144 matches
-
ei, ținând-o în chiolhanuri și conturi reglate cu focuri de pistol. Tratarea femeilor adulterine și a "galanților", pedepsiți după specificul breslei. Ziarele, "unele albe, altele roșii", "unele înjură ce celelalte laudă și vice versa", verva și animația călătoriei cu poștalionul, la 1848, pe drumul dintre București și Iași. Ion Ghica se arată stăpânit de o fervoare deosebită în a surprinde climatul momentului, posedă știința dimensionării culturalului și politicului, și mai mult decât orice, știe să scoată efecte din inteligibilitatea analitică
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
iritarea unor lideri europeni, în frunte cu etern antipaticul Chirac, la ideea că vor trebui să împartă fondurile europene cu niște coate-goale precum noi și bulgarii), pesedeii se dovedesc aceeași bandă cinică de profitori gata să jefuiască la drumul mare poștalionul vulnerabil ce transportă speranțele unei lumi normale. Micul episod ,Plumb - ALTAR" vorbește despre un anumit fel de a face politică în România. El nu e caracteristic doar politicienilor, ci și nenumăratelor organizații așa-zis profesionale ori O.N.G.-urilor: politica
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
și Gheorghe Tomozei, 1991) • LA UMBRA CUVÂNTULUI (Editura „Semne”, 1995) • SCHIMBAREA LA FAȚĂ (Editura „Semne”, 2001) • TAURUL LUI FALARIS - „MĂRTURISITORUL” Jurnal de poet (Editura „Semne”, 2003) • MUZEUL DE PĂSTRĂVI - „SCRISORI DIN LAZARET” (Editura „Semne”, cu desene de Damian Petrescu, 2004) • POȘTALIONUL DE SEARĂ - „FILE DIN JURNALUL UNUI HERUVIM” (Editura „Semne”, cu desene de Damian Petrescu, 2005) • DINCOLO DE TĂCERE - „Jurnal de poet” (Editura „Semne”, cu desene de Damian Petrescu, 2009) • DANSUL INOROGULUI - „ELOGIUL MELANHOLIEI” (Editura „Semne”, cu ilustrații de AuroraSperanța Cernitu, 2010
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
bea pe-ascuns mărar.// Apoi tăcu de tot. O rouă grea/ Strivi parfumul amândurora.// Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris,/ Poștașii au murit, poșta s-a-nchis,// Doar uneori mai trece monoton/ Prin bulion un vechi poștalion". Finalul poeziei aduce în spațiul textului o melancolie difuză, distanța nu mai are conotații benefice, ea capătă însemne ale destrămării, iar momentul inițial al extazului procurat de impulsul erosului este urmat de inserția timbrului elegiac. Scriitura poeziei luI Emil Brumaru
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
sa vizită în Banat, luându-și numele de contele Falkenstein și însoțit de cumnatul său Albert de Saxa și de contele Nositz, secretarul împăratului. Acești nobili aveau un regim de viață spartan, dă asigurări profesorul Medeleț; călătoreau călare, nu cu poștalionul, și plecau în fiecare dimineață la ora 4. În 30 de zile a dat ocol călare întregului Banat, ca să vadă starea economică, militară și administrativă a ținutului. Jurnalul primei lui călătorii nu a fost publicat niciodată! El există și astăzi
Agenda2003-44-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281663_a_282992]
-
Întins, s-avânta să-i încolăcească... / - Eram în diligență, tocmai mă trezisem“. *** Din 1830 se declanșează perioada de vârf a transportului cu diligența și în Anglia; pe trasee care depășau 3 000 de mile, circulau 5 000 de diligențe și poștalioane, la ca- re erau folosiți mai mult de 150 000 de cai; o jumătate de million de oameni trăiau de pe urma acestei afaceri: constructori de diligențe, grăjdari, vizitii, birjari, vânzători de bilete, pielari și curelari etc. Randamentul sistemului transport se baza
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
se așezau bagajele, inclusiv pachetele și baloturile de mărfuri pentru „destinatarii“ de pe traseu. Pentru un bilet mai ieftin, 3-4 persoane puteau să călătorească pe bancheta din spate a diligenței. În Principatele Române, călătoria se făcea, de asemenea, cu diligența și poștalionul. Doctorul englez W. McMichael, care a călătorit pe meleagurile noastre în anii 1817-1818, scria că surugiul, grăbit să ajungă la han înainte de căderea nopții, „mâna caii, cu cuvinte care ne făceau să ne uităm îngroziți la starea nenorocitelor noastre briște
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
MARIUS HORESCU A călători, un verb conjugat, la trecut, adeseori cu greutate Despre drumuri adevărate se poate vorbi, în Banatul Timișoarei, doar de 170 de ani, adică de la pietruirea drumului ce duce la Jimbolia În tablourile de altădată apar uneori poștalioane trase de cai, frumos vopsite, pe fereastra cărora domni cu joben și doamne cu voaletă privesc șesurile nesfârșite. Despre astfel de călătorii amintește și o cruce mare, albă, care stă de mai bine de un veac și jumătate la hotarul
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
