3,174 matches
-
locului. Sunt păstrate personajele indicate de compozitor; mă refer la evoluția pitoresc stilizată a mișcărilor dansului academic în cazul episodicului rol Chiva, admirabil susținut de Simona Șomăcescu; ...la evoluția în forță, definind caracterul personajului, realizată de Antonel Oprescu în rolul plutonierului; ...în rolul bețivului, Cristian Crăciun s-a adaptat unor ipostaze scenice noi, iar Cătălin Caracaș aduce elemente de caracter bine portretizate în cazul vânzătorului. Pe de altă parte, trebuie remarcat, casa de discuri "Electrecord" rămâne, la noi, una dintre puținele
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
cîinii pe ziariști, ci i-au fugărit ei înșiși. * Din minunățiile Justiției. Ziarul care consemnează - ADEVĂRUL nr. 3645: "Septuagenara din Iași, condamnată la 15 zile de închisoare pentru o amendă achitată". Bătrîna condamnată, aflăm, a avut ghinionul să supere un plutonier, Marian Costânceanu, care s-a aflat în preajmă atunci cînd femeia s-a certat cu o vecină. Cităm din PS-ul ziarului "Ar fi interesant de investigat cîți nemernici - escroci care au adus pagube de zeci și sute de miliarde
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
reumatisme, cultivând cu fervoare tehnica găurilor de memorie. Ce să mai aștepți, când Dan Iosif a ajuns un simplu berbece politic, folosit de Ion Ilici pentru a-l contracara pe Năstase? Din erou al baricadei, Ioșca a îmbrăcat uniforma de plutonier al pichetelor de la bârlogul lui Năstase. O formulă precum "Cine-a stat cinci ani la ruși / Nu poate gândi ca Bush" ar fi fost și ea absolut ridicolă în după-amiaza lui 23 noiembrie 2002. Omul cincinalului sovietic e îmbiat de
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
unui purtător de cuvânt - duce vorba între palate, dă ordine generalilor, distribuie ajutoare la sinistrați, seduce chinezoaice în delegații, schimbă prim-miniștri etc. S-ar vrea, în același timp, și actor, și regizor. Și grefier, și procuror, și judecător, și plutonier de execuție. Prin această multiplă ipostaziere, încearcă să mascheze resortul intim care îl mână - exact reglarea conturilor (unele imaginare și ele), dar nu cu el însuși, ci cu aceia care l-au pus în inferioritate. Conturi pe care nu le-
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
cadru de viață banal, populat cu personaje lipsite de relief din nomenclatorul de meserii al regimului comunist (impiegați de mișcare și controlori de bilete, primitori-distribuitori la depozite de mărfuri, scriitori în criză de inspirație, gestionari de magazine, paznici de noapte, plutonieri majori, pensionari etc.) în care, la un moment dat, se petrece un fenomen supranatural. Hazul acestor texte este dat de reacțiile comune, firești, ale acestor indivizi cu nume edificatoare pentru banalitatea lor structurală (Hristea G. Niculae, Apostol Berbece, Leonard Smântânescu
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
Mociornița poate constitui modelul de normalitate de care avem nevoie. Ultimii ani au impus pe ecrane două tipuri feminine: fie vampa cu creier de bibilică, dar cu "craci" devastatori și silicoane magnetice, fie muierocul cu glas tunător și maniere de plutonier ce l-a surprins pe răcan dormind în post. Sună jenant s-o contrapun pe Marie-Rose Mociornița acestor categorii - dar asta e lumea în care trăim. Cu atât mai mult, feminitatea ei plină de căldură, pe jumătate vulnerabilă, pe jumătate
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
pune în galantare. Pe tejghea, doar vorbe, vorbe, vorbe, rostite pe principiul biblic: crede și nu cerceta". Corespondența dintre Camil Baltazar și Liviu Rebreanu, de care cel dintîi a făcut caz nejustificat, ar fi fost comparabilă cu cea dintre un plutonier și un general, "într-o ierarhie literară militarizată". Disprețul autorității provinciale față de faptul cultural (oho, cît de bine îl cunoaște, pe piele proprie, și subsemnatul!) e astfel vituperat: "La Valea Mare - unde se află astăzi o casă memorială -, doctorul Vasile
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
Constantin Țoiu Execuția (II) ...Sunt convins de sinceritatea plutonierului, îmi spune Alecu Rioșanu în toamna lui 1940. Și nu numai atât! Refuzând să execute ordinul, plutonierul ca și alții dovedeau vechea omenie românească. Dar ce folos! Banda de ucigași n-a ținut seamă. De la Orășanu (maior la siguranță, om
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]
-
