18 matches
-
Cât ne asemănăm cu păsările. Așa și noi, undeva, suntem Dispersați și neînțeleși. Pentru șleahticii îngâmfați Poetul este o dărâmătură, Un fir de nisip, e moloz. Pentru mintea lor sunt accesibili aceia, ale căror stihuri se numesc „texte”. Astfel de poetaștri Au rămas în Copacul Vieții de Gogoașă... Și, totuși, Ce reclamă Copacul ? Grija noastră De a rezista zborului În întunericul nopții, Iar viața aceasta Să o strămutăm în versuri. Deși, se pare, acest lucru Nu este cea mai bună idee
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/paul_polidor_1473309489.html [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
mă absoarbe, De când nu mai sunt tânăr, Doamne, De o noapte sau poate de o mie de ani? Ințelepciunea nu se apropie, doarme, N-o treziți, închideți bătrânul pian *** Despre Pleiade, draga mea, s-a scris, Nu te gândi la poetaștrii din Paris, Îi spunem noi, probabil, mai frumos, Cloșca de are pui, roi luminos, De câte ori priveam și număram, O sărutare îți furam și îți dădeam, O sută douăzeci de sărutări, Până când zorii se trezeau în zări, Iar Taurul tot nemișcat
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1426314207.html [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
a talentelor semitice de rangul al treilea. Și cât de strâns legat întreolaltă este acest roi de literați; cât de sigur lucrează pe baza recunoscutului principiu de afaceri al reciprocității institutul de asigurare a nemuririi, în așa chip că fiecare poetastru evreu primește peșin, fără dobândă de întîrziere, acea glorie de o zi pe care o dau gazetele. Mai periculoasă decât oriunde e însă precumpănirea evreilor în presă - o fatală urmare a strâmtelor noastre legiuiri vechi cari opreau pe izraeliți de la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
poet al poporului sau A. Toma, poet combatant. Ultima, prezentată sub cupola Academiei în 14 februarie 1950, va fi inclusă în volumul omagial închinat acestuia, cît și ca prefață la traducerea în limba engleză a poemelor lui A. Toma. Pe poetastrul comunist îl va elogia ditirambic pe cel care și-a permis să rescrie Glossa și alte poeme eminesciene în variantă optimistă. Cu seninătate, afirmă: Dacă e vorba de diferențiere, încă de la început te-ai remarcat ca un exultant la viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe poet și gazetar (îndeosebi) unui ciudat embargou. În fond, canonicul de la Blaj punea în discuție, cu "furie iconoclastă" (Th. Codreanu, lucr. cit., p. 323) tocmai cultul pentru cel care nu era "nice barem poet". Eminescu, "geniu impus", un biet poetastru era beneficiarul presiunilor venite dinspre noua direcție, ctitorindu-i un cult periculos și nemeritat. Or, poezia sa crea o veritabilă "tortură sufletească", aparținând unui "suflet mohorât și putred". Iar gestul lui Maiorescu, tipărindu-i volumul, pune bazele acestui cult. Observația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Issa ne-ar sfătui cu bucurie să plasăm în grădină un bujor înfoiat. (Nici mai mult, nici mai puțin. Dacă ținem să ne ducem să vedem cu ochii noștri bujorul lui înfoiat, e altă poveste; pentru că, spre deosebire de alți prozatori sau poetaștri occidentali pe care mă feresc să-i numesc, el nu ne supraveghează.) Simpla menționare a numelui lui Issa mă convinge că adevăratul poet nu-și alege materialul. Materialul îl alege pe el și nu invers. Un bujor înfoiat nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
caracteristicile unor dialecte aparținând englezei medii. Operele unor scriitori ca Skelton, Nashe și Ben Jonson oferă un bogat material pentru istoria limbii engleze; o recentă lucrare a suedezului A. H. King folosește o comedie satirică a lui Ben Jonson, Poetaster (Poetastrul), pentru o amănunțită analiză a dialectelor sociale și de clasă din acel timp. Franz a scris o foarte cuprinzătoare Shakespearegrammatik (Gramatica shakespeareană). Lazăr Șăineanu a scris două volume despre limba lui Rabelais. *5 (d) Totuși, în aceste studii, operele literare
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mâna securității oameni, condamnați la ani grei de pușcărie politică, stigmatizați ca dușmani ai regimului comunist, sancționați ca atari. Îl amintesc doar, pe inginerul Dumitru Bazon, actualmente președintele AFDPR Iași, consătean cu delatorul. Sechela trecutului comunist, încă “nostalgiază în mefiența poetastrului răsfățat”. Sunt gata oricând să absolv generația succesoare de năravul părinților și să acord prezumția de noncomplicitate la delațiune, dar la domnul Spiridon, gestul nu se cere. Naiba mai știe, dar nu-mi pot închipui cum, unul din capii pretinsei
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
într-un text de un șovinism furibund. Și totuși ei scriu cea mai valoroasă franceză contemporană. Dar naționalismul francez, exacerbat după război, promovează o politică provincială, în cultură, cu întoarcerea spatelui atît Orientului, cît și Europei occidentale. Celui mai incolor poetastru din Sud i se dedică analize sofisticate de către o critică ignorantă, care se simte jignită cînd e întrebată care sunt marii poeți europeni de azi, dovedind că nu știe ce să răspundă. Tocmai de aceea e mai mult decît ridicolă
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
