gusturi din ce în ce mai complexe. De altfel, numai de lipsă de sofisticare nu putem bănui, de exemplu, camerele mortuare ale faraonilor pe
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
europeană era una autarhică, în care producția pentru surplus și comercializarea acestui surplus erau aspru criticate și chiar interzise de Biserică. Munca avea un alt rol decât în epoca modernă. Din acest punct de vedere, al poziției față de plus-valoare și plusprodus, vom spune că economia monedei metalice se poate împărți în mai multe părți: economia veche, până în anul 0 al nașterii Mântuitorului, când plus-produsul și surplusul pentru comerț nu erau pedepsite religios; economia Evului Mediu, când economia pentru plus-valoare era aspru
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
societatea în vederea dezvoltării economico-sociale. Componentă organică a eficienței economice, rentabilitatea nu poate fi confundată cu aceasta, care are un conținut mai complex și se exprimă printr-un ansamblu de efecte economico-sociale. Rentabilitatea este o cerință a dezvoltării economice. Obținerea de plusprodus este o necesitate obiectivă, o condiție pentru reluarea procesului de producție și asigurarea unei creșteri economice susținute. La nivel de produs, de unitate sau de ramură, rentabilitatea poate fi exprimată atît în formă absolută, cît și în formă relativă, cu ajutorul
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
formă absolută, cît și în formă relativă, cu ajutorul ratei rentabilității. Rentabilitatea absolută e dată de masa profitului, care, la rîndul său, se determină ca diferență între nivelul prețurilor de vînzare și cel al costurilor de producție; sau de masa întregului plusprodus, calculată prin diferența între prețul de vînzare și costurile materiale doar. Rata rentabilității este o mărime relativă, ce exprimă măsura în care resursele avansate sau consumate aduc profit. Ea se exprimă prin raportul dintre profitul obținut și capitalul avansat (rata
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
circuit. Fără să sporească masa capitalului avansat, prin accelerarea rotației acestuia, unitățile economice pot să obțină un profit mai mare. Concepte de bază: * eficiență economică; * coeficientul capitalului; * viteza de rotație a capitalului; * productivitatea muncii; * gradul de intensitate al muncii; * rentabilitatea; * plusprodus sau plusvaloare. Probleme de studiat: * În ce constă eficiența economică? * Care sînt criteriile eficienței economice? * Prezentați sistemul de indicatori ai eficienței economice. * Care sînt căile de creștere a eficienței economice? * Ce este productivitatea muncii? * Prin ce indicatori se exprimă productivitatea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
localități, deținerea integrală a inventarului agricol de către stat, subminarea de către autorități a legăturile simbolice din interiorul comunității (tradiții, obiceiuri, religie). Alți autori explică pauperizarea satului românesc prin alți factori, cum ar fi: prelevarea la buget a unei importante valori din plusprodusul creat, susținerea unui imens aparat birocratic și interzicerea inițiativelor locale (Fulea, 1993). Alături de cei ce au părăsit definitiv satul, s-au adăugat și cei ce au optat pentru naveta rural-urban, provenind mai ales din satele sărace, cu resurse scăzute de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
tributale (Stahl, 1980). Societățile preindustriale sunt caracterizate, în principal, prin două mari tipuri de organizare a producției private (de tip sclavagist sau feudal) sau pe baza „tributului”. Finalitatea generală a tuturor acestor tipuri de organizare este preluarea de la producători a plusprodusului de către o clasă sau o colectivitate exploatatoare. Modalitățile prin care se realizează exploatarea unei populații, conform teoriei lui Marx, depind de o serie de condiții ale procesului de producție, inclusiv de condițiile naturale. Ele depind, cu alte cuvinte, de posibilitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
forme variate de proprietate privată asupra mijloacelor de producție (sclavagistă sau feudală) ca instrument al exploatării. Este cazul agriculturii bazate pe „apa de ploaie”, tipică pentru Europa. Aici, fiecare agricultor își organizează singur procesul de producție. Elitele, care beneficiază de plusprodus, nu se amestecă în general în organizarea procesului productiv. Mijloacele de constrângere constau în variatele forme de proprietate: asupra pământului, uneltelor, a forței de muncă înseși, ca în cazul sclavagismului și al feudalismului. Agricultura bazată pe irigații, specifică multor societăți