Constantin Țoiu Execuția (II) ...Sunt convins de sinceritatea plutonierului, îmi spune Alecu Rioșanu în toamna lui 1940. Și nu numai atât! Refuzând să execute ordinul, plutonierul ca și alții dovedeau vechea omenie românească. Dar ce folos! Banda de ucigași n-a ținut seamă. De la Orășanu (maior la siguranță, om de încredere al lui Rio) știu precis. Unii jandarmi au fost îngropați de vii. Alții, legați cu
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]
-
Săftica la anchetă. Nici nu începuseră să cânte cocoșii, când s-au auzit urlete de ajutor...Am sărit să vedem ce e, dar ne-au ieșit în cale jandarmii. Cu arma întinsă. Gata-gata să tragă. Înapoi! ne-a spus un plutonier... Aici nu e de voi! E treabă de Stat. Cum arăta plutonierul ? întrebau anchetatorii, oamenii lui Horia Sima. Țăranii au o memorie și un spirit de observație grozave... După răspuns a fost identificat nenorocitul. Iar după el au urmat ceilalți
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
auzit urlete de ajutor...Am sărit să vedem ce e, dar ne-au ieșit în cale jandarmii. Cu arma întinsă. Gata-gata să tragă. Înapoi! ne-a spus un plutonier... Aici nu e de voi! E treabă de Stat. Cum arăta plutonierul ? întrebau anchetatorii, oamenii lui Horia Sima. Țăranii au o memorie și un spirit de observație grozave... După răspuns a fost identificat nenorocitul. Iar după el au urmat ceilalți. Nici șoferii n-au scăpat! Am citit declarația plutonierului. Vechiul meu prieten
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
Stat. Cum arăta plutonierul ? întrebau anchetatorii, oamenii lui Horia Sima. Țăranii au o memorie și un spirit de observație grozave... După răspuns a fost identificat nenorocitul. Iar după el au urmat ceilalți. Nici șoferii n-au scăpat! Am citit declarația plutonierului. Vechiul meu prieten, Alecu Rioșanu (subsecretar la interne sub Antonescu), mi-a arătat dosarul... Atât plutonierul, cât și țăranii susțineau că drama a durat o oră! Cel puțin. De ce atâta zăbavă? Singurul răspuns plauzibil există în cele declarate de plutonier
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
spirit de observație grozave... După răspuns a fost identificat nenorocitul. Iar după el au urmat ceilalți. Nici șoferii n-au scăpat! Am citit declarația plutonierului. Vechiul meu prieten, Alecu Rioșanu (subsecretar la interne sub Antonescu), mi-a arătat dosarul... Atât plutonierul, cât și țăranii susțineau că drama a durat o oră! Cel puțin. De ce atâta zăbavă? Singurul răspuns plauzibil există în cele declarate de plutonier. “Domnul general (Gavrilă Marinescu) - a declarat subofițerul - ne-a chemat sus în salon. Eram șase gradați
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
plutonierului. Vechiul meu prieten, Alecu Rioșanu (subsecretar la interne sub Antonescu), mi-a arătat dosarul... Atât plutonierul, cât și țăranii susțineau că drama a durat o oră! Cel puțin. De ce atâta zăbavă? Singurul răspuns plauzibil există în cele declarate de plutonier. “Domnul general (Gavrilă Marinescu) - a declarat subofițerul - ne-a chemat sus în salon. Eram șase gradați și trei ofițeri. Noi, (adică subofițerii) am primit câte două mii de lei. Ofițerii au primit mai mult, dar nu știu cât. Banii erau în plic. Plecați
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
de spătar! A fost greu!ă Domnul Codreanu era atât de voinic, încît, ca să executăm ordinul, am tăbărât opt. (Nota autorului, ștearsă, însă perfect lizibilă: N.N. Exact! Fără să pară, Codreanu era de o putere de urs. Cu ceilalți - continuă plutonierul - n-am avut probleme...Am pornit într-o viteză nebună. Locotenentul, care era lângă șofer, era nervos și fuma țigare după țigare și se răstea la șofer, mai repede, mai repede...Ajungând în dreptul pădurii Săftica, mașinile au apucat la dreapta
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
descuie cu emoție și îngrijorare că toate lucrurile acelea vechi se vor face scrum și se vor prăbuși peste el într-un val de praf fin. Eroare! Veșmintele generalului stăteau atât de cuminți aliniate ca pe vremea când Ieremia Popescu, plutonierul și ma-jordomul său, le aranjase militărește, cu grijă și dragoste pe umerașe și în sertare... ca pe niște soldați în câmpul de bătălie. Brusc oblonul se trânti iarăși cu putere de zid și un fior straniu... că ar mai fi
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
acasă mai aveau câte ceva în sacoșa pe care o țineau prevăzător sub haină, ferită de priviri. Biscuiții cumpărați la kilogram ni se lipeau de gât, ca aluatul nedospit. Cei mai norocoși ne îmbrăcam cu furnituri militare pe care le vindeau plutonierii sau magazionierii. Când venea zloata, bocancii mei de parașutist atrăgeau priviri invidioase pe stradă. Îi mai am și astăzi, mucegăiți undeva într-un fund de debara, de parcă ar fi o imprudență să mă descotorosesc de ei. Nu se știe, așa