în această atmosferă de lirică neagră a modernismului cu cromatica ei de cimitir. Din numele Asociației internaționale a scriitorilor pentru apărarea culturii, la înmormântarea lui Vallejo a vorbit Louis Aragon. (Nu am îndrăznit să-i spun marelui Vallejo că un poetastru basarabean i-a plagiat, i-a jefuit Heralzii negri...) Dau de mormântul marelui campion mondial Aleksandr Aliohin - pe o tablă de șah, scris: „Gloria Franței și a Rusiei". Pe multe pietre tombale este indicat că acolo odihnesc soții cu soțiile
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
și prozatori mai buni, de oameni de știință adevărați, cauza este că mărginitele puteri de care dispune poporul tău pentru aceasta sunt consumate de profesori ignoranți, de funcționari netrebnici, de academici [...], secretari, membri onorifici, asociați în cultură, jurnaliști, ateneiști, conservatoriști, poetaștri, spânzurători de pânze la „expoziția artiștilor în viață”, și celelalte, și celelalte.” Programul lui Maiorescu nu e doar literar, ci urmărește, în formele falsei culturi de care și literatura se resimte, filigranul unui desen social care împânzește lumea românească a
O viziune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4969_a_6294]
-
scriitorului. Printre ele, desigur, amintiri ale primelor cărți citite, referiri punctuale la cele recent publicate (Lucrări în verde, evident), afirmații tranșante despre poezie sau categoric politicoase privind oamenii. Ceea ce interesează de fiecare dată, în fond, plus câteva cuvinte-valiză-capcană: kritikuși debranșați, poetaștri-mpovărați, activiști necultivați, tot felul de frați pătați, cohorte de-ncercănați, fane-fani decerebrați, sictiricios, kestii. În afara acestor - deja - mărci Simona Popescu, tonice și tonifiante, vedem limpede, printre rânduri sau în infraroșu, mai toate regretele: Am fost mândră întotdeauna de prietenii
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10302_a_11627]
-
părere că "marile ei defecte" îi copleșesc "calitățile sau pur și simplu le anulează". Numele în temeiul cărora s-a operat selecția și gruparea scriitorilor ar fi "eclectice și uneori hazardate": "este discreditant să-l situezi în același subcapitol, printre "poetaștri", pe Gabriel Chifu, autor merituos, (...) alături de un "poetălău" incontestabil ca Ion Crânguleanu, care trebuia trecut doar la bibliografie". În rîndul celor cărora li se acordă un spațiu mai mare, "unitatea de măsură a valorii declarată în chip repetat", apar mulți
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
admirator înstărit, dar lipsit de orice înclinație artistică (m-a disprețuit/ Zicând că pentru dânsa au mult mai scumpe haruri/ Trei versuri de Horațiu decât a mele daruri - I 9). În tentativa de a-l discredita pe Horațiu se asociază poetastrul ratat și bogătașul plin de dispreț față de meșteșugul artistic (E treaba unor trântori ce nu au de mâncat/ Cum sunteți voi... eu cumpăr tot, și poeți de-mi place.../ Nu mă-njosesc la versuri, nici nu pot a le face
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
circulă "libere", au intrat în folclor, se cântă sau se recită. E de ajuns să pomenim "Amintirea paradisului" sau "M-a prins dorul de Moldova"... Cum apreciați acest lucru, vă intrigă sau vă încântă...? Așa cum am mai spus-o, numai poetaștrii de două parale sunt mândri de "cărțile lor", adesea simple furăciuni calificate (cazul Cărtărescu!). Eminescu nu și-a strâns poemele într-o carte, Arghezi a debutat la 47 de ani. Orice poet adevărat știe că marea poezie scrisă de el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dumitale. Sau, cel puțin, așa ești la cârciuma lui Baldo, zise Cecco zâmbind răutăcios. Continua să-l măsoare din ochi zeflemitor, ca și când ar fi fost, Într-un fel sau altul, stăpân pe destinul lui. Priorul simți cum mânia Îi răbufnește. Poetastru nesuferit! Avusese și neobrăzarea să-l ia peste picior În versuri, cu imoralitatea lui provincială. Își Înăbuși un răspuns feroce. — Care va să zică, ce te aduce la Florența? În afară că ești nevoit să te ferești de zbiri, precum ai zis, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prezența lor permanentă în viziuni cromatice și muzicale: "Și dorm cu somnul celor ce-au tras la coasă o vară. "". Glorificarea "fără zgomot" este un fenomen rar în poezia militantă a anilor, un model exemplar de decență și domolire a poetaștrilor ditirambiști, ce nu fac obiectul acestei teze, cu toată densitatea lor în epocă. Secțiunea dedicată poeziei militante este cuprinzătoare, pe măsura dimensiunii ei în contextul poetic, dar spiritul critic nu pare intimidat de rigorile și cenzura politică: Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din comedii pocitanii omenești. Totuși, cel puțin față de Coșbuc a dovedit o constantă simpatie ("Ghiță e mare, domnule, e al doilea după Eminescu") în timp ce față de P. Cerna a fost duplicitar: "Ai văzut, doctore, îi mărturisea lui D. Gusti pe acest poetastru, cît este de închipuit? El a crezut, sărmanul, că tot ce-i spun i se potrivește." Dezamăgit a fost în prietenia sa și D. Suchianu care, în scris, l-a apreciat ca "cel mai cult autodidact din cîți am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]