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
din Asia, Africa și America precolumbiană, presupune lucrări de îndiguire, irigații, realizate printr-un efort colectiv. În consecință, procesul va avea un grad mai ridicat de socializare. Poziția în suprastructura administrativă și militară reprezintă aici instrumentul principal de obținere a plusprodusului - sistemul „tributal”. Același sistem tributal apare și în cazul exploatării, cu forța armelor, a altor colectivități. Analizând procesul formării societății feudale românești, Henri H. Stahl evidențiază tranziția de la modul tributal de însușire a plusprodusului la tipul feudal european. Această tranziție
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aici instrumentul principal de obținere a plusprodusului - sistemul „tributal”. Același sistem tributal apare și în cazul exploatării, cu forța armelor, a altor colectivități. Analizând procesul formării societății feudale românești, Henri H. Stahl evidențiază tranziția de la modul tributal de însușire a plusprodusului la tipul feudal european. Această tranziție este cauzată de modificările din posibilul acțional al elitelor exploatatoare. Dacă inițial exploatarea era externă, realizată de popoarele migratoare cu mijloace militare, având ca obiect ansamblul comunităților agrare de pe teritoriul țării noastre (inevitabil deci
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
producției agricole. Tributul este treptat înlocuit cu proprietatea feudală de tip european. În relația cauzală dintre productivitatea muncii și stratificarea socială, productivitatea pare să fie un factor de tipul P. Ea afectează posibilul acțional: sub nivelul asigurării subzistenței, neexistând nici un plusprodus, nu există nici un obiect al exploatării. Apariția plusprodusului determină stratificarea societății (Engels, 1967, și verificarea acestei ipoteze de către Sahlin, 1958). Teoria lui Luis Coser (1969) asupra cauzelor violenței ne oferă un alt caz foarte clar. Atunci când obiectivele individuale împărtășite de către
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
feudală de tip european. În relația cauzală dintre productivitatea muncii și stratificarea socială, productivitatea pare să fie un factor de tipul P. Ea afectează posibilul acțional: sub nivelul asigurării subzistenței, neexistând nici un plusprodus, nu există nici un obiect al exploatării. Apariția plusprodusului determină stratificarea societății (Engels, 1967, și verificarea acestei ipoteze de către Sahlin, 1958). Teoria lui Luis Coser (1969) asupra cauzelor violenței ne oferă un alt caz foarte clar. Atunci când obiectivele individuale împărtășite de către colectivitate nu pot fi realizate prin mijloace legitime
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în mod colectiv elitelor dominante, prin intermediul puterii politice centrale. Clasa dominantă se constituie în jurul ierarhiei administrative, politice și militare. Este cazul Imperiului Incas, în mod special. Dar și al altor state. Caracteristic pentru aceste forme de organizare este faptul că plusprodusul este repartizat elitei prin intermediul aparatului administrativ central și în funcție de poziția în acest aparat. În acest caz, centralizarea politică are loc ca urmare și ca instrument totodată al organizării unui proces productiv cu un puternic caracter social - de exemplu, agricultura bazată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
totodată al organizării unui proces productiv cu un puternic caracter social - de exemplu, agricultura bazată pe irigații. O a doua cale de evoluție este caracterizată prin proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, prin rolul central al pieței în realizarea schimbului. Plusprodusul este însușit datorită, în primul rând, proprietății private asupra mijloacelor de producție. Acestea sunt două căi distincte de dezvoltare, cu logica lor proprie, cu consecințe distincte. Ce anume face ca o comunitate să meargă pe o cale sau pe alta
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]