15 matches
-
judecați de un alt boerinaș de orice rang, adaugă: „Nici Atoc, nici Popa Iuga, nici Poverteanul n- aveau a da gloabe pentru deșugubine vornicilor din localitate, ci lui Vodă; afacerile din dijme mergeau la domnie; nici deșugubinarii, nici birnicii, nici podvodarii, nici alți poslușnicari n-aveau cu nimic să-i supere. Voievodul îi apăra contra tuturor acestora și le dădea privilegiul dreptei lui judecăți", privilegiu care s-a menținut până în secolul al XVIII- lea (Opinia, 21 august, 1910). În vechime slujba
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de braniște și de care de jold și de bire și de șeici și de toate dările și angăriile câte sunt pre alți mișei în țara Domniei mele. Așijderea și voi pârcălabi și globnici de acel ținut și deșugubinari și podvodari și olăcari și conăcari. Nime întru nimică să nu-i învăluiască nici unu lucru a Domniei miale nu vor lucra, ci de toate vor hie în pace. Iar cine se va ispiti să-i învăluiască preste cartea Domniei mele bine
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe Melchisedec, care „aducea la îndeplinire isprăvia, ordinile domnești, ca podvoade (cărături), cai de olac, cai de jold, și toate celelalte angării; apoi tot el aduna și încasa gloabele, camăna, feriia, și altele. Deși fiecare taxă își avea încasatorii săi: podvodari, jăldunari, olăcari, bezmănari, dabilari, deseatnici, gorștinari, cămănari, globnici, deșugubinari, vinarici, pogonari, zoltași etc. - cel care îi priveghea și-i controla era uriadnicul, dregătorul, ispravnicul". În afara uriadnicului sau ispravnicului de Huși și de Stănilești, întâlniți la 1618 și 1619, la sate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
zice: „Și voi Pârcălabi și Globnici de acel ținut, și Deșugubinari etc. nime întru nimica să nu-i învăluiască (pe coloniști)”... Șeful globnicilor se numea „Vornicu Globnâi": „Nicolai Tiron Vornicu Globnâi”; „Ioniță Similian Vameșu” - într-o condică din anul 1744. Podvodarii ca și Olăcarii, pomeniți în Cartea lui Ștefan Vodă din 1661, pentru scutirea polușnicilor Episcopiei, sunt des pomeniți. Primii erau însărcinați a executa cărăturile domnești: de fân, de paie, de gheață, de lemnesocotite angarale și beilicuri, făcute de populație fără
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în sarcina țării. Toate transporturile de materiale - lemn, piatră, fân, zaharela (provizii pentru armată) pentru treburile împărătești le făcea gratuit țara, ele fiind cele dintâi însărcinări pe care domnia ținea să le îndeplinească, iar ele se executau de către populație. După podvodari și olăcari erau pomeniți în cartea lui Antonie Ruset, conăcarii, care înseamnă gazdă, cuartiră, ei având însărcinarea de a pregăti gazdă pentru domn, când acesta ieșea prin țară, pentru boierii care mergeau în deplasare pe la ținuturi, pentru turcii trimiși în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
să-i trimiteți". Poate ei „erau aceia care mai în urmă s-au numit ocolași, privighetori, subprefecți", spune cercetătorul. Din cărțile domnești cercetate rezultă că locuitorii plăteau în bani, în produse, sau în muncă - la pârcălabi și globnici, deșugubinari și podvodari, olăcari și conăcari, tot felul de amploaiați, dabile și angarale, care de care mai diverse: - zloți, zlotul însemna 30 parale și era plata prevăzută în aur, dar și în argint care au circulat la noi în secolele XV-XVIII și au
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Ghibănescu în „Opinia", ziar conservator, la 17 noiembrie 1906. Și mai departe: „În raportul dintre lucruri și parale, paraua în sine și-a păstrat de-a pururea valoarea ei; în fisc, însă, la vechii slujbași ai fiscului, globași, deșugubinari, desetnici, podvodari, olăcari și toată acea droaie de slujitori domnești sau a celor ce luau în vânzare veniturile statului, negreșit că în năzuința lor lacomă de a stoarce de pe spatele țăranului și măduva din oase, a lua cenușa din vatră și țolicul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de însuși Episcopul. La 16 iunie 1618 Mitrofan scoate de la Radu Vodă o carte domnească către deșugubinarii din ținutul Fălciului pentru a nu „învălui" cu dări satele Episcopiei. La 4 mai 1619 Mitrofan capătă de la Gașpar Vodă un ordin către podvodarii de la Huși să lase în „nesupunere satele Episcopiei": „întru nimică să nu le trageți, nici la podvode, nice dobitocul lor printr-alte sate, acesta vă scriem, mai mult jalbă să nu vie la Domnia mea". Grelele dabile care împovărau locuitorii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
