33 matches
-
fi luată sub pulpana lui vodă așa tam-nisam, chiar dacă în ea erau aciuați niscai călugărași. --Și atunci ce bănuiești că se întâmpla în acea casă pentru care vodă mai spune: “pentru aceea nici bir să nu aibă a da, nici podvoade, nici cai de olac să nu ia, nici alte mărunțișuri ce sânt asupra târgoveților”. --Cred că acolo era oarece dugheană sau chiar crâșmă... --Ce te face să crezi asta? --Cea mai simplă pricină ar fi că acea casă se afla
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mai? Ce ți-i Sinaiul, ce ți-i Iașul?... Să vezi, fiule, până unde mergea grija domniei față de mănăstirea Sfântul Sava. Iată că la 27 august 1608, Costantin Moghila voievod poruncește slugilor care strângeau dările să lase în pace de podvoade și alte dări mărunte pe Ion din satul Hlincea, fiindcă acesta este grădinarul mănăstirii Sfântul Sava. ― În 1608 la 23 septembrie, tot Costantin Moghila voievod, împuternicește pe egumenul și pe călugării de la mănăstirea Sfântul Sava să culeagă o vie de la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
al XVI-lea îi va fi retras sau, în orice caz, mai păstra doar o jurisdicție limitată. footnote>. Documentul de întărire emis de Ștefan cel Mare pentru mănăstirea Horodnic arată că satul Balușinăuți de pe Suceava nu va plăti dare, posadă, podvoadă și iliș, nu vor lucra la cetate, la mori, nu vor merge la strajă și la oaste. Globnicii și pripășarii nu-i vor tulbura; erau scutiți de orice dare față de domnie, cu condiția să slujească mănăstirea. În stabilirea dărilor și
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
și poienile mănăstirii și să dea a zecea parte din fânul obținut pe fânețele aflate în folosință. Dintre toate categoriile de obligații cea legată de căratul produselor, lemn, fân, cereale, vin, sare, cuprinsă în prestațiile în muncă sub numele de podvoadă, făcută cu carul cu boi sau cai, era cea mai grea. Această obligație a impus reglementări privind distanța de la care erau transportate produsele și greutatea transportată <footnote Al. Bocănețu, Mănăstirea Moldovița, Cernăuți, 1933, p. 52 : „La 1745, egumenul Gherasim și
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
motivând că nu sunt vecinii mănăstirii <footnote Ibidem. footnote> Dacă vămenii erau scutiți de darea pe grâu, orz, ovăz, mei, dare numită iliș și percepută din satele agricole, tot mănăstirești, reprezentând tot a zecea parte, nu puteau fi scutiți de podvoadă, deoarece erau posesori de vite mari. Cele mai apropiate localități de unde erau transportate cereale pentru mănăstire erau Berchișești, sat mănăstiresc la fel ca Vama, și Baia, locuită încă de sași, care erau datori să plătească zavesca (amendă pentru nerespectarea autorității
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
din aceste dări erau percepute vămenilor. Ceara și fânul constituiau pentru vămeni dări cu cea mai mare pondere în această categorie de obligații ; b. Prestații în muncă: cu brațele pentru cei fără vite mari, cu carul cu boi sau cai - podvoada. Prestația cu brațele se făcea la cetăți ca salahori, la mori, la cositul fânului, lucrul la jold (obligația de a merge la adunat ghindă și jir pentru hrana porcilor) ; c. Slujbe în folosul domniei sau mănăstirii: straja la mănăstire, la
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
Iași, și șoltuzului și celor doisprezece pârgari de acolo. Vă dăm de știre de rândul lui Ion din satul Hlincea. Pentru aceea, cum veți vedea această carte a domniei mele, voi să aveți a-l lăsa în pace de toate, podvoadele și altele mărunte...pentru că domniia mea ne-am milostivit și l-am lăsat să fie grădinar sfintei mănăstiri de la Sfântul Sava.” Ce părere ai despre asta? - Mărite Spirit, adevărul este că această scutire a fost dată în numele mănăstirii și nu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Io Gașpar (Grațiani) voievod...Scriem domnia mea șoltuzului și pârgarilor din târgul Iași și tuturor celorlalte slugi ale noastre...Dacă veți vedea carte a domniei mele, pe câți oameni sânt la Copou voi să-i lăsați foarte în pace...de podvoade și de toate celelalte angherii...fiindcă i-am lăsat domniia mea să îngrijească...sfânta biserică de acolo și să fie și pentru alte trebuințe ale sfintei biserici...Insuși domnul a poruncit.” Acum te rog, dragule, să-mi spui dacă ai
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
din spatele bisericii ne scoate pe creasta dealului și apoi ne conduce printre casele satului, presărate ici-acolo în lungul drumului. Atestarea documentară a satului Hlincea o găsim în actul din 27 august 1608, prin care Constantin Moghila voievod scutește de podvoade și dări pe Ion din satul Hlincea, pentru că el este grădinar al Mănăstirii Sfântul Sava. Următorul act care amintește de Hlincea este cel din 4 februarie 1634, dat de Moise Moghila voievod, care spune: „Dat-am cartea domnii mele lui
