17 matches
-
o pun pe tricolor și să mă-nalț spre zare, Apoi să-ncoronez această mândră țară. Dar parcă un blestem lovește-n suflu-i gol Și-o rană adâncă pe trup bolnav ea poartă, Plânge pământul sfânt c-a devenit podmol, Oare cât mai avem de chin în astă soartă?! Ne plângem morții tinerii, cei pe un rug jerfiți Pentru un pumn de-arginți, ce mâinile pătează, Îmbătrânim prematur peste suflări loviți, Iar aripile-s frânte, însă conștiinta-i trează. Din mii
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
tiară,S-o pun pe tricolor și să mă-nalț spre zare, Apoi să-ncoronez această mândră țară.Dar parcă un blestem lovește-n suflu-i golși-o rană adâncă pe trup bolnav ea poartă,Plânge pământul sfânt c-a devenit podmol, Oare cât mai avem de chin în astă soartă?! Ne plângem morții tinerii, cei pe un rug jerfițiPentru un pumn de-arginți, ce mâinile pătează,Îmbătrânim prematur peste suflări loviți,Iar aripile-s frânte, însă conștiinta-i trează.Din mii și
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
în Spania. Cartea se bucură de succes în mediile exilaților români. Scrise în metrica folclorică, a bocetului, unele paginie sunt un rechizitoriu neiertător al regimului impus țării noastre de tancurile rusești: "Pusuți-au muscalii bir,/ pe lobodă și pe știr,/Pe podmoale și copaci/ și pe pașii care îi faci...// Pân' ce sama îți vei da,/ ți-ar fura și Dunărea..." ("Dai și dai din neam în neam"). Aron Cotruș nu a fost un antisemit cum răuvoitoare voci susțineau, el a fost
ION CRISTOFOR-ARON COTRUŞ, EXILATUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ion_cristofor_aron_cotrus_exilatul.html [Corola-blog/BlogPost/350960_a_352289]
-
o pun pe tricolor și să mă-nalț spre zare, Apoi să-ncoronez această mândră țară. Dar parcă un blestem lovește-n suflu-i gol Și-o rană adâncă pe trup bolnav ea poartă, Plânge pământul sfânt c-a devenit podmol, Oare cât mai avem de chin în astă soartă?! Ne plângem morții tinerii, cei pe un rug jerfiți Pentru un pumn de-arginți, ce mâinile pătează, Îmbătrânim prematur peste suflări loviți, Iar aripile-s frânte, însă conștiinta-i trează. Din mii
DECEMBRIE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1481234867.html [Corola-blog/BlogPost/378720_a_380049]
-
două părți merge până la intrarea În conflict deschis cu acestea. Turcii și frâncii sunt tratați deopotrivă ca adversari, de către eroul indiferent la conflictul dintre cei doi: În vadu’ Brăilii Stă Nae tânăr călare, Șade-n apă până-n sapă Și-n podmol până-n picior Și-n sânge până-n chișiță Și se razmă În suliță Și se bate tot cu turcii, Tot cu turcii și cu frâncii, Să dea turcii vadur’le Și frâncii corăbiile. Plasarea turcilor (pentru care există o experiență istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Aici orice gând e mai încet, și inima-ți zvâcnește mai rar, ca și cum nu ți-ar bate în piept ci adânc în pământ undeva. Aici se vindecă setea de mântuire și dacă ți-ai sângerat picioarele te așezi pe un podmol de lut. Uite e seară. Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi, ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streșini de paie. (Lucian Blaga,) CAPITOLUL I La început a fost legenda Motto: Căci tu Doamne, cu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lan; bolovan, dărab, bloc; discul soarelui, soarele”, βωμός „ridicătură, estradă; suport, postament, soclu; altar, pristol”; sl. melĭ „limbă de nisip, banc, vad”; alb. mall „munte”; oset. mal „apă stătătoare adâncă, loc adânc în lac, abisul apelor, vâltoare, bulboană”; -mol din podmol „aluviune, mal înalt, abrupt, ros de ape; prispă, vatră de lut; cantitate mare, grămadă”; nămol; olat „provincie, ținut, moșie, teritoriu”, comparabil cu vgr. βωλος etc. Identificarea și explicarea celui de al treilea component al cuvântului Zamolxis/Gebeleizis rezultă din compararea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de-ar mai fi să mai închipui un blid, o oală, umbra unei mâini deasupra vetrei mestecând, și parcă pământu-i noaptea dinspre care vine în pâlpâirea vetrei altă umbră și-o alta-n urma ei și se așază pe un podmol, tăcute, așteptând în stinsele zăranii, răsturnarea ceaunului cu mămăligă-n abur sub grinzi, pe-o masă joasă, lutul galben ca într-o carte veche, cum închide în foaia vetrei stinse-o rugăciune. O apă limpede O apă limpede, parcă de
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
De fapt, am pus într-însa mai nimic: Vreo poezică, niscai sticle goale, Pesmeți, trăscău, iluzii, angarale, Tranchilizante, ceapă, tiriplic... Viața asta,-n dor de șugubine, M-a scărmănat în chip și fel pre mine, Bușindu-mă adesea-n vreun podmol, însă am fost, la rândul meu, înstare Să-mi readun tendoanele-n picioare Și, oțărât, din smârcuri să mă scol. Viața asta, dreasă-n elegie, Ursită fost-a silnică și mie, Chit că să-i fac hatâruri m-am zbătut
