123 matches
-
Golubcik dinspre sfîrșit, e una dintre cheile romanului: infernul personajului e unul banal. Bărbatul trăiește de ani de zile alături de frumoasa de altădată, pe care vîrsta și loviturile pe care el i le-a administrat au transformat-o într-o pocitanie: "o femeie bătrîioară, sfrijită", care "semăna mai mult cu o enormă pasăre uscățivă decît cu o femeie". În vasta operă a scriitorului, e recurentă degradarea fizică și psihică a femeii. Ne amintim de apariția cutremurătoare a mamei lui Tarabas, suferind
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
alte probleme. Cînd Nissy a mai crescut, a aflat că ceilalți copii, cei albi, o porecliseră Indianca Picior Negru și fata-capră. Și pe urmă, mai erau cei trei puști din vecini care arătau a negri și vorbeau spaniolă - mamă, ce pocitanii erau! - și care își băteau joc de Nissy Poe pentru că ea avea voie să urce în autobuzul albilor. Și, într-o zi, cei trei negrișori au așteptat autobuzul ei, declarînd că acum a ieșit o lege nouă și că aveau
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
ultragiat se scurg purulentele concretului bolnav, putrefact: "Cu botul pe labe și an genunchi,/ cu pucioasa curgăndu-ti prin vene,/ distrugi și te autodistrugi/ crezând că e doar scriitura/ ceea ce anca scâncește an corpul tău/ rămas imobil,/ aproape de capătul drumului" (Capătul). Pocitaniilor li se acordă cadrul cuvenit, radicalizat, infernal: "E greu să fii copilul pocit al lui Darwin!/ E greu să vezi/ cum se zgâiește prostimea la tine/ când ănfuleci pitici an cockteiluri grele,/ de fum și pucioasa? (Poemul atomic). Marginalizarea creatorului
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
voi duce acolo cu sania/ sau călare pe-un flutur mamut.// Mii de popi au să-mi cânte sfeștania/ cum pândesc să vânez un sărut/ mii de muște-or începe campania/ peste hoitul meu drag și urât,/ o să par, sărutat, pocitania/ cu o sârmă de aur în rât." (Sârma de aur); "Să nu-ți închipui Doamne că de mâine/ sufletul meu înalbăstrit în rele/ l-or trece îngeri-lipoveni prin pâine./ Suntem doar două lacrimi paralele./ Ne-om întâlni în Infinit probabil
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
le tulbură și le nimicește oriunde s-ar strecura. Scârbavnic este a-l vedea, greoi și de nesuferit. Și dacă vreun zugrav și-ar închipui vreodată chipul păcatului, cred că nu ar greși dacă și l-ar închipui ca o pocitanie varvară, suflând foc pe nări, scârbavnică, neagră, întocmai așa după cum poeții își închipuie pe Scila din mitologie. Păcatul se agață de cugetul nostru cu mii de mâini, și pe neașteptate străbate în sufletul omului, și toate le răstoarnă pe dos
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
stârnise senzație decât această perucherie, a unui român din Meglen, pe care nimeni nu-l mai văzuse până atunci. Nane tocmai voia să lase perdeaua și să-și vadă de ale lui, când de sub coloanele spițeriei își făcu apariția o pocitanie scundă, cu un capișon din piele neagră, tras până la sprâncene, un fel de tichie atât de umflată încât s-ar fi putut ascunde sub ea o pereche de coarne bourești. În mână ducea un felinar, plantat în vârful unei prăjini
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
care le citisem și recitisem pe nerăsuflate, la început fiindcă îmi fuseseră interzise. (Bine ar fi fost să mi se interzică și cărțile de matematică, fizică și chimie; poate că astăzi aș fi fost inginer.) Mintea îmi alerga și la pocitania cu care rămăsese tata la "Trocadero": un bărbat mic de statură, uscățiv și ascuțit la figură, cu un barbișon negru, vopsit, presărat acum cu firimituri de pateu. Cum l-o fi suportat fata lui Chirițescu nu pot nici acum să
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
uitat, și încă de multă vreme." Pe măsură ce istorisirea nefericitului personaj înaintează, ne dăm seama că nu este vorba în cazul lui nici pe departe de răutate, ci de o înrăire, care nu reușește nici ea să stingă o tandrețe înnăscută. "Pocitania" (cum îi spun mulți) are un suflet făcut pentru dragoste. Însă mesajul ei nu poate ajunge niciodată la semeni. În primul rând, din cauza muțeniei. Și în al doilea rând din cauza caricaturalei alcătuiri trupești, care perturbă și comunicarea prin gesturi: " Semnele
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
sunt evidențiate experimentele genetice. Distanța dintre proiectul doctorului Schutz și clonele și mutanții din cuști e mult mai mică decât credem. Cititorii familiarizați cu scrierile francezului vor descoperi aceeași înclinație a autorului către șaradă, parodie și fantastic. Boris Vian: Moarte pocitaniilor. Editura Humanitas, București, 2005. Preț: 170 000/17 lei. Dependenți de magazine Sophie Kinsela continuă în acest roman povestea simpaticei Becky Bloomwood, cunoscută din romanul anterior „Mă dau în vânt după cumpărături“. Becky e o femeie cu principii: niciodată nu
Agenda2005-12-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/283517_a_284846]
-
mai prejos și i-a dat o replică dură vedetei. “Bătaie de joc cu găină la cap. Iulia Labu, zdreanța fashionistă care o suge în batistă. Ai strâmbat o oglindă. Vezi că noaptea umblă poliția și te ia pe dubă, pocitanie mică! De multe ori ești mai urâtă decât prevede legea. Ai notă 1. Linge acadeaua! Să dai papaverina la găină! Mare manelist”, a scris Alex Velea pe Instagram.
