223 matches
-
dezmăț s-a consumat - demențial - sub Ceaușescu, iar dispariția totală a genului, azi, e, probabil, purgatoriul ce se impunea unei categorii extrem de harnice, îndestulată cu de toate cele căzute de la masa căpcăunului. De suspectat însă tagma, dacă nu cumva, așa, pocăită, continuă să asude la gen. Deși pare că totul a murit în materie, aflăm din cînd în cînd că budoarul cutărui baron local e burdușit cu portrete jilave încă; vedem cum, printre uși, în vizite de lucru, inevitabilului Iliescu i
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
privite lucrurile poate fi înșelător, iată încă o anamorfoză la mîna umorului cu bordaj religios, dar și general uman. Călugărul, privit din spate, nemișcat în penitența lui, supus postului negru și absorbit în rugă ca într-o moarte și, același, pocăit, din față, dat în vileag în timp ce se chinuie, cu o răbdare divină ( diavolească?) să coacă un ou la flacăra unei lumînări prin rosătura ce o făcuse, cu vîrful cuțitului, printr-un fund de sertar. Asemenea "efecte de perspectivă cu revers
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
atât mai puțin lumea Deșertului Sahara, unde totul se vinde, totul se cumpără în deșert. „Să ceară mult, să lase din preț, să se certe, să se lamenteze, să-și trântească de pământ produsele, să plece furioși, să se întoarcă pocăiți, rugându-te să cumperi, să te tragă de mânecă, să-și plângă de milă. Sunt câteva dintre aspectele unui adevărat spectacol uman pe care îl întâlnești la fiecare pas în Africa deșertică și care este, cu siguranță, amintirea cea mai
Agenda2004-28-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282639_a_283968]
-
ascunse că niciodată flagelarea nu ajunge pentru a stîrpi nemărginitele tentații ale cărnii. În orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de păcate, în timp ce Agopian este tentația obscură, tînjirea surda din singurătate a unui Ilfoveanu pocăit, în a cărui stilistica se manifestă întregul extaz al celui împietrit în rugăciune și o doză subtilă de ipocrizie culturală. Și poate că nu întîmplător Sorin Ilfoveanu expune tocmai acum, pentru prima oară, desene dintr-un ciclu extrem de purificat că
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
spus ici și colo, nici nu sunt modest. Sunt numai realist cu persoana mea. Ceea ce e și mai rău. Nefiind deloc netrebnic, Schopenhauer pomenește de câte ori are ocazia - și are el grijă s-o aibă - „...scrierea mea premiată” Iar eu, netrebnicul pocăit, mă mir. Să ai atâta minte și să fii atât de caraghios! Am ajuns la capăt. Oricum, a fost prea mult. Îl pun pe Shopenhauer în bibliotecă lângă, de o parte, Hegel, ceea ce e o necuviință, de cealaltă Nietzsche, pentru ca
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
Acasa > Literatura > Proza > FI-NE-AR SCÂRBĂ Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului A apărut un nou model de parașută ... parașuta pocăită. N-am suportat niciodată ipocrizia. Bărbații ipocriți dar mai ales femeia ipocrită. Aia care nu mai știe numărul șopârlelor intrate, care face pe sfânta după ce a înșirat fraierii și cluburile, aia măritată care și-o trage cu alții dar vede
FI-NE-AR SCÂRBĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384206_a_385535]
-
carnea străvezie să pătrunzi.// Adolescent cu ochii puri și-adânci,/ Sfâșii amiaza și strivești șopârle./ Fagurii zilei coapte îi mănânci./ În față vântul fluturii ți-azvârle.// Flori tinere te-opresc, cu sânii plini,/ Să le săruți nerușinat pe pulpe/ Când pocăit și moale, printre spini,/ Amurgu-și trage coada ca o vulpe." (Pe buze diminețile îți lasă). Dacă din diverși poeți închipuiți ți-e realmente jenă să citezi, și cauți măcar o secvență care să se țină și dincolo de ifosele producătorului, la
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
o realitate cvasi-fictivă, modelată de mass-media. Spre deosebire de cei mai mulți dintre oameni care seara, în fața televizorului, sau dimineața, "cu cafeaua în față și cu țigara în mână, pe balcon sau în birouri", descoperă cu uimire din paginile cotidianelor lumea în care trăiesc, pocăiții par să trăiască într-o altă dimensiune. Dacă pentru cei mai mulți dintre noi totul este scris în ziar, pentru ei totul se află înscris în paginile Bibiliei. Constată Dan Lungu și observația lui chiar este foarte interesantă: "Ei știau mai bine
Scene din viața cotidiană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6972_a_8297]
-
aprecierea cititorilor din România. Ca toate cărțile lui Dan Lungu, romanul Cum să uiți o femeie se citește pe nerăsuflate, de la prima până la ultima filă. Fără a fi o capodoperă (din punctul meu de vedere unele relatări din comunitatea de pocăiți ar fi putut fi scurtate, fără pagube majore pentru consistența ficțiunii) este acel gen de carte solidă, egală cu sine, care marchează opera scriitorilor cu adevărat importanți. Cum să uiți o femeie este un roman care, cu siguranță, nu îi
