6,499 matches
-
Constantin Țoiu Sărbătorirea pe care Consiliul Europei a propus-o în anii trecuți pe tema Europa, un patrimoniu comun, a avut loc la Sibiu, în orașul scump nouă, de la poalele Munților Cibin, unde Apusul a implantat la începutul Evului Mediu cea mai puternică și harnică și prietenoasă colonie germană, pe meleagurile, putem să spunem clasice, ale străvechiului nostru spațiu mioritic. Dar, să nu facem caz de asta. Să ne gândim
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
Adică de ce numai pentru ele (pentru "Elle")? Și noi? Mai mult, revistele cu pricina cultivă femeii o imagine absolut neconvenabilă. Încît, dacă aș fi femeie, m-aș supăra. Femeia întruchipată și construită în aceste publicații este o mofturoasă, răsfățată, cu poale scurte și minte și mai scurtă. Cititoarea ideală a magazinelor cu pricina ar trebui să fie preocupată exclusiv de modă și de bucătărie (cam incompatibile), de bîrfă și sex. Ea trebuie să fie doritoare să știe "cînd unde și cu
Femei, femei... e lumea plină de reviste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11336_a_12661]
-
a fost jenantă. Nu reușeai să te împui decât prin forță. În rest ce să zic ești ok, esti vedeta, faci emisiuni cu Mihaela Rădulescu, pozezi în pictoriale, azi mâine te vedem pe prima pagină într-un tabloid punandu-ti poalele în cap că doamna mai sus amintită. “Succesuri!”
PR în vreme de criză la PR Forum by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82759_a_84084]
-
Conteaza imens și exemplul personal.Eu am crescut la țară,unde sunt păduri cât vezi cu ochii,e aer curat;izvoare reci,poieni frumoase,fructe din belșug,zapezi adevărate,foarte puține mașini(stau la munte,în jud. Vâlcea,depresiunea Lovistei,poalele Fagarasului).Cu timpul a început să-mi placă geografia,apoi am fost receptiv la problema climatologica,ecologică și de mediu.Tot liceul am învățat foarte bine,am participat la zeci de concursuri și olimpiade.Cele mai dragi sunt cele naționale
Audiatur et altera pars by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82777_a_84102]
-
mai văzut așa o desfășurare de forțe că la Udești. Dealurile fuseseră parcelate și presărate cu mănunchiuri de puieți și de săpăligi. Pâlcurile de voluntari cu eșarfe verzi șerpuiau către parcelele repartizate ca niște omizi uriașe. În vârfuri și la poale, camerele, stațiile și antenele de televiziune așteptau începerea transmisiei. Din aer, elicopterul Realității survolă întregul furnicar și transmitea imagini pe plasma instalată în studioul de televiziune improvizat într-unul din corturile organizatorilor. Cu totul, părea că începe filmarea unei superproducții
Superproducţie de voluntariat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82806_a_84131]
-
la “organul” care-ți stimulează secreția de bălării. Intuind, deci că miza centrală a pruritului tău nu e reanimarea marxismului ci(că întotdeauna) ratingul personal, Pleșu înțelege că numai dacă sabordează brandul “Bucurenci”,trimite la fund aberațiile care înfloresc la poalele lui. Or brandul, irațional prin definiție,nu poate fi zgiltiit cu argumente ci numai cu persiflări și ridiculizări, cu pamflete și epitete. Pe de altă parte, nu trebuie să-ți numărăm “smart”-urile și asistentele ca să ne convingem de precaritatea
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
aur. Și nu-i pasă. Prima întrebuințare pe care o dă comorii este un gest de bravadă. Pînă aici, e de înțeles. Personajul este, în acel moment, extrem de tînăr; ignoră că orice sac are un fund și-i aruncă în poală mamei sale un bulgăre de aur. Pe care l-a scos, fără efort, fără durere, din propriu-i creier. Romantismul, deci gratuitatea gestului sînt de invidiat. Morala burgheză cere, explicit, să le înapoiezi părinților, în bani, acei bani pe care
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
aur. Și nu-i pasă. Prima întrebuințare pe care o dă comorii este un gest de bravadă. Pînă aici, e de înțeles. Personajul este, în acel moment, extrem de tînăr; ignoră că orice sac are un fund și-i aruncă în poală mamei sale un bulgăre de aur. Pe care l-a scos, fără efort, fără durere, din propriu-i creier. Romantismul, deci gratuitatea gestului sînt de invidiat. Morala burgheză cere, explicit, să le înapoiezi părinților, în bani, acei bani pe care
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
gândul să se călugărească, dar care se întoarce de acolo măritată și cu o pereche de cercei cu turcoaze, lăsați moștenire din generație în generație, celebrii cercei din filmul Oglinda, vânduți în timpul foametei de Maria Vișniakova, mama copiilor, pe o poală de cartofi; Arseni Aleksandrovici, soțul ei, poet și talentat traducător, cu mariajele lui succesive, prezentat cu inerentele greșeli ale tinereții, dar și cu pocăința și bunătatea date de experiența războiului, în care a plecat voluntar ca jurnalist din linia întâi
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
teorie și o imagine asupra românilor, care nu ține seamă de istoria lor". Așadar, din nou, o suprapunere abuziv-grotescă a schemei proletcultiste peste procesul de lichidare a moștenirii comuniste pe care îl conțin revizuirile. Un soi de vomă postideologică în poala preopinentului, murdărit cu dejecțiile totalitarismului intrat în agonie. (Va urma) Mihai Ungheanu: Holocaustul culturii române (1944-1989), Editura D.B.H. 1999, 476 pag., preț nemenționat.
