21 matches
-
nu uiți să mă iei. Și- nmugurind speranțe aștept iar primăvară Să crească firul ierbii mai verde decât ieri, Iar flacăra nădejdii să lumineze calea, Când o să-nceapă valsul florilor de tei. Nopțile cernite vor fi date uitării Canon de pocăita pe rând toate primesc Vor face armistițiu călcând stativul vremii, Căci ramură e verde și verde-n mine cresc. Tu prinde-mă de mână și lasă gură lumii Și câinii care lătra când caravane trec, O primăvară vine cu - alai
PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1431281680.html [Corola-blog/BlogPost/368016_a_369345]
-
fata”, cavalerești - ci victime ale unor cabale oribile și ale unor trădări incredibil de extinse, precum pecinginea! Lui Eminescu nu i-a rămas, deplin credincios, dintre prieteni, decat sufletistul țăran, rafinat inițiat, povestaș genial, ION CREANGĂ...poate s-o socotim pocăita, acum, si pe Veronica Micle (care-l trădase, anterior, cu Caragiale...) ...în schimb, bucovinenii lui, Chibici-Râvneanu, frații Ioniță și Vasile Bumbac etc. nu numai că se dezic, ca Petru de Hristos, de Crezul Ardealului, precum și de Apostolul Credinței - AMINUL-EMINESCU - ci
Mihai Eminescu – Martir al credinţei by http://uzp.org.ro/mihai-eminescu-martir-al-credintei/ [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
face prin performanțele mele. Nu Te interesează nici macar eșecurile sau dezastrele din viața mea. Și nici succesele. Peste toate acestea Tu așterni pacea și liniștea, ca o dimineață luminoasă de duminică. Doamne, pe Tine Te interesează doar o inimă smerita, pocăita cu adevarat. Doamne, Îți mulțumesc din tot sufletul că am o valoare imensă DOAR pentru că sunt copilul Tău. Și când Ochii Domnului se uită la mine, se uită CU ADEVARAT PRIN MINE. Domnul îmi cercetează inima și gândurile și ÎL
OCHII CARE SE UITA PRIN MINE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Eseu_ochii_care_se_uita_prin_mine.html [Corola-blog/BlogPost/348108_a_349437]
-
Dio, acesta simțea, vorba poetului, cum i se zburlește câte-un fir de păr, pe ici, pe colo! Și-un ultim amănunt! E.D frecventează cultul penticostal. E treaba dumisale! Însă pentru o oră, amenința textual, va uita că-i pocăită (asta o fi însemnând că-i credincioasă?!)și-i va arăta ea lui Dio...Ce? Că de minciuni esta sătulă lumea.Și Dio! Iar adevărul a fost : văzut, spus și scris deja. "Am zis!" Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (129
O CREDINCIOASĂ CU ORA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 by http://confluente.ro/O_credincioasa_cu_ora_costel_zagan_1388136756.html [Corola-blog/BlogPost/363861_a_365190]
-
petrecut Sărbătorile lângă Sâmbătă și am citit tot wk mărturii despre Arsenie Boca, un om sfânt, fără îndoială, și cele mai dese replici pe care le-am primit, de la cei din jur, a fost să am grijă, să nu devin pocăita. m-a amuzat. însă mi-am dat seama că avem o teamă, pe care nu o înțeleg, de a da atenție credinței, de a încerca să pricepem, și altfel decât cu mintea, despre ce este vorba. Superb videoclipul. Despre articol
Puterea cuvintelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82502_a_83827]
-
sindrofie... Ambele întâlnesc bărbați care le fac să spere la o condiție socială superioară. Ginger întâlnește un inginer de sunet cu care întreține imediat relații sexuale de două ori, până când acesta îi spune că e căsătorit; atunci ea se întoarce pocăită la Chili. Iasmina întâlnește pe Dwight Westlake, un membru al corpului diplomatic, atașat la ambasada din Viena și în concediu la San Francisco, orașul lui natal. Dwight aspiră la un fotoliu de deputat în parlamentul californian. Cum Iasmina i se
Blue Jasmine () [Corola-website/Science/330197_a_331526]
-
