14 matches
-
miros de scorțișoară, Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci, Aducând din depărtare într- o nestemată seară În divină- mpreunare, fluturii platini și reci... Într- o dumbravă uitată purtând dor de căprioare, Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii... Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
cu miros de scorțișoară,Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci,Aducând din depărtare într- o nestemată searăîn divină- mpreunare, fluturii platini și reci... Într- o dumbravă uitată purtând dor de căprioare,Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii...Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare,Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii...Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe...Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață;Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parteDar un
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
miros de scorțișoară, Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci, Aducând din depărtare într- o nestemată seară În divină- mpreunare, fluturii platini și reci... Într- o dumbravă uitată purtând dor de căprioare, Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii... Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar
NOAPTE ARGINTIE de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1482240694.html [Corola-blog/BlogPost/371322_a_372651]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONETE CU RĂSUNETE 3 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului La ceas de rouă pe genunchi mă tot aduni mă tot răsuni să te podobesc baladesc sonet încet încet făptura mea de mură se potopeste-n roua mea de gură te tot șoptesc te podobesc frumusețea ta nu-mi face bine tu copile din copil icoana mea mă tâmâieste din cădelniți apoi te roagă nu
SONETE CU RĂSUNETE 3 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1464763191.html [Corola-blog/BlogPost/385306_a_386635]
-
01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului La ceas de rouă pe genunchi mă tot aduni mă tot răsuni să te podobesc baladesc sonet încet încet făptura mea de mură se potopeste-n roua mea de gură te tot șoptesc te podobesc frumusețea ta nu-mi face bine tu copile din copil icoana mea mă tâmâieste din cădelniți apoi te roagă nu pleca Referință Bibliografică: SONETE CU RĂSUNETE 3 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1979, Anul VI, 01
SONETE CU RĂSUNETE 3 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1464763191.html [Corola-blog/BlogPost/385306_a_386635]
-
din bunele raporturi ale omului cu divinitatea. Captarea atenției și dirijarea ei spre un verb prea banal altfel se realizează prin încă câteva mijloace de accentuare lexical-morfologică: afereză (Miresmează-n nori grădine; [...] plinind cea soarte; Aripi tinse; Coperișul de argint; Podobește-a lui cunună; ochi păienjeniți; Rusalim), apocopă (străluce; luce; Năluce-n adînc și-nfloare; Calul hohotă), poliptoton (Cu argint viu argintată; Nimeni pe nimeni la nimica nu cheamă), singular particularizat - singular de restrânsă circulație (margină; genună; soarte; neauă; steauă), plural tămâiat de
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/_catinel_moarte_num_.html [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
a ființei de a-și striga nenuntirea cu Cel ce atinge infinitul cu lacrimi de Logos flămând + + + cu Cea care tămăduiește zarea minților noastre albe din Tabula Rasa continentul uitat pe palimpsest de gânduri strofe Ea Eva cea nouă ne podobește nimic+ nicia cu rouă din stele centrate pe EL † ce ne face în fine să fim mai lăuntrici adânci re-legatio de fi.irea din urmă... Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet poem
POEM HIERATIC XXII-TABULA RASA de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/david_sofianis_1454873660.html [Corola-blog/BlogPost/369967_a_371296]
-
biserică să cinstește și să prăznuiește sfântu mare mucenicu Dimitrie, dară de cine iaște zidită dintr început, nu se știe, fără numai văletu să arată ca era atunce 7000, iară acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca dintrîntâi s-au zidit și podobit cu stăruința, osteneala și cheltuiala dumisale Iordachi Cantacuzino, Marele Spătaru și cu ajutorul de la alți creștini: se arată la condică cine câte au datu, 1779, august 15″". Biserica a fost avariată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind mult timp
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
oameni și m-au făcut să nu-i iubesc. Noțiunea de dragoste, așa cum am preluat-o de la mediul înconjurător și așa cum am practicat o, cu toate micile înfrumu sețări, mai mult imaginare, cu care m-am străduit a o îm podobi, această dragoste am cunoscut-o din plin. Ce ar putea să-mi mai aducă? Oboseală! Iar pe deasupra - sărăcire sufletească și chiar o contrazicere a propriei mele firi... Această dragoste a devenit prea strâmtă pentru mine. Simt nevoia să plec din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
concursu lu Regina Victoria, vorbă coaptă, știi tu bine, pentru burdihanu meu tobă mare, care io tot spui că ar trebui să fie dă geam ca să-mi pot vedea baremi un pic bazamenții măsura 44. Mandea ieram afonic, parcă mă podobisem c-o botniță, da la ora și minuta când să dau ortu popii mi-am recuperat limbuța dă Clopot* și, umăr la umăr cu toaișii dă suferinți, n-am vrut să-mi precupețesc ajutoru dat lu masa corală care urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
m-am aventurat pân la colțu cu Río Bamba, c-o porție dă răvașe gata dă trimis. Acolo-i pregnantă, după cum ț-amintești, o cutie poștală d-alea dă categorie grea, care să poartă actualmente și care niște enoriași le podobise d-acu cu flori și câte un ex voto. I-am dat ocol după gură, da m-am Învârtit fără să găsesc nici a mai mică În care să Înfiltrez răvașe. Nici o soluție dă continuitate, nici o crăpătură la un celindru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
războinico- - masculine ale eroului. în varianta românească a legendei (cea de la începutul seco- lului al XVII-lea), relația erotică dintre balaur și fecioară este în mod expres formulată. În vederea expunerii prințesei pe malul iezerului în care sălășluiește zmeul, împăratul își „podobește” fata „cu aur și cu argint, ca și la nuntă” și-i spune : „O, dragă fiica mea, [...] zmăul hi-va mie junere [= ginere]” (115). Așa cum am constatat și cu alte prilejuri, motivul mitic „poto- lirea foamei monstrului” a înlocuit un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la geam, ferind perdeaua. 1 an și 2 luni Povestea Brăduțului de Crăciun (variantă după Andersen?...) Ca niciodată, a fost un b'ăduț. Și a spus Copilul Tăticului 'ui să aducă un b'ăduț din pădu'e. Și l-a podobit f'umos; când nu mai avea nevoie de el, l-a pus în pod. Da, și pe u'mă a mu'it și l-a pus la foc, da, și s-a t'ansfo'mat în abu'i. Și pe
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
aduc aminte-acum; de-acum îndur Nenorocirea pîn' striga-va însăși " Destul, destul!" și "Mori!"; el m-a adus aici. EDGAR: Fii blînd și răbdător. (Intra Lear, împodobit fantastic cu flori sălbatice) Dar cine vine? O minte-ntreagă nu și-ar podobi Stăpînul astfel. LEAR: Nu, nu pot să mă atingă fiindcă bat moneda: sînt regele însuși! EDGAR: O, tu vedere, străpungîndu-mi coasta! LEAR: Natură este deasupra artei în privința asta. Uite-ți banii de-nrolare. Ăsta-și mînuie arcul că o sperietoare de
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]