600 matches
-
agresiv maneliste ori discret jazz-iste). O categorie tradițională - azi aflată în extincție - o reprezintă cei ce gustă muzica aidoma unui festin, alcătuit din felurile mâncăruri care de care mai rafinate și mai apetisante, stropite cu licori fine, turnate în pocale de epocă; un festin săvârșit în locuri special amenajate, unde se percep taxe de intrare și unde participanții sunt interpelați de acele muzici migălos polisate în formă de sonată, lied sau variațiuni, muzici care îi pot trezi ori adormi, în funcție de
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
argint Chiar în mileniul Acesta, Am sădit un copac... El Va crește, Va înflori, Va face fructe De argint... 78 Printre priviri și fulgere Cerul Le întinse capcane Zeilor. Mult vin, Femei pe ales Puse au fost În calea lor... Pocale și săbii. Iar femei Și iar pocale... Intersectându-se Printre priviri Și fulgere. D Lestine iterare 79 Capcana măștii de argint Nu vom cădea În capcana Măștii de argint, Căci norul de dincolo Există. Focul Se poate Să ne fi
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
un copac... El Va crește, Va înflori, Va face fructe De argint... 78 Printre priviri și fulgere Cerul Le întinse capcane Zeilor. Mult vin, Femei pe ales Puse au fost În calea lor... Pocale și săbii. Iar femei Și iar pocale... Intersectându-se Printre priviri Și fulgere. D Lestine iterare 79 Capcana măștii de argint Nu vom cădea În capcana Măștii de argint, Căci norul de dincolo Există. Focul Se poate Să ne fi fost furat Dar e focul nostru Și
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
Din pământ din iarbă verde" -Poruncă năroadă - „înnoadă, Desnoadă Șarpele ce se mușcă pe sine de coadă!" Din toate ieși cu bine și faci dovadă, La Templul Mamei, la Izvorul de Lapte și la Izvorul de Miere Mi-ai așezat pocalul sub sânul unde pruncul se cere. Mi-ai dat ramura Mărului de Aur, Paharul cu sângele durerii de taur Și cununa de laur, Coronița de frunze de mirt, să mă gătească Zâna de Marea Zburdă și Râzgâierea cea Muierească în
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
fragedă, se gudură pe lângă mine, se face praf pe oglinzile venețiene, îmi gustă beregata, îmi mănâncă merișorul, îmi bea neființa, mireasă, poemul zornăie bănuți de argint dintr-o salbă veche, strigă la pereți, face sluji, despletește feșnicele și bea din pocale o licoare aurie până când întunericul devine fosforescent și se scurge prin crăpături, se evaporă în camera vecină unde bate un orologiu, zi și noapte o mână scârțâie rotind neîncetat o mașinărie care îmi deapănă moartea în camera vecină de unde se-
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
văruite bine cu bidineaua, și care duceau sus la dormitorul la vedere, și despre care se putea spune că dormeai la etaj... Cărăuțeanu știa că obiectele ce atârnau de pereți, cele mai multe ustensile vechi de aramă, ibrice de tot felul, tipsii, pocale, îi fuseseră dăruite bătrânei ghicitoare cu timpul de Sisi, cumpărate de prin anticăriile de pe Lipscani. Nu exista gard sau poartă, când intrai la Menaru. Se intra direct. Fără nici o idee de proprietate ori vecinătate, Alah fiind peste tot Unul și
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
o nuntă fără ceterași, semănând în același timp cu un pământ arid și cu un ținut în care până și scorpionii își bagă acul ucigaș în propria coastă... -Să nu mai vorbim de șerpii constrictori, completează Haralampy sorbind zgomotos din pocalul cu pălincă bihoreană, care s-ar strânge singuri de gât, cam cum ar trebui să facă și unii parlamentari români care... -Care, ce?, îl întreb repede și cu destulă asprime. Dar, după lucirea din priviri, înțeleg că prietenu-mi se află
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
venit, bădiță Traiane! Servus! Pe la voi bine-i în toate cele ? -D-apoi, cum! -Noa, fain! Da' o țârucă de ambrozie de Jidvei și niște fătuțe face-ți-or bine oare ? -D-apoi cum! -Noa, bine. "Servus, te!" -"Rețiproca"3)... După două-trei pocale de Jidvei, Imperator di Roma îl întreba pe Decebalus per Scorilo: -Apropo, colega, ce zici ? Mai punem de-o bătălie ? -Apoi, Doamne-trăznește, de ce nu ? se înveselea Decebal. Iar după ce își înfierbântau sângele cu "Fetească regală de Jidvei", se jucau de-
Semantica dadaisto- cubistă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12364_a_13689]
-