crudă în care celelalte două partenere urmează să fie sufocate de obsesii nevindecate, iar ea se va elibera cu adevărat, perspectiva aceasta nu este admisă de Erna și de Grete. Care îi fac felul, aproape dezinvolt. Sau, oricum, fără remușcări. "Pocăitele" pot deveni, dacă viața și idealurile o cer, criminale. În fiecare pivniță se conviețuiește cu un cadavru la propriu sau la figurat, al tău sau al celuilalt așa încît nu există nici un motiv în plus pentru poticneli. Nu există scrupule
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
S-ar putea să fie o influență din Ibsen. Și psihologic, și etic, piesa e alături de adevăr, incriminând persoana lezată și părtinind vinovata, care recurge la eternul șantaj al vărsării de lacrimi. Pentru triumful total al spiritului de melodramă, imorala pocăită, suferindă de inimă, se sfârșește înainte ca Iorgu și Maria să ajungă la căpătâiul ei. Un pigment ironic aduc scenele, șarjate, în care se fandosesc ipochimeni din înalta societate. Dialogul, pe lângă sforăitoare patetisme, conține replici inspirate și unele sclipiri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
pozitiv sau negativ, la Întrebarea: evangheliile permit construirea, sau măcar intuirea portretului, devenit tradițional, al Mariei Magdalena? Prima constatare: datele respective nu Îngăduie suprapunerea celor trei personaje: Maria din Magdala, Maria din Betania, sora Martei și a lui Lazăr, păcătoasa pocăită. Scena care le apropie pe acestea, până la identificare, este așa numita unctio Bethaniae. Matei și Marcu descriu o femeie oarecare (n-o caracterizează În nici un fel), care intră În casa lui Simon și-I varsă lui Isus parfum peste păr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
adusei aminte că nu mă recomandasem, ceea ce ar fi fost o mare necuviința. Deoarece Buturuga o făcuse aproape că un tip de lume. Și zicînd cum mă cheamă, și făcînd înaintea lor încă o plecăciune, am auzit-o pe țiganca pocăita strigînd spre mine, de la ea, cu accentul lor cîntător de care cu siguranță în mileniul ce vine se va molipsi și limba română. Reproduc în buna limba română: - Bună să-ți fie inima, omule, care iubești săracii și îi iei
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
al doilea film că regizor, după Orfanii, realizat tot în 1998. Plasată în Dublin, în anul 1964, acțiunea filmului se centrează pe destinul a patru tinere, care ajung forțat într-o mănăstire catolică de maici ale Ordinului Sfintei Magdalena, păcătoasa pocăita. Care sînt păcatele pentru care cele patru tinere sînt aduse la mănăstire? Una dintre ele este violată la o petrecere și printr-o ciudată logică e considerată vinovată de ce i s-a întîmplat, alta are un copil din flori, iar
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
O cucoană bătrână din Costanța, văduvă, lipită de el, trăind cu el, ținându-l sub papuc, ca pe un bețiv adus pe calea cea bună, - exagerat de bună, glumea Sisi, sătulă de parabolele lui Mitică, influențat de coana Lenuța, sectantă, pocăită - se vede că era plecată în centru după ațele, sforile interminabilelor ei broderii. Sisi fiind și ea plecată la Menaru, să pregătească prânzul, casa de chirpici acoperită cu țiglă însă, unde veneau vară de vară, curtea săracă, nisipoasă, orbitoare în
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
încă goală până la brâu, mergea-n vârful picioarelor pân-la ușă și se uita pe vizor. Dacă pe palier era-ntuneric, întreba cu voce tremurată: "Cine e?" "Oameni buni", îi răspundea uneori o voce de femeie și atunci știa că sânt pocăitele, care mergeau din ușă-n ușă și pe care le mai primea uneori de plictiseală. Le dădea o linguriță de dulceață și-un pahar cu apă, le asculta cîte-o jumătate de oră vorbele meșteșugite și monotone despre Judecata lui Dumnezeu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pozitiv sau negativ, la întrebarea: evangheliile permit construirea sau măcar intuirea portretului devenit tradițional al Mariei Magdalena? Prima constatare: datele respective nu îngăduie suprapunerea celor trei personaje: Maria din Magdala, Maria din Betania, sora Martei și a lui Lazăr, păcătoasa pocăită. Scena care le apropie pe acestea până la identificare este așa-numita unctio Bethaniae. Matei și Marcu descriu o femeie oarecare (n-o caracterizează în nici un fel), care intră în casa lui Simon și-I varsă lui Isus parfum peste păr
