68 matches
-
impedimentele vînatului pe vreme de viscol/ vorbește despre braconajul străinilor/ înfierează și cere vigilență la locul de pîndă// ave ave tună mulțimea hăitașilor/ în timp ce oaspetele maestrul de vînătoare/ vizitează căminul de bătrîni/ împarte mere aspirine și sfaturi/ iar suferinzilor de podagră/ le dă lecții de vals vienez" (Vizita maestrului de vînătoare). Dar "timpul n-are răbdare", înaintînd către noi cu ajutorul corespondențelor unui baroc pluriepocal, menit a sugera derizoriul unui prezent prezumțios sub pojghița subțire a căruia se disting figuri, gesturi, ritualuri
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
nu e decât un anti-futurism (...) Să fărâme, să nimicească, să demoleze, pentru ca el însuși să moară sub dărâmături - probabil asta crede că i-ar fi misiunea”; „Cu câtă uimire ar privi la ei (futuriștii ruși - n.m.) Marinetti, distrugătorul Paraliziei și Podagrei, poetul-foc de artificii, poetul-mitralieră!” Concluzia... nepatriotică a lui Ciukovski e că cei din Rusia „doar în derâdere pot fi numiți futuriști”. În unison cu atitudinea retractilă a protagoniștilor futurismului rus erau și unele publicații periodice, care au reacționat energic până la
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
știre, Ilustru este el, dar n-are lustru, Are în schimb o soacră și un cuscru, Pacienți cu toții la o clinică în Vest, Aici un cerșetor îmi cere rest, Trăim într-o cutie neagră, Din care vom ieși cu o podagră. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ E noapte și sunt absolut singur, Numai un om poate ști chestia asta, Nu este viața un șir de întemnițări? Deschid fereastra și descopăr o circulație dublă. Lumea vine spre mine, Eu mă lupt să ies înainte de catastrofă, Trăiesc într-
POEȚII NEBUNI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360396_a_361725]
-
ale unui act medical performant, condiție, precum bine știm, respectată cu strictețe și în zilele noastre: - Tăticu’ nu le prea ai cu spălatul, da’ nici nu-i de mirare fiindcă, după cum văd eu, asta nu preocupă pe nimeni... Cât despre podagră și gută nici nu mai vorbesc. Nu mă miră că te duc ăștia cu roaba... Hai, că ți-a cam plăcut friptura de mistreț și de căprioară așa că rabdă neneeee... Între timp majordomul, având aerul că oficiază la un altar
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea cel Mare (1482-1505). În toamna anului următor, la 10 octombrie 1483, Elena a născut un fiu, botezat Dimitrie. La 7 martie 1490 Ivan cel Tânăr moare. Se presupune că ar fi murit de podagră (boală de picioare), fie otrăvit de un medic evreu venețian pe nume Leon (venit la chemarea Sofiei Palelog[5]) care-l îngrijea. Ulterior medicul a fost executat din porunca tatălui lui Ivan cel Tânăr, Ivan al III-lea cel Mare
FIICA LUI ŞTEFAN CEL MARE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340709_a_342038]
-
Numai inima-i izvorul fericirii vieții voastre. [ANA] Lasă inima, mătușă... Cum gândești să mă abați De l-a mea făgăduință [MĂTUȘA] Bine fată, nu vă dați. Dar ți-oi spune încă una... Escelența e bătrână Și e plină de podagră, îmblă tot cu cîrja-n mână. II-VARIANTĂ 2260 [MĂTUȘA] Ce privești în jos smerită, Că te mânii te prefaci Când îți zic că el îți place Și că [tu] demult îl placi. Voi jucați în comedie Rolul vostru de-nțelept, Dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu bine. Deie cerul ca să aflu veste bună de la tine. LAIS Să ne mai vedem cu bine. SCENA A ȘASA CHALKIDIAS (șade), LAIS LAIS (după o tăcere mai lungă) Așadar tu vrei să mori? CHALKIDIAS Da. Mi-e teamă de podagră, și, ca om prevăzători, Voi s-o vindec înainte și natura s-o previn. {EminescuOpVIII 460} (o ia de mână și-i privește inelul) Ce inel fără pereche, ce frumos acuamarin! Nu-i așa? LAIS Ba da. Dar spune-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Tempe în Tessalia, ocupă șesurile, împing la revoltă provincia Ellada și instigă Peloponezul la răscoală. Răscoala se-mputernicește și se lățește mai cu samă de când administratorul politic al Greciei, Ioannes Spyriodionakis, făcuse asemenea cauză comună cu rebelii. Împăratul, suferind de podagră, chinuit și de remușcări atât pentru zizania cu văru-său, protostratorul Kamytzes, cât și pentru că numise administrator pe mișelul de Spyriodionakis, se-mbărbătă în sfârșit, strânse o oaste considerabilă și formă din ea două corpuri de armată. În fruntea corpului de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se întoarce de-a binelea în lume. Apropierea morții i-a marcat ființa și îndeosebi partea sa cea mai puțin cunoscută, sufletul, a cărui consistență imaterială îi pare din ce în ce mai puțin probabilă... 27. O picătură de lichid. Fiul care suferă de podagră nu poate să nu se întrebe ce anume a trecut la el de la părintele lui care suferă de aceeași boală! Nu e nicio nevoie să încrucișezi lăstarii de mazăre, așa cum va face Mendel mai târziu, pentru a reflecta la ceea ce