Scene din viața cotidiană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6972_a_8297]
-
Johnson (Anthony Mackie), devine expresia alianței cu dezmoșteniții sorții și o cauză a politicianului vizionar. Soția, Mary Todd (Mary Elizabeth Winstead), se devotează și ea cauzei cu trup și suflet, iar alături se află Henry Sturgess (Dominic Cooper) un vampir pocăit care-și trădează specia hrănindu-se totuși cu sângele corupt al ticăloșilor și nu cu cel prețios al clasei muncitoare într-un sens larg. Rezolvarea maniheistă a conflictelor nord vs sud, oameni de bine vs vampiri, aboliționiști vs stăpâni de
Ultimii „bampiri“, Abe și agheasma constituțională by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4325_a_5650]
-
este câștigată bătălia de la Gettysburg - aviz istoricilor rămași în urmă cu istoria secretă a războiului de secesiune. Regizorul rus pare să adopte integral o accepție a eroismului de cauciuc descărcat în competențele de luptător kung-fu ale lui Abe, căruia vampirul pocăit îi servește drept maestru. Invitat să ia parte la eternitate ca vampir democrat și erou civic, Abe refuză propunerea în beneficiul eternității care te înscrie în istorie. Propunerea vine cu puțin înainte ca eroul națiunii să fie invitat la un
Ultimii „bampiri“, Abe și agheasma constituțională by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4325_a_5650]
-
din 1940 și Lucache a fost luat la oaste. În timpul războiului a fost rănit la umărul drept și a fost trimis în țară să fie tratat în spital. A stat mult într-un spital din Craiova, unde a întâlnit mulți pocăiți: creștini după Evanghelie. Lăsat la vatră, inapt pe motiv de invaliditate, Lucache a trecut la sectari și nu a mai făcut fapte rele: nu a mai fumat, nu a mai băut și nu a mai furat. Nu că nu ar
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
vremuri, avem la tot pasul semnele unor căutări ale acordului dintre limbaj și rămășițele vagi ale unei lumi incert plasate între deasupra și cândva. Adică ale unei deplasări dinspre credința progresivă și convenționalul, dar neprefăcutul, cenotaf : "Și-așa am rămas pocăiți. Aveam un bunic pastor, care murise înaintea nașterii mele. Aveam un tată trufaș și tânăr, care se războia cu sine, cu credința, cu noi, ceilalți. Eram nepoftiții străzii, eram șușotiți în ascuns, pleava și praful aveau să se-aleagă de
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
Pleșiță, în dezvăluirile sale cu iz de pucioasă, evocă o serie de întâmplări ce vorbesc despre sistemul urii edificat de-acest produs al bolșevismului din România. La procesul din 1990, smerit ca o mioriță, a încercat să prezinte imaginea unui pocăit, a păcătosului care a înțeles în ce eroare mortală trăise. În închisoare fiind, a mizat pe stratagema întoarcerii la credință - cam în felul în care încearcă să ni se vândă acum Miron Cozma, alt mare cititor de cărți religioase. Cazul
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
de glorie este singura formă de tulburare psihică ovaționată public, în masă, și salutată cu aplauze. Nu vom duce niciodată lipsă de astfel de troglodiți; specia are nevoie de ei pentru a-și echilibra depresia gene tică, aplecarea către comportamentul pocăit, spectru al con fuziei între moarte și pedeapsă, între viață și vino văție. „Regenerarea“ speciei, atunci când nu se produce din cauze de molimă, își alege „eroul“, progenitura detracată a gloriei. Obsesia puterii a prins rădăcini în om nu de la Lucifer
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Ce anume ne garantează faptul că activitatea celulelor cerebrale corespunde în vreun fel legilor acestui univers?“ s-a întrebat cândva un italian astăzi uitat. * Până la urmă, omul va fi distrus de urbanitate; urbanitatea îl va reduce la stadiul de făptură „pocăită“ prin decerebrare (în pofida consumului debil de cultură); urbanitatea nu poate deveni un model universal de civilizație decât manifestându și principiile subtilității halucinogene, sub influența cărora individul nu mai dispune de criteriul opțiunii. Altfel spus, când omul își creează paradisul, îl
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fiind stranie prin cele două tipologii de hoți pe care le înfățișează. „Calomniatorii” - text de Pateric; în fața defăimării, smerenia este cea mai bună conduită. Revine imaginea candelei, devenită acum, candelă a mărturisirii adevărului, care se reaprinde în suflet smerit și pocăit („Mâhnește-te pentru păcat, că doar această mâhnire este aducătoare de mântuire.”). „Cojocul” - povestire foarte bine închegată, scrisă cu necesară vervă, pentru situația hazlie înfățișată, totodată cu profund caracter educațional. Revine discursul asupra Poruncii a VIII-a din Decalog, „Să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