Iulia Albu, atacată dur de un cântăreț celebru: "Ești mai urâtă decât..." by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/71595_a_72920]
-
altul. Sau, poate, e altul tocmai fiindcă îl privești ostil. Aceasta e morala degajată de Oglinda din deșert, pe care, într-un poem persan, un beduin ce o găsește întîmplător o azvîrle disprețuitor, căci i se pare că arată o pocitanie. Gura păcătosului, am fi tentați să zicem, adevăr grăiește. Însă păcătosul e mai mult decît naiv, de vreme ce nu își dă seama că oglinda îi arată ceea ce și alții vor vedea pe el privindu-l. Pentru că nu știe că ține în
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
gândeam că am putea înnoda discuția noastră de aici. Unde vă e umorul? - Mă scuzați, se întâmplă. Astăzi nu prea sunt în cazanele mele. Aș prefera un umor ceva mai negru, or hazul dvs. livresc e în afara oricăror... orori, spuse pocitania și coada lui căzută se unduia umil pe podeaua întunecată. - Am exact poveștile care vă trebuie. Prima se cheamă Fetița care iubea prea mult chibriturile, scrisă de un discret filozof canadian, pe numele său Gaétan Soucy. - E contemporană? Cataloagele noastre
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
Albastru./ Îl vor sparge sau vor trece pe alături? se întreabă orbii.// Nebunii își rod unghiile în timpul rugăciunii,/ orfanii care au ajuns milioanri le aduc daruri de Crăciun,/ ologii își visează picioarele alergînd după trupuri.// Viața e frumoasă! strigă o pocitanie în crîșmă./ Muzicanții bătrîni îl sărută ca pe-un copil mort./ Cei care nu mai vor să trăiască nu au limbă în gură.// Plînsul de la început de an se prelinge pe toate geamurile./ Niște gheare fără tigri îl așteaptă să
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
230 000 lei); Enrique Vila-Matas - Bartleby & Co (Ed. RAO, 140 000 lei); Robert L. Heilbroner - Filozofii lucrurilor pământești: viețile, epocile și doctrinele marilor economiști (Ed. Humanitas, 330 000 lei); Ernesto Sabato - Eseuri (Ed. RAO, 360 000 lei); Boris Vian - Moarte pocitaniilor (Ed. Humanitas, 170 000 lei); Esther Benbassa, Jean-Christophe Attias - Evreul și celălalt (Ed. Est, 152 600 lei); David Lodge - Afară din adăpost (Ed. Polirom, 235 000 lei); Șerban Cioculescu - Viața lui I.L. Caragiale (Ed. Institutului Cultural Român, 163 500 lei
Agenda2005-11-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283492_a_284821]
-
marea cea mare, din întunecata preistorie în zorile istoriei și mai apoi pe tot întinsul acesteia, ba și după ce, cu vorbele lui Fukuyama, a luat sfârșit, într-o excelentă trecere de mileniu. Ne-au aplicat bătăi pe toate părțile corpului pocitaniile în trecere, goți, huni, avari, mongoli de toate spițele, apoi când ne-am statalizat, bătaia în încrengătură cu tortura - atârnarea cu capul în jos deasupra ligheanului cu mangal fumegând - dovedindu-se mijlocul ideal de colectare a impozitelor. Caracteristică acestora a
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
alese. Erau pețite de mulți feciori ce stăteau la rând să-și încerce norocul. Numai de cea mică nu se apropia nimeni, că era urâtă și pipernicită și cei care o vedeau ziceau: - Ce-mi trebuie mie, la casă, o pocitanie? Dar ea nu se supăra, avea o nădejde a ei, iar dimineața și seara înainte de culcare rostea în taină cuvintele: „Binecuvântată fie-ți venirea, omule al luminii mele!” La vestea împăratului se adunară toate fiicele Regatului, una mai strălucitoare ca
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Faci și tu cum o făcut țiganul... Da’ ce-o făcut țiganul, Pâcule? O vrut să vadă dacă măgarul lui merge și fără de mâncare. Și tocmai când se lăuda că merge doar cu apă, paie și bătaie, i-o murit pocitania... Au râs, dar fără nici o poftă. Până una alta, nu uita, Pâcule: marți plecăm la târg, să mărităm boii și să ne încuscrim cu caii. Nu uită Pâcu așa o trebușoară. Chiar dacă o să-mi pară rău de bouleni, n-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