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
adeseori victimă a congestiilor cerebrale (dambla). Este cazul și al unor domni munteni și moldoveni din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, ca Radu cel Mare (1495-1508), bolnav de gută, Gheorghe Duca, Ieremia Movilă și Istratie Dabija”. De podagră (boală pe care cronicarii au diagnosticat-o exact), maladie a marilor consumatori de carne, mai ales de vânat, s-a îmbolnăvit și Ștefan cel Mare. Boala îi producea dureri insuportabile unui Ștefan (a cărui rană de la picior, cu o supurare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fostului Voievod Doamna Anca): „La Radu Șerbanú Băsărabă voievod și ginere său Petrașco Nicolai vodă, amândoi tare și vârtos pentru lége și pentru moșie cu păgânii turci, tătari și eretici unguri s-au bătut și în bătrânețe amândoi de boala podagrei s-au săvârșit, întâiu socrului, apoi ginerile...”90; Petru Șchiopul, și fratele său, Alexandru al II-lea Mircea, după ei, Gheorghe Ștefan au fost și ei bolnavi de gută, maladie în urma căreia ureea se aduna în picioare) nu-și mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca soție printr-o căsătorie secretă, săvârșită în ianuarie 1591. Va fi înmormântată această soție „prea cinstită și prea iubită” - glăsuiește inscripția funerară - într-o capelă din cimitirul franciscan din Bozea. în 1594, vara, Petru Șchiopul s-a îmbolnăvit de podagră. Ferdinand von Kühlbach i-a oferit drept reședință castelul Zimmerlehen, aflat pe o moșie a sa de pe muntele Voels 139. Acolo a murit Petru Șchiopul la 1 iulie 1594, împărtășit (n-a mai apucat să se spovedească) de mitropolitul Gheorghe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în alte locuri (din când în când este semnalat la Tirnavia - în 1614 și 1617 - și în orașul Modov) era înconjurat de cei apropiați. Se afla în preajma sa și un doctor, „der Leibharzt seiner Durchlaucht”, căci Radu Șerban suferea de podagră. La 28 februarie 1620 își făcea testamentul, lăsând toată averea - cea din țară era imensă - celor două fiice, Ancuța și Elena, cu condiția ca Doamna Elena să se folosească, atât cât va trăi, de roadele ei. S-a stins pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după ce trăise experiența unei logodne nefericite cu Mihail Movilă) se va repatria mai târziu, prin 1640, și va aduce cu sine - am văzut - rămășițele pământești ale tatălui și ale soțului ei (mort și el prin 1627, căci suferea cumplit de podagră: „ex nimis morbi passionibus totus contractus et lecto affixus”143. Marele paharnic al lui Mihai Viteazul, figură însemnată a istoriei noastre 144, și fiul Voievodului tuturor românilor își vor afla odihna la Mănăstirea Comana, ctitorie a lui Vlad țepeș. Din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ștefan l-a bătut chiar gândul să lase țărmul Mării Baltice și să meargă la Moscova, unde țarul îl chema să trăiască „până la sfârșitul zilelor sale, pentru a nu mai trăi printre oameni de altă credință”. Dar Vodă se îmbolnăvise de podagră. Lângă el, Antonie de Moldovița a ținut un fel de „jurnal al bolii”: „Meseța noemvrie 15 dzile pĕ(k) [vineri] l-au apucat boala cu câteva schimbări de picioare și la trup, și l-a ținut așea până în luna lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se-u dus de au fo[st] domnŭ țărăi Moldovei; și acolo se-u pristăvit întru cetate în Hărlăŭ [Miron Costin va încerca un rudiment de „discurs medical”: „Omŭ boleac fiindŭ Radul-vodă și de măni și de picioare, care boală podagra și hirargă să dzice, n-au trăgănatŭ multŭ viiața, și acolea la Hărlău s-au sfârșit viața, în anul 7134 <1626î în dzile...], în luna lui ghenarie 13 zil[e], sămbătă; și cu mare cinste l-au adus trupul dumnelui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căror posesie femeile intrau uneori cu dificultate din cauza rudelor soțului defunct - le atestau văduvelor funcția de „cap de familie” pe care le-o rezerva noua stare socială. în testamentul făcut la 28 februarie 1620, fostul Voievod Radu Șerban (bolnav de podagră) lăsa toată averea celor două fiice, Ancuța și Elena (Elina), dar cerea ca Doamna Elena, soția sa, să se folosească, atât cât va trăi („însă cu această tocmeală, că până unde va fi doamna mea Elena vie, să le stăpânească