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
impune de la primele pagini. Apariția unei asemenea cărți în 1934 l-a impresionat adînc pe Unamuno, care a prezentat-o călduros publicului spaniol. În orășelul din Nordul Portugaliei unde văzuse lumina zilei, în micul său palat izolat din Pascoaes, la poalele unor munți stîncoși și arizi, cu văile nesfîrșite întinzîndu-se pînă la limita orizontului, poetul se simțea aproape de cer. Își construise o lume a lui din care, cu încăpățînare, n-a vrut să mai iasă. Și totuși, acest autor își dobîndise
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
administrative, fiscale, culturale ce au transformat ținutul de peste munți. Ce-i lipsea Transilvaniei, dar ce ne lipsește nouă în general, și astăzi, este - vorba lui Arghezi - tocmai un neamț! Bine că, măcar, și-a găsit neamțul trebuitor frumosul oraș de la poalele munților Cibin. Sunt lucruri pe care le moștenirăm o dată cu alipirea Ardealului la Patria-mumă, dar față de care, deseori, nu suntem la înălțime. Pot să adaug, de la mine, ca, în acele împrejurări, nici nu prea merităm cele moștenite, - de la arhitectură, până la patrimoniul
Brukenthal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14465_a_15790]
-
Gheorghe Petrache "Petrăchiță" (pentru mine), primarul din Păulești, sat Găgeni, care, laolaltă cu Tănțica, nevastă-sa, ne-a ajutat enorm. Pe mine și pe bulgăroaica de Pencke, soție autentică și cu vechime în muncă, să ne oploșim în sătucul de sub poalele Cocoșăștilor. Iar astăzi am iarăși, la scară mai redusă, livadă, vie și grădină plus, asta-i de la mine înțeles, casă. Unde vin de mă caută aceiași prieteni scriitori care mă căutau și la Tâncăbești. Din păcate unii numai în zilele
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
Timp de douăzeci de ani domnul Carol nu se amorezase de nici o femeie. Bineînțeles că fuseseră destule femei în viața lui. Fusese întotdeauna viril și, de aceea, pornit întotdeauna înspre libertinaj, și pentru el a pierde ocazia unei partide "cu poalele peste cap", fie și cu cele mai nasoale, ar fi fost ceva de neiertat. Se pare că era singura lui slăbiciune cunoscută. În clipele de rătăcire se temea - vag, de altfel - că va veni odată ceasul său și una din
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
de lebădă: nu da Doamne, să piară de sabie. Și Leandru ținu minte vorbele astea toată viața. În familia sa toți Cihoricii în afara tatălui lui Leandru fuseseră din tată în fiu zidari, fierari și apicultori. Cihoricii picaseră la Dunărea de la poalele Belgradului din Herțegovina, dintr-un ținut unde cîntarea bisericească se deprindea înainte de buchea cărții, iar apele ținutului lor natal se scurgeau în două mări: dintr-o parte ploaia de pe acoperișuri se vărsa la vest în Neretva și Adriatica, iar din
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
însă în esență teribilă, a dezamăgirii cinice: "singura dată cînd am fost îndrăgostit m-am îndrăgostit pe viață/ cu ce ușurință spun azi pe viață de parcă aș fi de tot sprinten/ la limbă / parcă viața așa cum își dădea peste cap poalele/ n-ar fi vrut nici brumă de cap/ iar nepăsarea mea odată nepăsătoare i-ar fi ajuns pînă la brîu/ atît de înalt era pe atunci cerul" ( puțin pămînt îndrăgostit). Dincolo de chipul său teratologic ( exercițiu carnavalesc, mijloc naiv, în fond
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
replică - din perspectiva / un-ui stârv („atunci, o! - frumusețe! să strigi către vermina...!) - / de neculce: „viermi, doamne", ea nu e cât eu sunt și este când nu mi-s. / speranța de viață / la bărbați se arată exact cât picioarele goale / de sub poalele rochiei de amazoană? de călugăriță? a morții"(de la creier la sex pusă șira spinării) În debordanța și stufozitatea impulsului poetic, poetul pare că luptă să treacă dincolo de mozaicul clișeelor, să se strecoare printre cețoasele și eterogenele depuneri și acumulări inevitabile
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
