44 matches
-
un vocabular personal, o geantă încăpătoare în care poți să pui orice, metaforă inspirată pentru această carte atît de aparte; apărută tot la editura pariziană Seuil, ea și-a găsit locul într-o colecție ne-onorată pînă acum de marele poetician, Fiction & Cie. De unde poate și deruta librarilor care, în așteptarea cărții și deja puși în încurcătură de titlul ei, o anunțau unii ca pe un roman, alții ca pe un jurnal, alții ca pe niște memorii. De acasă unde, prin
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
surse), ci și prin sistematizarea originală a problemelor de poetică, metrică și versificație, despre "natura poeziei" (lirică, epică, dramatică și subdiviziunile lor) și despre "forma poeziei" (limbă, stil, elocuție, prozodie etc.). Orientalistul Cipariu are considerații despre "versificare arăbească", iar exemplificările poeticianului se întind de la greci și latini la clasicii francezi, germani și italieni, de la poezia noastră populară și Dosoftei până la Gh. Asachi, Heliade, Alecsandri, Cârlova și Bolintineanu. Aș zice că nu se putea o receptivitate mai generoasă a unui canonic! Pentru
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
într-un eseu din anii șaptezeci, intitulat Fors și publicat în Georgia Review), în sistem deconstructivist, reprezintă primul pas în jocul substituțiilor, un joc pe care Utterson și-l asumă integral atunci cînd se identifică cu "dl. Investigație". El este poeticianul disimulat, care încearcă descifrarea semnelor unui sistem indistinct, personalizat, depersonalizat și repersonalizat, într-o derutantă mișcare de structuri. Procesul acesta este sui-generis și nu altceva ne invită doctorul Jekyll să vizualizăm în legătură cu propria sa dedublare. În final, domnul Hyde scapă
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
inexistentă, critica a dominat! (Te întrebi: în sau peste ce fel de literatură?) Ideea că literatura română sub comunism a fost critico-centrică nu e lipsită de noimă." (262). Critica de întâmpinare a suferit și a greșit. ținută europeană au stilisticienii, poeticienii, structuraliștii, naratologii, hermeneuții, semioticienii și... textualiștii (264). După această evaluare disociativă, asocierea deziluzionantă cade ca o ghilotină: "Din parafrază și din simple glosări mediocre în marginea unor texte se constituie cele mai multe Ťreușiteť critice, iar asimilarea metodologiilor structuraliste și poststructuraliste dădea
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
cititorului - mai ales când se vrea și comentator" (p. 8). Nu faptul că Livius Ciocârlie se contrazice (pe sine sau pe Valéry) este relevant, acesta fiind, în fond, avantajul scriiturii fragmentare, nu intenția sa, dacă e să preluăm chiar distincția poeticianului francez, ci "intenția" operei, adevărul pe care ea îl revelează. "Luarea la harță", aparent ireverențioasă, cu cel care proclama supremația "studiului inepuizabilului creator și transformator universal ce se numește Spirit" se dovedește extrem de profitabilă. Volumul Pornind de la Valéry deconstruiește mitul
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]
-
cu toate funcțiunile lui, este, adică, plenitudinea funcțională a limbajului”. Nu selecție, nu deviere, nu opoziție față de limbajul uzual sau de limbajele științifice (al matematicii, de exemplu, în Poetica matematică a lui Solomon Marcus), așa cum au încercat să-l definească poeticienii de toate culorile: limbajul poetic este limbajul în deplinătatea funcțiilor sale. Doar în poezie instrumentul posedă toate clapele, corzile, gamele, bemolii și diezii. Orice alt act de vorbire e limitat. Avea dreptate poetul german Joseph von Eichendorff, contemporanul lui Goethe
Despre poezie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4996_a_6321]
-
pentru o poezie lipsită de rigorile purismului, pentru o retorică cehoviană în favoarea uneia inflamat romantice sau pentru privirea mai puțin încruntată asupra începuturilor literaturii române, e evidentă opțiunea lui Eugen Negrici pentru valorile contingente ale vieții și ale literaturii. În spatele poeticianului și a istoricului literar extrem de serios se ascunde un bon-viveur, gata să-și ridice, ce-i drept, opțiunea existențială la rang de principiu cultural. Într-unul dintre cele mai incitante eseuri din carte, Negrici observă că „râsul și celebrarea deliciilor
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
