1,541 matches
-
toate ,se asortează" cum trebuie, pînă , sună", pînă am ,ritmul", pînă am rimele acelea care ,sunt și nu sunt" și nu vreau să fie convenționale dar totuși trebuie să rimeze. De multe ori sunt mici povești, trebuie să ajung la ,poantă" și nu am mai mult loc decît încape pe această ,carte poștală". Și de multe ori, cum să fac acest text mic în conținut dar și cum funcționează propoziția în sine, cuvintele, toate acestea îmi dau de lucru și mă
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
vrea, de fapt, o farsă de roman. Se vrea un banc sec, dar este o glumă proastă. Căci ce poți spune despre o asemenea carte în care umorul este, practic, torturat pe fiecare pagină cu tot felul de limbuții, miștocăreli, poante și glumițe ieftine de genul: ,Borac își plecă privirea în pămînt. Pentru că nu văzu nimic interesant, o ridică", ,După ce scuipă de 247 de ori (aprox. 1,3 l de salivă)...", ,Marele scriitor avea multe cărți, majoritatea fiind cărți de vizită
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
Liviu Dănceanu Cînd l-am cunoscut pe Dieter Acker, acum vreo două decenii, am fost frapat de amestecul heteroclit de ștaif german și poantă ardelenească. Mă întrebam ce ar indica analiza sîngelui acestui om mare la stat cu barbă a la Brahms și glasul cameleonic precum cel al gornistului din liedul lui Paul Constantinescu vor fi fiind mai multe leucocite, semne ale rigorii și
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
înainte de criză); 2. Norvegia; 3. Canada; 4. Australia; 5 Irlanda; 6. Olanda; 7. Suedia etc., urmate de Danemarca, Noua Zeelandă, Elveția, Finlanda, printre primele clasate. România e pe poziția 62, datorită mai ales alfabetizării masive moștenite de la sistemul comunist. Și acum, poanta: indexul din 2008 care clasează țările în funcție de proporția femeilor în viața politică arată astfel: 1. Norvegia; 2. Finlanda; 3. Suedia; 4. Islanda; 5. Nouă Zeelandă etc. În acest clasament România ocupă tot poziția 70, mult după Filipine, Mozambic, Sri Lanka, Lesoto
De ce iubim femeile în politică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82751_a_84076]
-
Bibilul Poporului. :: text: EvZ Abea acuma s-or lichit în capu cesta toate cele bucăți de înțelepciune...:) Adunând “frumoasă țară păcat că-i locuită” cu ‘monumentele naturii sunt mai frumoase decât monumentele românilor’, mă declar convins de argumentul estetic:). Lăsând poantele, idealul unei țări măcar 20% monument al naturii mi se pare singură formă acceptabilă de naționalism. Brand România verde, să acoperim cicatricile abuzului de istorie k. Cheers La “minunile României”, ca și la “românii cei mai celebri” (nu știu de ce
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
o șchioapa pe un tricou roz: I’M SOOOO GAY? “Știi că nu sunt homofob”, începe Andrei și eu trag aer în piept, pentru că așa își încep discursul toți homofobii, “n-am nimic cu homosexualii ca grup social, fac și poante despre homofobi în spectacol. Dar n-am decât un singur prieten gay, pentru că n-am putut să-i suport pe nici unul dintre gay-i pe care i-am cunoscut. Nu mi-a plăcut nici unul, tocmai pentru că se chinuie să fie îngrozitor de
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
este alcătuit volumul, etapele pe care le parcurgi tu, cititorul, dar și el, dramaturgul, te implică pe drumul unui destin literar, teatral, uman. Sînt tonuri și inflexiuni în "vocea" lui Dumitru Solomon pe care le-am "auzit" abia acum. Dincolo de poante și giumbușlucurile conținute de o replică sau de o succesiune de replici, de ironia personajelor și de autoironia autorului am descoperit și un registru al durerii, al tulburării unor experiențe criminale, ca cele de la Auschwitz, de pildă. Piesele din acest
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
O viață mai puțin obișnuită, Mary cea cu vino-ncoa, îngerii lui Charlie; Christina Applegate - care a mai jucat pentru marele ecran în Atacul marțienilor, Marea lovitură, Mafia sau Nașu' rade tot orașul puțin; foarte puțin suspense, cîteva mici aventuri, poante răsuflate ori numai de prost gust, un happy-end ce de-acuma nu mai constituie nici o surpriză) combinate fără ingeniozitate, poveste plată fără viață, ritm tărăgănat, kitsch la puterea "n" - astfel se poate rezuma filmul fără grija de a fi omis
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
soi de tandrețe, pentru că ne-a ajutat să ne cunoaștem, să ne apropiem, să transformăm lucrurile și situațiile mai mult sau mai puțin importante în pretexte de a ne privi, de a rîde în hohote, de a deveni complici la poante, ironii și autoironii. Am înțeles, din nou, că există întîlniri frumoase. E important să știi să nu le ratezi. Cum spuneam, Victor Parhon era mai marele acțiunii și, desigur, cu mult mai ocupat decît noi, Alexa și cu mine. Așa