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
Octavian Goga Că o vecernie domoala Se stinge zvonul din dumbrava, Pleoapa soarele-si închide Sus, pe o capita de otava, Norodul a cuprins podmolul Lângă frăgarul din ulița - De cârja sprijinit răsare Bătrânul preot la portița. Moșneag albit de zile negre, Așa îl pomenise satul, Pe pieptărelul lui de lâna Purtând un ban de la-mparatul. Domol, în mijloc se așază, Si sprijinind încet toiagul
Apostol fără vârstă by Octavian Goga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/304_a_601]
-
Aici orice gând e mai încet, și inima-ți zvâcnește mai rar, ca și cum nu ți-ar bate în piept ci adânc în pământ undeva. Aici se vindecă setea de mântuire și dacă ți-ai sângerat picioarele te așezi pe un podmol de lut. Uite, e seară. Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi, ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streșini de paie, ca un joc de iezi pe morminte înalte. SCRISOARE Nu ți-aș scrie poate
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
o vecină care, fără învoirea lui, dusese și răspuns la feciori că bătrânul e pe moarte. Fire tare, moșul încă nu-i ceruse lângă el. Se vedea că odaia e de văduvoi : aerul închis, mirosind a bătrân, geamurile cu păianjeni, podmolul cu gropi și dâmburi de noroi. Un horn afumat, o masă joasă, rasă cu cuțitul, două scăunele cioplite din bardă și patul pe care stătea moșneagul alcătuiau toată zestrea încăperii. Pe scândurile patului grosolan, un mindir din paie, o pernă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Stejar bătut de brumă și de vânt, De‐ oi adormi și negurile reci Vor‐ năbuși o inimă pe veci, Deasupra‐ mi visul tău va fi cunună! 161 Putea‐vor vânturi să răstoarne stânci, Să năvălească mările adânci. Alunecând șuvoaie pe podmol, De‐a pururi n‐ or putea din lutu‐mi gol Să‐mi smulgă chipu‐ ți prins în flori de lună! Eena Farago (1878‐1954) La 7 iunie 1921, când scriitoarea a fost premia tă de Academia Română cu premiul „Adamachiʺ pentru
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
perioada comunistă casele au început să fie construite din cărămidă. Acoperișurile tradiționale erau din șiță (un tip de șindrilă mai lungă și mai îngustă). Astăzi, acoperișurile sunt majoritatea din țiglă. Alte elemente de tradiționalitate în construcția caselor de aici sunt podmolul (tipul specific de prispă joasă, de pământ) și privariul, asemănător unui balcon, ca element de lărgire a spațiului casei, cu funcție utilitară, de odihnă și care pune în evidență intrarea în casă (Ionescu, 1971). Acest privariu, deosebește unele case din
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
pământ) și privariul, asemănător unui balcon, ca element de lărgire a spațiului casei, cu funcție utilitară, de odihnă și care pune în evidență intrarea în casă (Ionescu, 1971). Acest privariu, deosebește unele case din Tălmăcel de modelul tradițional, cu prispă (podmol). Poarta caselor din Mărginime, care oferă ocazia realizării unui decor deosebit în lemn, nu are doar funcție de apărare și de barieră, ci este implicată și în obiceiurile legate de căsătorie sau înmormântare, sau în alte sărbători tradiționale (Stahl, 2005: 78
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Iancu, Andrei Mureșanu și, la tot pasul, pe anonimii Ioni, pe Pătru Opincă, iobagii, minerii, haiducii. Vechi poeme sunt rescrise în lumina noilor realități: într-un nou Pătru Opincă, „noaptea când pe uliți trec domol,/ nu mai așteaptă pe nici un podmol/ fete mari cu țâțe ca de piatră/ pe cei flăcăi ce nu se mai întoarnă/ din a Siberiei grea, veșnică iarnă” (subliniată - noutatea adusă prin rescriere). Limbajul îl continuă și dezvoltă (în sensul proclamației și îndemnului incendiar) pe cel interbelic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
le seuil) (Miclău, 1978 : 271) ; " fântânile din imperiul lutului " " leș fontaines de l'empire de la glaise " (Înviere de toate zilele/Résurrection quotidienne) (Miclău, 1978 : 275) ; " leș puits venant du monde du limon " (Résurrection de chaque jour) (Loubière, 2003 : 33) ; " un podmol de lut " " une terrasse de glaise " (Sufletul satului/L'âme du village) (Miclău, 1978 : 281) ; " une motte de glaise " (L'âme du village) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 149) ; " de la terre mouillée " (L'âme du village) (Romanescu, 1998 : 82) ; " un âtre d'argile
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]