olac la dispoziția dregătorilor mongoli. Perceperea lor se făcea de către organe speciale. Birul, dările pe pluguri și merticele erau strânse de către posadnici, adunarea din vitele tamgăluite cădea în sarcina trimișilor speciali - mai târziu au fost numiți sulgerii, podvezile în grija podvodarilor, iar recrutarea oamenilor pentru oaste, călăuze și caii de olac stăteau în atribuțiile starostilor sau în Țările Românești a vatamanilor, ca șefi ai satelor (atta-man = tata mare, în limba tătară). Toate dările percepute de la sate erau concentrate, apoi, în mâinile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nu vom putea spune”. Prima atestare documentară a satului Plopeni datează din <1602-1604>, în timpul domniei lui Ieremia Movilă. Pe lângă unele sate domnești, domnul dăruia Episcopiei Hușilor și satul Plopeni. La 1 noiembrie 1620, Alexandru Iliaș poruncea șoltuzului, pârgarilor și tuturor podvodarilor și dăbilarilor din târgul Huși să scutească de jold, cai de olac și alte angherii pe locuitorii satelor Plopeni, Hrubeni, Cârligați, Crețăști, Rășăști, Coziiaci și Podeni, care aparțineau Episcopiei Hușilor. Se confirma, astfel, faptul că satul, care era deja proprietatea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cât și în ocoalele domnești. Principala lor atribuție era aceea de a supraveghea încasarea impozitelor și a deșugubinelor, în special din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Aveau în subordine slujbașii fiscali și dregătorii locali, cum ar fi podvodarii, globnicii, deșugubinarii și olăcarii. Definitivau impunerea la impozite și anchetau reclamațiile împotriva agenților fiscali bănuiți de abuzuri. Ei au avut un rol important și în întocmirea actelor pentru transferul de proprietăți din orașe sau din satele situate în apropiere. Împreună cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
răutăcios și spurcat la gură. Te spinteca negru cu privirea și te împungea cu două suluri albe de păr pieptănat din cărare ca două cornițe cârlionțate. Mic, gros, și plin de sine, se învârtea printre căruțe, ascultat cu sfințenie de podvodari. „N-aveți mâncare ?” zicea el. „Ați muri de foame de n-aș fi peaici și eu. Vedeți oile cele ? Acușica le mulg și vă dau să mâncați.” Turma era departe, pe-o coastă, cu câini și cu trei ciobani. Ne-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
contenească. Atuncea unul din ciobani și-a trântit jos cojocul dintre umere și, măi oameni buni !, s-au adunat toți trei în jurul cojocului ș-au început a izbi în el cu bâtele. în acea clipă l-am și auzit pe podvodar răcnind de sub căruță : „Stați, oameni buni, nu dați, oameni buni !” Ș-așa s-a chinuit Jorjâcă până ce i-a venit în gând unuia din noi. A luat găleata ș-a vărsat laptele pe ogor. Atunci s-au liniștit oile, au
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se ridică necontenit, amenințând cu înnecarea în greutăți. Astfel se explică de ce documentele aproape au dat consacrare termenului „a nu învălui mai mult”, atunci când, în varii împrejurări, domnii porunceau slujitorilor de stat (boieri) din diferite resorturi executive (globnici, deșugubinari, olăcari, podvodari etc.) să lase în pace „să nu-i învăluiți” pe locuitorii satului cutare (se dă numele satului). Astfel de situații abundă în documentele medievale, iar pentru ilustrarea aspectului folosim doar două cazuri din același an, 1633. Pe data de 6
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
desființate formațiunile militare și distruse mijloacele de apărare de la fruntarii și din interior. În schimb, documentele timpului respectiv relevă o apreciabilă sporire a numărului de slujitori destinați încasării dărilor și executării numeroaselor „angării” precum: globnici, deșugubinari, cămănari, bezmănari, cepari, olăcari, podvodari, conăcari etc.. Se poate înțelege ușor de ce nu mai aflăm acum în documente nume de locuitori cu atribuții ostășești, deși termenii iuzbașă, hânsar, pârcălab au continuat să fie folosiți, dar fără a mai avea rostul inițial. Așa, poate, se explică
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]