autori care "au contat cel mai mult" pe acest parcurs - Kafka, omul "condamnat al vinovăție", "vinovat că s-a născut", "acuzat perepetuu", așa cum îl dezvăluie și jurnalul său intim -, Malcolm Lowry, autorul acelei "Divine comedii bete" care este romanul La poalele vulcanului, "minunatul sofist" Borges, apoi Robert Musil, cu al său protagonist superlucid, "mereu disponibil" și ironic-demistificator, urmat de Faulkner, pentru care se propune o "reabilitare" în fața celor ce se declară "obosiți" de "poveștile lui despre țărani", sau controversatul Burroughs, apreciat
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
vizită. Tata avea o pisică neagră, superbă, care era a lui în sensul că față de el își arăta întreaga tandrețe, pe ceilalți ținându-ne la o oarecare distanță. Aici, în birou, de îndată ce venea un oaspete, pisica venea, se cuibărea în poalele tatei și începea să toarcă. Văzând-o, Blaga a zis: "Parcă-i o Parcă!" Pe urmă, s-a uitat în bibliotecă și a văzut Discobolul, dacă nu mă înșel pe care nu i-l oferise tatei cu dedicație. L-a
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
cu verdele ochilor de "țigancă" ai Adrianei Trandafir, care mă urmăresc, pur și simplu, scoși în evidență formidabil de machiajul ce combină negrul și movul; rămîn cu freamătul duios sau apăsat cu sunetul ireal al șirurilor de scoici cusute pe poalele rochiei Fatimei (Elvira Deatcu), spiritul, femeia deșertului, îmbrăcată de Buhagiar în albastrul tare, egiptean, din Fayoum, un costum ce va rămîne în memoria spectatorului; cu hărțile, timona-platformă, alambicul, cărțile vechi legate în piele, cu baldachinul deschis ca o carte tainică
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
la noi. Îl pomenesc pentru că el a fost martor la una dintre întâmplări. La prima întâmplare am fost singur. Eram în clasa a VIII-a. Într-o duminică după-amiază, eram învoit de la internat și mă dusesem să mă plimb pe sub poalele Tâmpei. Realitatea e că scriam poezii și, pentru mine, venit din Bărăgan, de la Urziceni, Brașovul a fost o chestie colosală, parcă eram în străinătate. Mă atrăgeau, în special, săsimea și civilizația germană. Nimeni nu știa că scriu poezii și erau
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
pentru radicalism: "Evoluția Basarabiei, smulgerea ei din mocirla trivialității politice și a retardării culturale nu poate fi decât rodul unei atitudini radicale. Avem nevoie de un proiect îndrăzneț orientat spre înainte, pentru a contracara ispita privirii înapoi. Pseudo-integrarea europeană sub poala Rusiei, pe care ne-o propun mai nou comuniștii lui Voronin, surprinși de epuizarea unor termene de așteptare la poarta unor organizații internaționale, este aceeași bălăceală în ape murdare și o tentativă, a câta!, de a compromite o direcție speculată
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
în Irak, unul n-ar fi putut juca în Zbor deasupra unui cuib de cuci (film interzis de comuniști), iar a doua n-ar fi avut nici o șansă cu un videoclip în care-i aruncă președintelui țării o grenadă în poală. Antiamericanismul a provocat unor jurnaliști mici jubilații cînd irakienii nu s-au grăbit să-i salute pe soldații lui Bush ca pe eliberatori, iar cînd totuși au făcut-o, după ce spectrul Marii Terori saddamiste trecuse, aceiași jurnaliști n-au pierdut
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
cadență ce împrumută muzicii lui Hurel gestul apologetic, tranșant, deosebit de nervos, dispus în straturi tari, bolovanoase. Frazele sunt scurte, incisive, dense în evenimente, ca niște ciorchini de plumb ce atĺrnă pe tastaturile pianului și vibrafonului, și care se scutură în poala crotalelor, gongurilor thailandeze, cow-bells-urilor ori a tamburelor de lemn. Totul aduce cu un ritual în care sunt abandonate referințele și formalizările pentru a se deschide larg poarta subiectivității și spontaneității. Despre muzica lui Hurel, Grisey însuși spunea că este prin
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
ar fi profitat în liniște de ceea ce un sistem al ticăloșiei - la cel comunist mă refer -, conexiunile sale secrete și, evident, propria abilitate i-au adus. N-a făcut nimic din toate acestea. În locul discreției, a preferat să-și ridice poalele în cap, în ciuda evidențelor ultime și a minimului bun-simț. Dacă n-a știut s-o facă pentru sine, ar fi putut s-o facă pentru fiica sa, pe care a pus-o stăpânitoare peste un imperiu mediatic. Fără a avea
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]