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
chiar dacă locul ei rămâne între „văduvele nenuntite”. Un „loc de văduvă” disputat Doamna Ilisafta (Safta) n-a fost cea dintâi care a părăsit Curtea lui Gheorghe Ștefan de la Szettin (Sczeczin) din Pomerania. Primul a plecat de lângă fostul Voievod, bolnav de podagră și cu resursele financiare împuținate, hatmanul Vasile Ceaurul, fratele său, cu ai lui (mai puțin Constantin Nacul, care își zicea Nacolovitz - „Constantinus Nacul Moldavus Celsissimi Principis Moldaviae Colonellus”). L-a lăsat pe Vodă apoi Doamna Safta. Neculce, amator de știri
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu Ștefan Tomșa al II-lea de la Cornul-lui-Sas, iar soția sa s-a refugiat în Polonia, unde a rămas opt ani. Câteodată, revenirile acestor femei în țară declanșau noi „cariere” spectaculoase. După ce Radu Șerban s-a stins (era bolnav de podagră) la Viena (pe 28 februarie 1620 își făcea testamentul), văduva Elena - fiică a postelnicului Udriște din Mărgineni - a pus capăt pribegiei și s-a întors acasă, prin 1633 sau 1635. A luat-o cu ea pe Ilinca, cea de-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
departe, cei mai bătăioși dintre toți leviatanii și cei mai primejdioși pentru vînători, tocmai prin proverbiala lor cutezanță - deși nu mi-e rușine nici cu balenele cărunte care, cînd îți ies în cale, te atacă aidoma unor diavoli exasperați de podagră. Școlile de tauri sînt mai mari decît școlile-harem. întocmai ca o ceată de studenți tineri, taurii aceștia sînt plini de temperament, de voie bună și de răutate, vînturîndu-se prin lume într-un fel atît de deșucheat și de imprudent, încît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
coace țara nouă, purpurie, Crești mândru semn, Înalt muncitorește, Să-mi fii tu lege dreaptă chezășie”. (Geo DUMITRESCU. - Socialism. În: Flacăra, nr. 16 (68), 23 apr.) „Le-ngheață bogătanilor sângele gros, sângele gros În trupul ros de râie și de podagră: „Să-i dăm foc lumii! Vie ultima zi, poate c-așa ne-om mai Încălziă Sus fluture flamura neagră! Și dacă pierim să piară și eaă să se prefacă-n țințirim dacă-nu ne mai vrea! (Ă) Menire-naltă, minunat de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cutii cu bilete de papagal. Să vă spună prietenii de la St Martin’s Hospital Norocul. Bagi o monedă, o baghetă se răsucește și ți se oferă o selecție sumară de destine fanteziste. Am trecut în revistă opțiunile: Să nu faci Podagră, să bei bere Neagră. Vei avea noroc la Biliard. Să fii vesel îți e dat Curând vei avea un Băiat... Nimic nu e interzis aici. Și mă tem că toate semnele sunt favorabile. Dacă Prietenii de la St Martin’s Hospital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bolnav. Apoi se hotărâse brusc să răzbune umilința, adunând trei sute de corăbii și peste o sută de mii de oșteni. La Începutul lui iunie pornise peste Marea Neagră, dar se Îndreptase spre cetatea genoveză Caffa. În timpul asediului avusese noi crize de podagră și se Întorsese la Istanbul, lăsând conducerea armatei lui Ahmed Pașa. Caffa căzuse. Marea Neagră devenise un lac turcesc. Dar sultanul anulase campania Împotriva Moldovei. Voia s-o conducă el Însuși și să zdrobească definitiv acest obstacol care Îi oprise prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
junghi, cuțit, țeapă. Tuberculoză pulmonară: oftică, osfică (Oltenia), boală seacă (Lăpușna), cihotcă (Ismail). II. BOLILE APARATULUI CIRCULATOR ȘI ALE SÂNGELUI Palpitații: bătaie de inimă. Hidropizie. Ascită. Anasarcă: dropică, apă, boală de apă. Scrofuloză: jolnă, scrofuri. Scorbut: studeniță. Cașexie: rast. Gută: podagră. Reumatism articular: mâlcoviță, mărcoviță. Reumatism poliarticular acut: Întâmpinat, Întâmpinătură, Întuchinătură. III. BOLILE APARATULUI DIGESTIV 1. Bolile gurii: Abces alveolar: abubă. Stomatită: studeniță (la copii), pleșniță, mărgăritărel. Gingivită: năjit. Afte: gurar, plesne, pojană, pușchea, acrum. Ranulă: broscuță, broască sub limbă. 5
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
și-a urmat și susținut soțul împărtășindu-i experiențele. Sub pana banului revine ca un lait motiv imaginea cumpătării soției care a știut să-l asculte și să-l urmeze, câștigându-i încetul cu încetul afecțiunea și încrederea. Răpus de podagră (gută), boierul primește toate îngrijirile și toată afecțiunea soției. În fapt, ea pătimește alături de el, mai ales că boala semanifestă cumplit: „cu dureri grele și nesuferite de mă chinuiam greu și zioa și nopatea“, povestește banul. Și în tot acest
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]