era plecată din țară, unde muncea, chiar și unele peripeții prin care avuse de trecut mi le povestise. La un moment dat, Gabriela mă întreabă: - Sunteți pocăită? - Adică? Iartă-mă, dar nu înțeleg întrebarea ta. - Cum, nu știți ce înseamnă pocăit? După felul dumneavoastră de a vorbi, m-am gândit că sunteți o pocăită. Numai ei vorbesc așa. - Dar cum vorbesc eu? - Ca un om credincios. - Sunt creștin ordodox, lucrul acesta este deajuns ca să fii credincios. Nu poți fi creștin fără ca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Întîi să fiu fugărit și abia apoi... Continui pe un ton serios: Deci, l-ai șmanglit! Cam așa ceva. Liniștea serii pune stăpînire și pe noi. Medităm profund de tot. Și Rex tot asta face. Deh, ca între înțelepți. Un ziarist pocăit Mircea Armașu era ziarist la un cotidian extrem de virulent, de caustic. Ziarul era renumit pe plan local și cîteva persoane de vază erau prezente mai tot timpul în paginile sale. Patronul ziarului era cel care dicta autoritar ziariștilor ce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe un plus de confort auster); de sub contur, chipuri firești, actori, decoruri, recuzite, oameni: Veniți la iarmaroc, veniți! / Aici, pe rând, sunt fiecare / nepoți de iude și de sfinți; Vând vorbe goale, ochi cuminți, / priviri și zâmbete bizare, / smerenii pentru pocăiți, / vând tot ce vor pe trei arginți. Același rol, o altă mască / nu dau pe cât vor să primească, / iar rugăciunea lor cerească, / un foc de iască. Minciuna nu se rostește neapărat cu glas tare, minciuna se șoptește, se tace, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Notația lucaniană, seacă, strict jurnalistică, va deveni un fel de „carte de vizită” a Mariei Magdalena la autorul celei de-a patra evanghelii. Faptul că din ea „au ieșit șapte demoni” nu poate legitima în nici un caz statutul de prostituată pocăită. Statutul respectiv se întemeiază pe altceva. Aici, Luca vorbește strict despre posedare demonică și vindecarea operată de Isus taumaturgul. Mai mult, este vorba despre un șir de vindecări, printre care și a Mariei Magdalena. Luca ține să menționeze numărul demonilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la gura mormântului și nu crede în înviere etc.), dar care se va bucura de dragostea și milostivirea Mântuitorului, va străbate Occidentul până târziu, în secolul XX. Există vreo rațiune specială dedesubtul acestei recreări a imaginii Mariei Magdalena ca desfrânată pocăită și convertită? În lipsa unor elemente decisive care să meargă în altă direcție, mă ratașez explicației preluate de Régis Burnet: Considerații tactice ghidează probabil această alegere. Grigore cel Mare dorește să dea un chip (veut donner un visage) Bisericii din vremea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sens. Dacă nu s-ar pretinde manual de istorie, Da Vinci Code ar putea fi un pretext stimulativ pentru teologi și nu numai. Am pus între paranteze cu bună știință evoluția figurii Magdalenei prin pictură în imaginarul occidental: de la „păcătoasa pocăită” la sex symbol-ul modern și suprarealist. Erotizarea personajului se datorează în primul rând evoluției subiectului în pictură, desacralizării treptate a artei și autonomizării unor motive biblice. Interesantă mi se pare asumarea personajului de către literatură și metamorfozele sale. Mă voi opri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dar nu zicea nimic, și el continuă pe un ton melodramatic: Îmi pun cenușă în cap, până când spui că m-ai iertat, mă acopăr cu cenușă, mă scufund în cenușă, sunt sufocat de cenușă, ai milă de un biet ucenic pocăit!... Bine, bine, gata, că o s-ajungi un răsfățat! îl întrerupse Arm. Uite, chiar pe întâi sau mai bine pe două, că pe întâi se doarme... o să începem să lucrăm din nou împreună. Mulțumit?... Din eter se auzi un oftat pornit
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
important este ceea ce faci tu, nu ce fac ceilalți. Bart păru să cadă pe gânduri și nu mai spuse nimic. În ochii lui Arm se văzu un licăr de mulțumire și mâna ei delicată se mișcă încet peste creștetul apostatului pocăit, apoi alunecă în jos și se opri la nasturii cămășii lui, pe care începu să-i descheie încet, privindu-l în ochi. Akasha În ziua aceea de sfârșit de primăvară, Arm îi rezervase ucenicului ei o surpriză. Intrase pe ușă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]