5 matches
-
versuri (Osânda soarelui, 1968, adunând, de-a lungul a două decenii, poeme încropite - s-a spus - de un „diletant”). Implicat în prezentul imediat, polemist de temut, muindu-și pana în cerneala pamfletară, el urmărește atent pulsul vieții românești și comentează, poematizând, evenimentul politic, intern sau internațional. Reportajele sale metamorfozează faptele nude (luate ca pretext), așezând sub lupă detaliul, pentru a extrage semnificații în registrul literaturii. Pe-un picior de plai (1957), Cât în șapte zile (1960), Cu o torță alergând în fața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
reluate li se adaugă cicluri noi. Poetul trăiește mai mult în trecut, acolo e atmosfera care îi priește, de-acolo vin figurile unor scriitori tutelari, copilăria cu Moșii, circul și filmele mute. Conștient de anacronismul întreprinderilor sale lirice, autorul îl poematizează: „Mi-s versurile tot mai demodate [...]/ Sonetul astăzi nu prea se mai poartă”, dar când încearcă să părăsească forma fixă nu mai este el însuși. Derutat de cursul evenimentelor politice, L. încearcă să se alinieze, prin câteva piese de teatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
a culmilor singurătate”: „Mă-nchid de-acum în turnu-mi singuratic/ Croit din sidefarea zării mute,/ Eu singură cu-al inimii jeratic”. Sfidând „noroiul”, viața cu „vag miros de mucigai” și o umanitate mizeră la care „nu vrea să coboare”, S. poematizează abundent, în linie macedonskiană, evadarea din teluric, „împrăștierea în imensitate”, unde „A sufletului flacără străbună/ De carne nu mai este-ntunecată”; suita e completă, de la reveria „pneumatică” - „orice răsuflare e un zbor început”- la elanul în erupție, sigilat însă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
a izvorului, de aceea "o călătorie este o călătorie în viitor": "călătoria înseamnă ieșire, ieșirea și intrarea în pustie"5, ieșirea din limita locului și intrarea în nelocul trecerii și al transcenderii, în golul fără imagine, extins în extincție. A poematiza pe această cale înseamnă "a păstori la origini", purtat, "înfășurat, cuprins de-un drum". Pe un singur drum, cu sens unic, care duce la Roma tuturor drumurilor; nu drumul fundătură, care se împotmolește în ținta sa, căci "pentru veșnic călătorul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
setea noastră de adevăr, nici o transmutație miraculoasă nu ne este livrată la capătul acestor relatări, când grandilocvente, când naive, când hermetice, când pur narative: adevăratul Opus Magnum, marea operă de alchimie constă, aici, în rostirea poetică însăși. Actul de a poematiza și parcurgerea poemului n-au nevoie de nici o concluzie teoretică, de nici un „extract” ideativ al poeziei, spunerea poetică nu are altă spusă decât pe sine însăși, în deplina integritate a structurii sale material-verbale. Dacă-l numesc pe Mihai Ursachi - poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]