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
le-am readus în memorie pentru a evoca un profesor de latină. Totuși, această odă târzie nu ar fi putut fi decât parțial pe placul monseniorului Stachnik. Prea erau antagonice perspectivele din care apreciam viața și moartea prin inaniție a pocăitei Dorothea von Montau. Și, pe la mijlocul anilor ‘70, pe când călătoream împreună cu soția mea prin ținutul din jurul Münsterului, ca să explorez detalii locale din epoca barocă pentru povestirea Întâlnirea din Telgte, l-am vizitat și pe el, care-și adăpostise bătrânețile într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de 1 022 de zile. Eram cu femeia aia, care mi-a mâncat banii atunci. După ce m-o arestat, aia o venit de vreo două ori la mine și gata. (Râde.) Nu mai erau bani... Și-o-nceput să vină pocăita astălaltă. Eu așa-i zic (râde) lu’ nevasta, pocăită. Și m-am împăcat cu ea din nou. M-am liberat din nou și m-am dus la ea. Stătea la ai mei, casă mare, două camere făcute, lângă bucătăria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
țină. Eu, prostii, ca să fac alte minuni, aici nu fac. Păi, și-atunci, dacă mă liberez la 60 de ani, dimpotrivă, e mai mare chinul pentru mine atunci, afară. Eu copiii nu i-am crescut, am doi, dar nu cu pocăita mea. Pensie - nu. Servici - nu. Casă, nu cred... că moșnegii au murit și frații au început să scoată ochii după casă. Ori mai găsesc ceva? Sau, dacă nu mai găsesc, trebuie să mă duc să mai fac o ispravă, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trebuie să mă duc să mai fac o ispravă, ceva. (Tușește.) Atunci, îmi mai vine foiță la cap, cine știe ce... Bine, și anii, da’... un an de zile, la început, când am venit aici... Am primit o scrisoare de-acasă și pocăita mi-o trimis o iconiță mică și mi-o spus: „Păi, mai închină-te și tu. Știi cât mă rugam eu de tine să faci, să dregi...“ Și, de-atuncea așa am început: seara, când mă culc... Nu zic, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la față, cu hainele toate numai broderii; glasul său Îi face să tremure pe apropiați și pe oaspeți, ochii lui caută În asistență o victimă, o buză care ar cuteza să freamăte, o privire care să nu fie Îndeajuns de pocăită, amintirea vreunei perfidii. Dar, din instinct, fiecare se strecoară În spatele vecinului său, Își Încovoaie spinarea, grumazul, umerii, așteptând să treacă furtuna. Negăsind o pradă care să-i cadă În gheare, Nasr Han Își Înșfacă veșmintele de ceremonie, le scoate unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de parcă ne-am fi cunoscut dintotdeauna. Aflasem repede totul despre ea, de cât timp era plecată din țară, unde muncea, chiar și unele peripeții prin care avuse de trecut mi le povestise. La un moment dat, Gabriela mă întreabă: - Sunteți pocăită? - Adică? Iartă-mă, dar nu înțeleg întrebarea ta. - Cum, nu știți ce înseamnă pocăit? După felul dumneavoastră de a vorbi, m-am gândit că sunteți o pocăită. Numai ei vorbesc așa. - Dar cum vorbesc eu? - Ca un om credincios. - Sunt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de trecut mi le povestise. La un moment dat, Gabriela mă întreabă: - Sunteți pocăită? - Adică? Iartă-mă, dar nu înțeleg întrebarea ta. - Cum, nu știți ce înseamnă pocăit? După felul dumneavoastră de a vorbi, m-am gândit că sunteți o pocăită. Numai ei vorbesc așa. - Dar cum vorbesc eu? - Ca un om credincios. - Sunt creștin ordodox, lucrul acesta este deajuns ca să fii credincios. Nu poți fi creștin fără ca să nu ai și pocăință pentru păcatele și greșelile pe care le-ai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]