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
al ornamentului de sorginte alchimica. Toate acestea, deși există cu siguranță în multe dintre poeziile lui Mihai Ursachi, nu ajung niciodată să sufoce naturalețea, umorul care de multe ori cîștiga bătălia cu filosofia. Nu e vorba despre un umor al poantei de final, ca la Sorescu, ci de un umor bine dozat de-a lungul poemului, de o ironie care flanchează constant versurile. Cîteodată acest umor e pe de-a întregul la suprafață, acoperind cu totul, într-un fel grijuliu și
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
despre opiniile de tinerețe ale lui Radu Cosașu. Delimitarea maturului de tînărul revoluționar se face însă permanent, printr-un joc al sorții mai înțelepte decît orice ideologie. Astfel, de multe ori tensiunile între "burghezie" și "revoluționarism" se rezolvă printr-o poantă: tînărul care lipsește din mijlocul familiei la înmormîntarea tatălui ca să sfideze convențiile, dar urmărește cortegiul ascuns într-o mașină, are un accident și cade din mașina respectivă în văzul rudelor. Lumea cu două fețe, una întoarsă spre trecut și cealaltă
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
Editura Politică, "revolta celor trei Gheorghe": Vasile Gheorghe, Alexandru Gheorghe și... Gheorghe Gheorghe (deci, formal, patru Gheorghe!), care au plecat de la constatarea că instituția în cauză era "parazitată și exploatată" de persoane cu o orientare dogmatică, evident alogene și ele. Poanta este cu sare și piper naționalist din belșug: În cele din urmă, Walter Roman a ținut să se declare... român, afirmație incredibilă, în fața căreia adjunctul său, Albrucht, a avut o întrebare de pomină: Dacă, dumneata, Walter Roman, ești român, eu
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
să promovezi cultura în felul în care o face Dan C.-ul, nu-ți rămîne decît să faci școli pe la Păltiniș. O glumă de la care, bineînțeles, multe capete luminate vor sări în aer. Există totuși un adevăr în această mică "poantă" și de aici pornește toată indecizia de "statut" cultural al scriitorincului nostru. Se raportează "serios" Dan C. Mihăilescu la modelul Noica? Sigur că da. O face ironic, dar reperul este extrem de puternic pentru criticul cu pricina. Această culegere de eseuri
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
babe, o pisică și ghemul istoriei", " Instantaneu cu veceu, lavabou și covată", "Gînduri despre muncă. Cu și fără respect", "Dumnezeu a inventat odihna și sărbătoarea. Ca să facă și el ceva, Dracul a inventat vacanța", "Necinstea și apatia strică omenia". Dincolo de poanta alcătuirilor de acest tip, Irina Nicolau și-a dezvoltat și rafinat un stil deja inconfundabil. O extraordinară ureche pentru sunetele limbii vorbite acum de tineri și adolescenți combinată cu privirea (etnologică) care vede dincolo de aparențe și ne rușinează cu tandrețe
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
Gavrilescu, o tînără deja cu multă experiență de scenă, dobîndită și din lucrul cu regizorul și profesorul Cristian Pepino. Fantezia lui și plăcerea cu care se joacă și cu care își dirijează personajele într-o suită de întîmplări și de poante, spre încîntarea celor din sală (nu doar copii!) nu sînt atinse în nici un fel de plictis sau osteneală. Pepino știe foarte precis cum trebuie preparată o poveste, cum trebuie scris un scenariu în care acțiunea să primeze, și nu narațiunea
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
Succesiunea celor douăsprezece texte, variind între notația de jurnal ceva mai elaborată și discursul științific ceva mai greu accesibil novicelui, e întreruptă de istorii scurte de jumătate de pagină, în genul știrilor de ziar ce au ca miez senzațional o "poantă" menită să exorcizeze plictiseala (un profesor a fost destituit pentru că acorda elevilor excesiva și plicticoasa pedeapsă de a copia cu sutele de mii zecimalele numărului p, iar numărul p compune o scrisoare de apărare... ). Inevitabil, cartea capătă aspectul unui mozaic
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
rostește în contradictoriu același substantiv. "Și așa, fără să pronunțe nici un alt cuvânt, - încheie în cele din urmă Feodor Dostoievski - ei au repetat unul după altul de șase ori la rând numai această vorbă, înțelegându-se perfect unul cu altul." Poanta e că autorul, molipsit de "discuția" lor aprinsă, se vâră și el în ea, rostind automat, la rândul său, substantivul. Toți tac și se uită la el, surprinși, incapabili să mai articuleze ceva. Apoi, unul dintre ei, venindu-și în
Substantivul absent din dicționare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14226_a_15551]