deranjez, mă întind pe scânduri, mai în urmă. Iar ei rămân pe treapta din fața apei. El cu fruntea pe mâini; ea, cu brațele pe genunchi, urmărind zborul pescărușilor. La un timp, el se ridică și desleagă barca. Ea adună două pocale cu picior, lungi, și sticla, din care au băut. El îi surâde. Ea-și netezește zbatul rochiei dinspre briză, și se așează în unghiul din spate; îi mai văd. Și se fac nevăzuți. ÎN PIA}A SAN MARCO Porumbei în
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
acestei curți "ŕ outrance" orientală, colorată, savuroasă și jovială. La cină, în a feștilelor fumegîndă lumină, patruzeci de feluri de bucate în mirodenii îmbălsămate. Arnăuți cu pistoale la brîu și la fesuri ciucuri de aur - rîu - ne-au turnat în pocale tot atîtea feluri de nectare, sigilate în pîntecoasele ulcioare, negricioase ca lemnul de nuc. Un eunuc, clătinînd ca pe-un clopoțel singuru-i cercel la urechea stîngă, clipind des din privirea-i pustie, nătîngă, ne tot îmbia din buzele-i groase
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
deșălate, ajunse înapoi, în ducat, și începu pregătirile de nuntă. În ziua a treia, toată curtea era strânsă în curte, se mânca și se bea pe săturate, talgere se umpleau cu vânat din pădurile limitrofe, vin bun, ghiurghiuliu, curgea în pocale, fetițe dulci din Birmingham, cu fuste scurte, scoțiene, dansau din buric, generali activi sau în rezervă dansau manele, unii demnitari își introduceau săbii pe gâtlej și le scoteau intacte, alții nu le mai scoteau de loc, într-un cuvânt era
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
fără un minut noaptea, baba se ridică, își potrivi rochia Coco Chanel, mai râgâi o dată și-i aruncă peste umăr lui Andrew: “Te-aștept în dormitor, puiule...” Andrew își aprinse o ultimă țigară. Cavalerii mesei rotunde îi turnară un ultim pocal epocal de vin. „Curaj, îi urară cu toții, suntem alături de tine.” Arthur îl îmbrățișă cu efuziune. „N-am să uit niciodată ce-ai făcut pentru mine. Uite, drept mulțumire, îți dau ție guvernarea ducatului. Eu abdic în favoarea ta.” „Ce, ești nebun
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
înguste în sofismul geometriei și eu îmi încep rondul de noapte prin oasele străvezii ale miriapodului peste fragmente de corp și armură ramuri de existență stricată prin vitralii ofilite prin tuburi de orgă strivite de mană apa se evaporă din pocalele sfinte în echilibru pe marginea ferestrei de la etajul 101 aud tânguiala celor sfâșiați cu o sută de gloanțe recviemul topit lagăre aeriene și șarje de oțel lichid în curțile interioare plutoane de execuție cu masca pe față privesc convoaiele trecând
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
și în duminici era a patra oară când credeam atâta cât să plângă clipa era atâta cât aripa se rostuia printre noi doi aiurea zămisleam clepsidra aiurea noi visam pentru noi doi și plin de ploaie poleită mă învârteam printre pocale cerșind din scuturi țintuite iubirea fiecărei doamne. O zi și o noapte Taci și scrie Astfel se iscă o vagă poezie Cu picioarele tale strâmbe erai Ca o statuie Ca o nimfă cu picioarele strâmbe Tu-mi erai O zi
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
zi Atât cât are preaflămânda Nesătula ta răbdare. În absidă Așa să scrii pentru că Dumnezeu avea un picior Din lemn de sânger uscat și fără rimă Pentru că avea un picior de lemn Și statuia putea fi a lui Și-n pocale - Cu dumnezeii - Va plânge și va geme Tot totemul tău În hău alină-te Fă-te un Dumnezeu Mai încolo mi-e rușine Fi-vei astăzi cu mine Ca prostia dintre noi Te iubesc. Tu te despoi? Coropișniță în lied
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
nu era poate pe gustul tuturor. Cum să-i savureze unii trecerile abrupte, fără legătură între ele, de la semnele masoretice ale vocalelor ebraice la comentarea unui vers din La Jeune Parque al lui Valéry, de la aceasta la simbolurile de pe un pocal de lemn al tribului Bakuba din Congo belgian, apoi la o notație din Notebooks, carnetul de însemnări postum al poetului iezuit Gerard Manley Hopkins, apoi la explicarea termenului fapesmo, o figură din Logica de la Port-Royal, în sfârșit la valorile gustative
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
cu lemne Iar tu privind la jarul lor Să vezi că astăzi tot solemne Se mai întorc alinător Povești cu vrăji și cu însemne Dintr-un trecut pilduitor Când focul se făcea cu lemne. Sonet Sorb aerul dintr-un imens pocal Cu buze rămurate de pădure, Și-ncerc lângă severe piscuri sure Dinspre vechimi, un tainic ritual... Prin lumea lor, menit-au să mă fureă Brazi constelând în straie de coral, Ascult cum vin psalmodiind pe val Oltul și Jiul vitregii