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
neveste iar Gioconda-capra dădea lapte și bunicul Îmi trăgea cu ochiul dintr-o poză de la șapte-ș-șapte o eclipsă de evenimente oamenii făceau navetă-n Lună un Pisoi și-o Scroafă mai festivă căutau prin zoaie Împreună ca În vremuri vechi - plutonierul m-a ochit și m-a legitimat sâmbătă urma să fie nuntă nuntă mare - ca la noi În sat totul era ca odinioară eram iar acasă - am crezut am dorit ca Narcis să-mi văd chipul și oglinda nu m-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cu un halat de casă din mătase, pe care Maria i-l alesese Înainte de a pleca la Herculane. Avea Întotdeauna grijă să-i cumpere câte ceva, Înainte de-al părăsi, pentru câteva zile chiar. În fața ușii stătea un civil și un plutonier de miliție. - Aici locuiește tovarășa Maria Brumaru? se adresă civilul cu blândețe În glas, profesorului. - Da, dar nu e acasă, preciză bătrânul profesor deschizând larg ușa, poftind cu un gest al mâinii pe cei doi, să-i pășească pragul casei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
recunoaște vreun lucru cu care a plecat? Îl Întrebă milițianul cu o voce ce trăda nerăbdare și profesionalism. - Desigur, chiar eu am ajutat-o să-și Înghesuie toate lucrurile, În valiza neagră pe care abia am reușit s-o Închid. Plutonierul scoase din servieta de piele pe care o ținea pe genunchi, un șirag de mărgele rupt, un batic negru cu trandafiri presărați Într-un chenar albăstrui, ce-și estompau stridențele coloristice În savante asocieri vegetale armonizându-se estetic Într-un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
privirile. Înțelese că ceva neplăcut se Întâmplase și că prezența lor se datora acestui lucru. Recunoscu mărgelele dăruite de Silviu, inginerul crescut de ei, cu câteva zile Înainte de plecare. Baticul i-l cumpărase chiar el. Rosti sfârșit: - Sunt ale Mariei... Plutonierul așteptă câteva clipe, apoi spuse: - Din păcate s-a Întâmplat un lucru nu tocmai plăcut. - Bănuiesc, altfel nu veneați, zise Încet, dar ferm, profesorul. - Soția dumneavoastră a suferit un accident. Se pare că a vrut să schimbe trenul și nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
fost lovită din plin..., zise civilul, oprindu-se la geamătul bătrânului. Îl văzu pe acesta cuprinzându-și capul În mâinile ce-i albiseră Întro clipă. - Un singur lucru ne face să ne gândim că ceva nu este În regulă, zise plutonierul. Unde ați spus că a plecat? Profesorul nu le răspunse. O stare de anxietate puternică puse stăpânire brusc pe ființa lui. Cu ochii ficși, privind imobilul printre firele de păr căzute pe frunte, nu mai rosti nici un cuvânt. - La Herculane
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
imobilul printre firele de păr căzute pe frunte, nu mai rosti nici un cuvânt. - La Herculane? Îngână ca un ecou civilul așteptând de la bătrân confirmarea. După un timp acesta-și clătină capul afirmativ. - Păi atunci ce căuta la Făurei? se Întrebă plutonierul nedumerit. Bătrânul Își ridică privirile. Ochii prinseră a-i străluci. Apoi, de parcă brusc i s-ar fi aprins În suflet o speranță, Îi privi pe cei doi rostind: - Poate nu e ea. Dacă astea le-ați găsit În Făurei, nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
-și revenise pe deplin. Unde este? - Tot ce a mai rămas, este la morga orașului. Vă Însoțim, zise civilul. - Vă mulțumesc. Numai cât să-mi pun ceva pe mine, spuse el, părăsind sufrageria. „E tare bătrân” păru să spună privirile plutonierului așteptându-l. Ședeau păstrând tăcerea, apăsați ei Înșiși de durerea acestuia păstrată cu atâta demnitate. Profesorul se Întoarse repede. Își pusese un sacou Închis peste cămașa albă, la care nu mai adăugase cravata, așa cum obișnuia Întotdeauna. Ieșiră Împreună. Jos Îi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Își Continua revărsarea peste pământul Încins zile de-a rândul. Intrară fără a mai fi opriți de portarul spitalului. Ajunși În subsolul camerelor frigorifice, Îl găsiră pe autopsier Închizând una din ușile prin care tocmai introdusese un cadavru. - Bună ziua, spuse plutonierul. - Ziua bună, le răspunse plictisit acesta. Iar ați venit? - Da doctore. Știți În problema identificării Mariei Brumaru. Cea de la Făurei. Ți-am adus-o ieri În sacul acela... - Ah, da... Mi-amintesc, zise el brusc lămurit. Deschise ușa unei alte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]