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și oamenii din satele lor. Iar lâcul dat de Mangu-Timur în timpul acestui recensământ hotăra clar: „El (adică clerul) nu trebuie să dea nici haraci și nici tamga și nici darea pentru plug și nici cai de olac, și nici pentru podvoadă și nici mertice”. Termenul tătărăsc folosit pentru scutire, era acela de tarkan, intrat și el în uzul limbii române și întrebuințat chiar de la început în documentele de cancelarie odată cu teoria vamală cu bazarul, tariful și țara și aplicarea taxelor pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Șteful din Tamaș. La 3 februarie 1467, domnul dă un privilegiu prin care locuitorii din satele Zvijinți, Sobolești, Brașeuți, Vascăuți, Bulgari, Mărăței, Dărmănești, Opreișeni, Rădăicești, Tortorești, Căucelești, Mândrești și Fauri toate din județul Neamț să fie slobozi, să nu care podvoade. Pârcălabii de la Neamț și nici judecătorii din ținutul Neamț “să nu îndrăznească să îi judece pe acești oameni ai mânăstirii, nici gloabă să nu ia de la ei, nici pentru omor, nici pentru urma răufăcătorilor, nici pentru tâlhărie, nici pentru furt
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1 august 1444, Ștefan voievod întărește mânăstirii satul Balasinăuți, scutindu-l de dări și slujbe. Se poate spune că este primul privilegiu prin care se acordă unei mânăstiri imunitate asupra satului, ai căror locuitori să nu dea “nici iliș, nici podvoadă, nici desetină, nici osluh, nici posadă, nici la moară să nu robească, nici la cetate, nici la vin să nu care, nici la oaste niciodată să nu meargă, nici cu jold și nici vreo altă oarecare slujbă a noastră și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să vedem care erau dările și slujbele pe care țăranii le prestau în folosul domniei. Se menționează în document că satul va avea de la domnie “mare scutire și mare slobozie pe cinci ani” și „să nu dea nici iliș nici podvoadă, nici posadă nici jold și nici la cetate să nu lucreze și nici la mori și nici buți să nu care și nici fân să nu cosească și nici vreo altă dare sau slujbă a noastră să nu aibă”. Pârcălabii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era proprietarul multor moșii și dârste. Erau supuși la dări toți meșterii și sunt menționați într-un document “fie că vor fi meșteri cojocari sau orice fel de meșteri.” Locuitorii țării erau datori cu munci față de domnie, la posadă, la podvoadă, la moară, la cetate, la căratul vinului, la tăiatul lemnelor și căratul acetora, la cositul fânului și la jold, la poteci, la vii, la talpe și la poduri (pază și îngrijirea acestora). Pentru supravegherea acestor munci și pentru perceperea dărilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
conducerea orașului și noua instituție devine inevitabil. Poslușnicii (slujbașii) Episcopiei s-au bucurat de privilegii domnești de la Ieremia Movilă până la Unirea Principatelor. De pildă, în timpul domniei lui Alexandru Iliaș (1620-1621, 1631-1633), ei au fost scutiți de dări (seu, ceară, de podvoade, de cai de olac și de miere și alte mărunțișuri). Din nou, târgoveții au fost obligați „să lase în pace” pe poslușnici și „să nu-i supere cu nimic”. De pildă, la 3 noiembrie 1653, domnitorul Gheorghe Ștefan (1653-1658), aflat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lase în pace” pe poslușnici și „să nu-i supere cu nimic”. De pildă, la 3 noiembrie 1653, domnitorul Gheorghe Ștefan (1653-1658), aflat la Roman, scria șoltuzului, pârgarilor și tuturor târgoveților din Huși să nu scoată satele Episcopiei la lucru, podvoade, căratul fânului, a gheții, la teslărie și să nu dea cai de olac, ci numai să-și plătească cisla. De asemenea, Ștefăniță Lupu (1659-1661) cere dregătorilor hușeni și târgoveților, la 21 februarie 1661 (Iași) „să nu supere pe poslușnicii din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Dealul Dricul, între viile popii Trifan și între Simion Dobândă”, aceste vii fiind înscrise și „în catastihul târgului, după vechiul obicei”. Conducerea orașului se îngrijea, printre altele, și de colectarea obligațiilor locuitorilor către domnie, în bani (camăna) sau în produse: podvoade, cai de jold, sulgiul (darea pe vite sau pe oi tăiate), ilișul (dare percepută pe cereale), bezmenul de ceară (darea pe ceară), ialovița de siliște (impozit plătit Porții Otomane în vaci grase), de braniște (moșie domnească folosită ca pășune și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