-
reiese cu limpezime din discurs fără a fi nevoie de precizări explicite, iar umorul (negru adesea, tema condiționează...) este de foarte bună calitate. Părțile nu la fel de reușite ale românului sînt, dimpotrivă, scrise într-un limbaj care nu pare viu, cu poante în general răsuflate, eventual cu machisme facile care nu se mai integrează satisfăcător devierilor narcisiste ale personajului. Este cazul tuturor pasajelor cu Veronika și cu Dumnezeu - dar să detaliem. 'Problemă' românului Senzațională evadare... nu este, simplificînd, una de formă, ci
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
sute de cărți. El mimează (cred, de multe ori) plăcerea, emoția. De sute de ori. Pe mine nu mă intereseasă dragostea profesionistelor (profesioniștilor), deși este mai sofisticată decît dragostea unei gîsculițe (cititor oarecare)." Cu astfel de umor machist, cu asemenea poante stătute, Alexandru Mușina și-a cîștigat într-o anumită parte a literaților tineri faimă de dur, de "supărat", de om care spune lucrurilor pe nume. în Sinapse, noua carte publicată la editura proprie, sînt adunate articolele, interviurile, sentințele, rețetele trimise
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
apară în antologia Aer cu diamante ("am aflat mai tîrziu") și tot așa, un carusel amețitor de lucruri auzite, de ofticări, de procese rapide fără martori, de învinuiri și puneri la punct. Totul pe fondul unui umor fals, strident, de poante repetate la nesfîrșit, de obsesii, de prejudecăți. în spatele acestei fațade de bîlci se află și lucruri admirabile, uitate, ocultate de autorul însuși. De pildă, un excelent gust în materie de proză contemporană străină: Alexandru Mușina e cel pe care l-
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
care l-ar putea transforma într-un "naș" adevărat. Dar din păcate argumentațiile sale se opresc undeva la mijlocul drumului, așa cum se întîmplă cu aceea împotriva postmodernismului "românesc", în care de fapt nu ne explică de ce e împotriva formulei, ci etalează poanta cu "postmodernismul tadjic", poantă care, după Cioran, nu mai are nici un farmec, dar absolut nici unul. Mai mult miez are de fapt o altă explicație: "Deci eu sînt împotriva ideii de postmodernism românesc, fiindcă nu vreau să fiu provincial. Refuz. Mai
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
transforma într-un "naș" adevărat. Dar din păcate argumentațiile sale se opresc undeva la mijlocul drumului, așa cum se întîmplă cu aceea împotriva postmodernismului "românesc", în care de fapt nu ne explică de ce e împotriva formulei, ci etalează poanta cu "postmodernismul tadjic", poantă care, după Cioran, nu mai are nici un farmec, dar absolut nici unul. Mai mult miez are de fapt o altă explicație: "Deci eu sînt împotriva ideii de postmodernism românesc, fiindcă nu vreau să fiu provincial. Refuz. Mai bine sînt prost sau
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
în concluzie: nu putea scrie despre Alexandru Mușina altfel cineva din București (pardon, Craiova), cineva nășit de Manolescu și apropiat de Lefter, cineva crescut la școala postmodernismului, deci convertit prin naștere, cineva prieten cu C. Rogozanu, cineva de sex feminin (poantele favorite ale lui Alexandru Mușina sînt cu dame, gîsculițe, demimondene, provinciale, zburătoriste etc.), în fine cineva care scrie din orice altceva decît din convingere. Pentru că nu există convingere, părere, opțiune firească, relaxare în lumea culturală așa cum se vede ea dinspre
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
al unui hermafrodit, despre care aflăm abia în final că e astfel, și în momentul în care cititorul află acest lucru, Igor devine femeie, printr-o metamorfoză în chiar momentul cunoașterii. Este și o schimbare unică, la a doua lectură poanta nu mai are efect. Aici apare și interesanta temporalitate a prozelor lui Radu Preda. Majoritatea narațiunilor sunt texte "cu poantă", cu tâlc în ultimele cuvinte, cu crescendo, descrescendo, climax, anticlimax, ce vreți, destul de bine disimulate în prozele care au unitate
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
lucru, Igor devine femeie, printr-o metamorfoză în chiar momentul cunoașterii. Este și o schimbare unică, la a doua lectură poanta nu mai are efect. Aici apare și interesanta temporalitate a prozelor lui Radu Preda. Majoritatea narațiunilor sunt texte "cu poantă", cu tâlc în ultimele cuvinte, cu crescendo, descrescendo, climax, anticlimax, ce vreți, destul de bine disimulate în prozele care au unitate și închegare, o oarecare coerență internă. Pe de altă parte, destre stilul lui Radu Preda nu se pot spune multe
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]