dezvoltată, drumul bănățean avea săpate pe ambele margini șanțuri care-l delimitau de restul câmpiei. Pământul din aceste rigole era aruncat pe mijloc, înălțând drumul. Desigur, după o ploaie zdravănă totul se transforma într-o mare de noroi în care, poștalioane și căruțe deopotrivă, se împotmoleau, nefiind rare ocaziile în care vizitii și călătorii treceau la lopată ca să nu înnopteze pe coclauri. Romantic, nu-i așa? De fapt, încă în 1660 Evliya Čelebi amintea că „dacă plouă, în mlaștinile din afara orașului
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
care arătau cum au călătorit oamenii acum aproape două veacuri. Obiceiul s-a reluat și în prezent, în unele cafenele cu un voit parfum de epocă existând aceleași tablouri emanând o atmosferă veche, romantică. Totul e acoperit de zăpadă, caii poștalionului tocmai au fost schimbați, bărbatul cu joben și doamna cu blană și manșon urcă din nou, înghețați, sperând să ajungă la destinație la timp. Trebuie să părăsească hanul unde în scurtul lor popas, au băut la repezeală un ceai fierbinte
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
doamna cu blană și manșon urcă din nou, înghețați, sperând să ajungă la destinație la timp. Trebuie să părăsească hanul unde în scurtul lor popas, au băut la repezeală un ceai fierbinte. Pictura este încărcată de atmosferă: zăpada, jobenul și poștalionul vopsit în galben... De astfel de călătorii amintește și o cruce mare albă, ridicată acum 170 de ani, să dea de știre despre marea realizare - un drum pietruit în câmpia bănățeană. Desigur, după pietruirea străzilor din Timișoara, marea problemă rămânea
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
mai funcționează nici o comunicație. Carele pot ajunge numai până la Czegléd, să pătrundă mai departe este imposibil. Din 14 februarie nici n-a ajuns unul pe-aici, de aceea transportul de bani și de călători este sistat. Câțiva călători veniți cu poștalionul rapid din Sibiu și care voiau să ajungă la Pesta, nu au fost transportați mai departe, iar oficiul poștal a trebuit să le restituie banii plătiți. Pentru a da o idee asupra drumurilor desfundate, să amintim numai că poșta care
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
atât de (trist!) celebru, pus pe redobândirea puterii. Scriitorul și omul de știință De câtăva vreme, revista franceză „Le Point” publică la sfârșitul fiecărui număr un concis „dosar” intitulat „Le Postillon”, un arhaism care înseamnă conducător de trăsură de poștă (poștalion) sau de diligență, mai pe românește vizitiu. Dosarul e cultural și științific. Sunt publicate texte vechi sau inedite, dezbateri sau interviuri. În numărul din 3 iulie, scriitorul Jean d’Ormesson și astrofizicianul francez Trinh Xuan Thuan, descoperitorul celei mai „tinere
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
au ajuns în Țările Române cu măcar un deceniu mai devreme. în 1857, călătoria lui Kunisch de la Giurgiu la București e o adevărată aventură: drum propriu-zis nu există, ci doar o cîmpie, atât de noroioasă încât e nevoie de un poștalion cu șaisprezece cai, schimbați cam la fiecare popas, pentru a ajunge la București, în cazul în care surugiii nu fug, după o zi și o noapte de drum. Treisprezece ani mai târziu, Neruda pleacă de la Giurgiu cu trenul, "în niște
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
maximă utilitate lipsesc cu totul, călătorii mai avuți și de rang fiind găzduiți la mănăstiri sau la ispravnic, care ar avea datoria de a ține, în chip special, o încăpere la dispoziție în acest scop. A voit să închirieze un poștalion care să-l transporte spre București. I s-a răspuns că poștalionul e, aici, inutil. Are nevoie de o căruță (transcris de Kunisch "karuzze"). Urmează descrierea căruței: "Căruță este un foarte mic car cu loitre, atît de încăpător încît să
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
găzduiți la mănăstiri sau la ispravnic, care ar avea datoria de a ține, în chip special, o încăpere la dispoziție în acest scop. A voit să închirieze un poștalion care să-l transporte spre București. I s-a răspuns că poștalionul e, aici, inutil. Are nevoie de o căruță (transcris de Kunisch "karuzze"). Urmează descrierea căruței: "Căruță este un foarte mic car cu loitre, atît de încăpător încît să intre în el doar vizitiul și călătorul care sade, printre bagajele sale
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
mai săracă, un mijloc de transport din Timișoara spre orașele din jur era Cambiaturul. Cel care voia să călătorească trebuia să plătească un bilet ce valora 17 creițari. Biletul îi dădea pasagerului dreptul la o călătorie de la o stație de poștalion la alta. Primarul din epocă al urbei era Johann N. Preyer, autorul primei monografii dedicate orașului. Scrisă la anul 1853, „Monografia orașului liber crăiesc Timișoara“ atestă că circulația vehiculelor pe străzile așezării era nu numai bine dezvoltată încă de-acum