confirma beneficii importante. Domnitorul Gaspar Grațiani (1619-1620) scria la 16 aprilie 1619 „ureadnicului din târgul Huși și șoltuzului și pârgarilor (subl. ns.) de acolo..., voi să lăsați foarte în pace satele sfintei Episcopii și oamenii scutelnici de jold și de podvoade” . Într-un zapis mai vechi, din 19 iulie 1623, dat la Iași, Ștefan Tomșa voievod întărea lui Ionașco Cehan, vornic de gloată, partea din satul Șopârleni pe care o cumpărase, dovedind cumpărătura cu acte semnate de ureadnicul, șoltuzul și cei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și pre vătăman din satele sfintei Episcopie”. Prin zapisul din 18 aprilie 1632, emis la Iași, voievodul Alexandru Iliaș (1620-1621, 1631-1633) poruncea ureadnicilor, șoltuzilor, pârcălabilor și tuturor târgoveților din Huși "să lase în pace” (să scutească) de diverse obligații (jold, podvoade, cai de olac, vii domnești, priveghi) „și alte angării mai mărunte” un număr de meșteri ai Episcopiei. La 26 august 1633, domnitorul Moise Movilă (1630-1631, 1633-1634) a dat poruncă dregătorilor mai sus-menționați să acorde scutiri mai multor meșteri ai Episcopiei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a revoluționarilor din Moldova și Valahia au durat până la sfârșitul anului 1849. Târgoveții hușeni. În prima jumătate a secolului al XVII-lea (circa 1650), târgoveții din Huși, ca și din alte târguri ale Moldovei, aveau numeroase obligații față de domnie: jold, podvoade, cai de olac, cară de fân, „teslărie”, „ghiață” și altele. Alte obligații ale târgoveților erau: vinul, secara, mierea, tămâia, berea pentru hramul bisericii episcopale. Ureadnicul și șoltuzul trebuiau să asigure „să facă fânul Domniei Sale acolo la târg” și de „a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
neatins, după spusa Domniei mele, lui și copiilor lui și nepoților și trănepoților lui, începând dela vama oilor, de vama porcilor, de vama stupilor, de vama găleritului, de vama vinăriciului, de dijmă, de cositul fânului, de talpe, de copaci, de podvoade, de curătură, adică de celelalte slujbe mari și mici, câte se află în țara singur stăpânitoare a Domniei mele. Și să nu cuteze să-i turbure nici-un sudeț, nici globnic, nici birari, nici numeni altul dintre slugile Domniei mele, trimiși
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
enumără scutirile de care va beneficia: „să nu dea nici o dare; să nu robotească nici o robotă; să nu plătească nici iliș; să nu dea cei 50 aspri; să nu dea slugiu, să nu dea stetie; să nu fie învăluit de podvoade; să nu dea groștină de mascuri, să nu fie năpăstuit în afacerile sale, de negoț cu datoriile altor oameni nici pentru zeciuirile altor sate (un fel de cislă); să fie lăsat în pace de dregători, ce au a scrie tinuturile
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
măgelar, în serviciul Episcopiei și care să fie „lăsați în pace de toate angaralele". Uriadnicul, aproape identic în funcție cu dregătorul, era un slujbaș domnesc, nu municipal, îl interpretează Ghibănescu pe Melchisedec, care „aducea la îndeplinire isprăvia, ordinile domnești, ca podvoade (cărături), cai de olac, cai de jold, și toate celelalte angării; apoi tot el aduna și încasa gloabele, camăna, feriia, și altele. Deși fiecare taxă își avea încasatorii săi: podvodari, jăldunari, olăcari, bezmănari, dabilari, deseatnici, gorștinari, cămănari, globnici, deșugubinari, vinarici
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
olac erau cunoscuți pentru nevoile poștei domnești. Olăcarii care duceau ștafetele la Țarigrad aveau dreptul să ia în drumul lor, de la oricine, „calul cel bun și odihnit pentru a nu întârzia", iar asemenea înlesniri erau răsplătite, uneori, de domn. În ce privește podvoadele, acestea erau prestațiile care cădeau în sarcina țării. Toate transporturile de materiale - lemn, piatră, fân, zaharela (provizii pentru armată) pentru treburile împărătești le făcea gratuit țara, ele fiind cele dintâi însărcinări pe care domnia ținea să le îndeplinească, iar ele
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
darea către proprietarul locului unde era situată crâșma, iar cepăritul era darea pentru începerea consumului la butoiul cu băutură (datul cepului). Acolo unde târgul era situat pe moșia boierească sau domnească bezmenul și cepăritul îl plăteau toți târgoveții. - joldul și podvoadele de care Gașpar Vodă apăra la 1661 satele și scutelnicii Episcopiei Huși; însemna că în anumite împrejurări locuitorii puteau să ajungă în situația de joldă, adică să nu mai poată dispune de sine sau de lucrul lor - alții putând să
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]