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
STOICA - POETA CU SUFLETUL ALBASTRU DE CER SENIN, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 2049 din 10 august 2016. Pe Camelia Cristea, poeta cu sufletul albastru de cer senin, am regăsit-o spărgând “paharul cu venin” și bând “din pocalul de lumină” cuvinte, după aproape un an, timp în care nu prea am știut nimic despre ea. Sunt poeți care se revoltă, se luptă pentru afirmare. Pentru Camelia Cristea poezia este tubul de oxigen prin care respiră Universul. Unii plâng
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
latura spirituală a existenței, ea scrie o poezie ce atinge de fiecare dată sufletul. Este sensibilă dar ... Citește mai mult Pe Camelia Cristea, poeta cu sufletul albastru de cer senin, am regăsit-o spărgând “paharul cu venin” și bând “din pocalul de lumină” cuvinte, după aproape un an, timp în care nu prea am știut nimic despre ea.Sunt poeți care se revoltă, se luptă pentru afirmare. Pentru Camelia Cristea poezia este tubul de oxigen prin care respiră Universul. Unii plâng
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
-l amintim pe tutea), sunt Dumnezeul bărbat și femeie ce vine să explice nu evoluția omenirii, ci sensul ei. ...Și nu numai atât! Greu însă de înțeles! Și mai ales greu, de către cei care, ani și ani au servit cu pocalul doar dialectica marxist-leninistă la bodegile totalitarismului de tip comunist. Ce să mai spunem? După atâta poezie, ne simțim și noi o idee mai instruiți, si, de ce nu, o altă, măi nobili. Că doar asta e menirea artei și a poeziei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-l amintim pe tutea), sunt Dumnezeul bărbat și femeie ce vine să explice nu evoluția omenirii, ci sensul ei. ...Și nu numai atât! Greu însă de înțeles! Și mai ales greu, de către cei care, ani și ani au servit cu pocalul doar dialectica marxist-leninistă la bodegile totalitarismului de tip comunist. Ce să mai spunem? După atâta poezie, ne simțim și noi o idee mai instruiți, si, de ce nu, o altă, măi nobili. Că doar asta e menirea artei și a poeziei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
sale în secolul al XVII-lea, s-a bucurat în timpul vieții de un prestigiu aproape la fel de mare ca Rembrandt. Tablourile lui Frans van Mieris (1635-1681) descriu în amănunt luxoasele posesiuni - păsări exotice împăiate, șiraguri de perle, covoare orientale, lăute prețioase, pocale din argint - care alcătuiau inventarul recent îmbogățitului burghez olandez. Colecționate cu aviditate, aceste scene de gen nu sunt pentru posesorul lor decât rude apropiate cu obiectele pe care le reprezintă. Van Mieris a înțeles în mod evident - ,Micul câine", ,Duetul
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
Mai cântă cobzarul în târguri o dramă / Boii uitați îi țesală vântul / Mă readuce acasă dorul de mamă / Pământul se umflă, zbicește cuvân tul.// Se rostuiesc țăranii în piețele centrale / Alegere febrilă a muzicii de nuntă / Speranța târzie răsună-n pocale / Adă crâșmare vinul ce binecuvântă.// Iubito, cum de nu simți că sunt aici / Să rostuim a omenirii trudă / Hai să mai naștem un copil, ce zici ? / Să aibă rost și florile în lumea crudă. Desprind câteva versuri memorabile a căror
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
Mă fac să-l alint cu sfială, Mătasea bluzei tale îmi este dușman; Nu vreau ca ea să te mângâie, nici să te atingă ! Vino, iubita mea, înainte ca soarele să apună, Să privim înlănțuiți înserarea, Să bem amândoi din pocalul bucuriei Și mereu să-mi spui Că nu mai vrei să pleci ... 5. L U N A P L I N Ă Noaptea am întins mâna spre așternutul lui. Dar el nu era. Luna plină m-a sfătuit să mă
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
ursitoarele vin și te împodobesc... Ca o gazelă ești sprintenă ! Ca o albină simți datoria casei ! Și toate le orânduiești ! Dar, Rostul frumuseții tale e mereu același ! Mâinile tale sunt mai plăcute decât cupele crinilor, Gâtul tău este ca un pocal de fildeș, încrustat cu alb și lănțișoare. Voioșia ta o întrece pe a păsărilor, Glasul tău are catifelarea chemării duioase a vietăților pentru puii lor. Cântecul tău răsună peste straturile de flori. Florile întorc capul după tine, Se înalță să
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]