Agenda2003-15-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280903_a_282232]
-
erau într-adevăr profesori - și încă din București -, ne-am ars! M-aș întreba, mai întâi, cum au fost convocați. Să aduni șase mii de oameni - și încă români pe deasupra - nu e la îndemâna oricui. Prin e-mail? Prin depeșe livrate cu poștalionul? Cu trâmbița? Oare nu cumva prin telefoane venite de la inspectoratul școlar? Vanghelie nu e un chibiț măcinat de ambiții, al celui mai năpăstuit dintre sectoarele Bucureștiului, ci un profesionist al manipulării. El reprezintă forma actuală de acțiune a fesenismului: una
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
momentul în care trenul Paris-Calais, parcurgând ruta de 295 km cu o viteză de 91 km/oră, ajunge la destinație, căruța țărănească de prin 1690, care ar fi pornit odată cu trenul, s-ar fi îndepărtat doar 6 km de Paris; poștalionul din 1786 nu ar fi parcurs mai mult de 12 km, iar trenul din 1867 ar fi străbătut numai 193 de km! La cumpăna secolelor XIX-XX, trenurile prindeau ușor 100 km/oră. Viteza din ce în ce mai mare a trenurilor micșorează din ce în ce mai mult
Agenda2005-50-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284493_a_285822]
-
la pălărie tricorn, la chipiu. veche monedă divizionară. titlu oficial al vizirilor și marilor demnitari otomani, guvernatorul unei provincii. nume dat membrilor care alcătuiau Sfatul ce conducea un orașătârg). sigiliu, ștampilă. unitate militarăăcorespunzătoare regimentului de mai târziu). politie potică poslușnic poștalion raia sameș schimbător bavarez serasâr spătar staroste stock suman sunder surugiu șerbie șoltuz ștemplu teșcherea oraș, așezare omenească formând o unitate administrativă. drum foarte îngust. servitor, slujbaș. trăsură de poștă trasă de mai mulți cai. teritoriu ocupat militar de către otomani
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
frigul iernii iarnă întinsă de-a lungul durerii, cu pasul greu, iarnă măsurată precis cu compasul cu privirile și atingerile mele de gheață cu sângele tău catifelat, susurând în cămăruțele inimii mele. tu ești odihna vieții mele de coride, de poștalioane de ceață, de săgeți zbârnâind odihna mult așteptată cu lumină, cu îmbrățișări de mușchi cald de copac, cu furnici cărând fărâmituri de pâine către buzele noastre. nouă în primul loc: găsești că ploaia ușurează așteptarea ta, apele curgând în partea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a peisajului citadin: caii cu trăsuri, alături de Cielo, Volvo, Espero și Nubira. Bodegile, covrigăriile, cuptoarele pentru cozonaci, alături de pizzerii, cazinouri și cluburi de noapte. Meseriile dispărute își făcură loc: cizmarii, pălărierii, croitorii, ceaprazarii, ghicitorii în palmă, alături de zodiacul pe internet, poștalionul în paralel cu Prioripost și coletăria prin poșta rapidă, pompele de gaz lampant vizavi de buteliile cu gaz metan pentru autoturisme, lopata lângă excavator, șpițul și varacula lângă picamer, maiul rezemat de compresor, crampoanele de cățărat pe stâlpii de electricitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Bariera Copou. Colo, pe Sărărie, se găsea chiristegia, loc de unde puteai să cumperi tot ce Îți trebuia pentru a face o casă: lemn, piatră, țiglă, var de Orhei și câte altele. După ce treceai de barieră, dădeai peste Poștă, de unde luai Poștalionul cine știe către ce destinație. Și dacă o țineai tot Înainte, te Întâmpina Grădina lui Pester, loc de petrecere al târgoveților... Am să vă amintesc că aici a fost și Eminescu, dar... Atunci când, bolnav fiind, a revenit la Iași. Cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
produs după standarde ecologiste, stângiste și marxiste, salvând fiecare copăcel și firișor de iarbă, eliberând popoarele din scalvie și introducând egalitatea universală. Facebook ar intra rapid faliment, hipsterii, ecologiștii și neomarxiștii de azi s-ar mobiliza prin scrisori trimise cu poștalionul și vor organiza o nouă revoluție, de data asta pentru a salva omenirea să cadă iarăși în evul mediu"; În final, Dan Tapalagă scrie că "libertatea, valoarea de bază într-o democrație, nu trebuie confundată cu libertatea de a nu
Ce le reproșează Dan Tapalagă protestatarilor din Piața Universității by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/71476_a_72801]
-
sfinte, nu avem de unde să știm, iar, dacă numai i s-a spus printr-o abatere fonetică sau chiar a fost socotit hoge (hogiu), adică învățat, iarăși nu avem informații. Prin 1845 a pus pe roate transportul de persoane cu poștalionul de la Buzău la Brașov. Daravera nu a mers, dar cu ceva tot s-a ales: cu un nume nou, Vizitiu, ca și cu o suferință a inimii care l-a răpus după patru ani. Întors cu bani și speranțe în
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]