au existat dintotdeauna. Că existența lor e contestată de savanți, spre deosebire de alte arătări, cum e de pildă Găina de Cucuteni. Găina de Cucuteni este și ea o stricăciune care a străbătut istoria patriei. S-a crezut o vreme că acea pocitanie trăia numai în basme, dar recent ați auzit că a fost găsită o colonie întreagă în munți. Găinile de Cucuteni au în general șase ani și câte două creste. Sunt niște alea păroase, jucăușe, ceva mai mari decât un cal
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
gramaticale cu acest ipochimen nepărtinitor, Doja. El îi șopti mucenicului, pe când acesta își dădea duhul, „Evghenía voastră!“, cuvinte care-i plăceau fiarei peste poate. Și mai spunea Nea Nebunelea la tramvaiul cu gura căscată că, sub numele de Yakob Negruzzi, pocitania noastră a mai lăsat și niște Amintiri din Junimea. Prostimea din tramvai aplauda. Când a aflat că e ziua mea, Nea Nebunelea s-a bucu rat extraordinar. A zis la toți: — în seara asta facem turul cel mare. Traseu prin
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
apa, o ascundeau În nori, norii creșteau ca pâinea.Balaurii ascundeau și ei apa În nori, norii creșteau ca o pâine uriașă. Asta până Într-o zi când i-a aflat Dumnezeu.Nu -I veni să creadă ce au făcut pocitaniile, nici nu mai știa de câte ori Îi iertase.Nu-i mai chemă la judecată, nu-i dojeni măcar, ci se gândi să le fure, să le ia din proviziile de apă și să trimită apa Înapoi pe pământ. Treaba asta trebuia
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
vorbește interlocutorului despre ceea ce i se pare a fi urâțenia străzilor ateniene, astfel devenite încât își fac de râs zeitățile și marile simboluri. („Groaznic, dragă ! Unde ești tu, Afrodita? Unde ești Alcibiade? S-ar zice că s-a adunat toată pocitania europeană și mediteraniană de veacuri în acel colț de rai, iubit de zei”). Nu au avut grecii nevoie de un Ceaușescu pentru a dărâma cartierele vechi, ridicând în locul lor „ororile moderne de proastă calitate”. Eugen Drăguțescu, alt partener de corespondență
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
Pars. Bella sări în transportorul ușor și privi semnificativ spre celălalt quint, Allin Perse, care, fără vorbe, îl ridică în spate pe Zuul și-l așeză destul de smucit pe o banchetă. - N-avem timp. Dacă tot trebuie să luăm și pocitania cu noi, măcar s-o facem repede, bombăni quintul, răspunzând voalat tânguielilor extraterestrului. Transportorul demară lăsând în urmă un nor de praf. * * * - Se împlinește voia Dumnezeului nostru, rosti în limba lui șuierată Stăpânul Suprem. Semnele nu ne-au mințit. Cercul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
băut peste măsură dinadins atunci în seara de 21, cînd s-a aprins scînteia? Nu m-am însurat cu nici una dintre ele, se scuză Roja începînd să se gîndească la soțioara lui Petrică, dar i-auzi, e chiar așa o pocitanie pe cît se spune? Dacă asta vreți s-o auziți, pe asta o să v-o spun. Pînă în vîrful unghiilor, chiar și Tușica e o zînă pe lîngă ea, să nu mai spun de Angelina sau Delfina, niște îngerași în comparație cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
decola de pe pista din Tempelhof, din apropiere, și când a trecut pe deasupra zidurilor troiene cenușii ale vechii Închisori militare, ne-am uitat toți ca unul În sus, fiecare dintre noi dorindu-și să se fi numărat printre pasageri. — Mișcați-vă, pocitanii nenorocite, urlă un gardian și, cu multe Îmbrânceli, lovituri și pumni, am fost mânați până la primul etaj și așezați ca la paradă În cinci coloane În fața unei uși grele din lemn. O menajerie de paznici ne-a acordat o deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
lucruri e o datorie de onoare să-i ajuți și pe ceilalți să înțeleagă la rândul lor. Eu, cum să-ți spun... eu l-am găsit pe angalok-ul meu. Cum ar fi putut această mică creatură, ca să nu-i spun pocitanie, să găsească vreun angalok ? Nu avea aerul cuiva care știe. Nu avea aerul cuiva liniștit. Văzând privirea mea neîncrezătoare, Ivan izbucni în râs. Abia aici și-a scos sticla de vodcă, pe care o purta, cum bănuisem, într-unul dintre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]