Să fie Conu’ Leonida, care reacționează la reacțiune, marele politolog român? Produce el discursul teoriei politice de anvergură universală?! Eseistul românoamerican și D. P. Aligică ajung la un acord, pe care nu știm cine l-a propus. Prioritatea, și pentru poeticianul (re)lecturii, nu mai contează, ea e oricum răzbătută de afinitate sau confinitate. Dar să mai citim un scurt fragment: „Politologia pe care o propune Conul Leonida rămâne esențial pozitivă, optimistă, progresistă, cu rădăcinile adânc înfipte într-o anumită zonă
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
lor, biblioteca, dorința de a-l revedea pe Theban. Sărăcia (5000 lei) din București, servitor o dată pe săptămână (și nu 24 ore), greutăți de transport, boala de rinichi a doamnei (infirmată în India de cel mai bun radiologist). Poeții, proști poeticieni (T. S. Eliot?). Poeții - supremii. Cel mai bun poetician sanscrit este S. Dasgupta. Fiecare suntem Dumnezeu. Nu e nimic misterios. Toată poetica, prin raționamentul cauză-efect. Aici s-a născut Dumnezeu, aici i-a plăcut. La noi i-a fost frică
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
reflectă prejudecățile naratologiei înseși. M-am străduit să nu neglijez vreo direcție importantă: m-am inspirat din tradiția anglo-saxonă inițiată de Henry James și Percy Lubbock, tradiția germană venind dinspre Lämmert și Stanzel, formaliștii și semioticienii ruși, structuraliștii francezi și poeticienii din Tel Aviv; am luat în seamă studiile naratologice scrise de lingviști, psihologi, antropologi, istorici și cercetători ai inteligenței artificiale; și nu l-am uitat pe Aristotel. Totuși, mi-am trădat preferința față de ceea ce constituie, probabil, direcția naratologică cea mai
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
MARIAN, Rodica (1.VI.1944, Beiuș) poeticiană și poetă. Este fiica Anei (n. Abrudan) și a lui Dumitru Marian, funcționar. A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj (1967), fiind apoi redactor la Radio Turda, secretar științific la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Cluj, timp în
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
sintetizate în Esthétique. Musique, peinture, poésie, science (1953), la criterii noi ce solicită participarea matematicii în sistemul de referințe axiologice. Estetică lui a atras în primul rând atenția deoarece a deschis perspective pe care le vor valorifica demersurile întreprinse de poeticienii din ultimele decenii ale secolului al XX-lea, de cei care au aplicat teoria probabilității la cercetarea versului, de reprezentanții teoriei modelarii și, mai ales, ai esteticii informaționale. Remarcabil este faptul ca esteticianul pornea de la analiza unui element mai curând
SERVIEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
Pe de altă parte, textul manevrează abil, ca să oculteze această legătură ombilicală, conducând nu la insul empiric Toma Pavel, ci la temele profunde ale scrisului său. Supratema microromanului este meditația scriitorului asupra forței ontologice a cuvintelor. În reflecțiile sistematice ale poeticianului P., chestiunea este formulată nu ca răspuns, ci mai curând ca o întrebare: ce poate limbajul? Soluția ar putea fi descoperită în primul rând în Le Mirage linguistique. Essai sur la modernisation intellectuelle (1988), în versiunea românească - Mirajul lingvistic (1993
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
pe care o propune filosoful contemporan este una prin excelență non-inocentă. Cu alte cuvinte, valorifică implicit complexitatea și polisemia cu care alte interpretări au îmbogățit conceptele platonice 1. În plus, argumentația sa prezintă avantajul că, deși regăsește pe alocuri accentele poeticienilor neoclasici 1, nu își propune cu tot dinadinsul să organizeze termenii binoamelor amintite în opoziții ireconciliabile, ci mai degrabă urmărește să surprindă punctele de acroș, interarticulațiile: Concepția specifică a alegoriei și mimesis-ului dă naștere unei viziuni caracteristice asupra complexității și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fundament natural pe care Aristotel și, înaintea lui, Platon, îl stabiliseră, poate cu mai mult temei, pentru cu totul altceva”173. Cu scopul de a desface nodul acesta de confuzii, de încurcături și de substituiri neobservate, Genette analizează atent sistemele poeticienilor antici, atrăgând atenția asupra faptului că nicăieri nu apare (nici la Platon și nici la Aristotel) vreo referire la poemele care, mai târziu, vor fi catalogate drept lirice (ale lui Sapho sau Pindar, să spunem). Dacă Aristotel se ocupa, așadar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
consideră, în egală măsură, restrictiv și, pe alocuri, imprecis - un model propriu, bazat, în linii mari, pe binomurile terminologice denotație-conotație, respectiv tranzitivitate-reflexivitate. Autorul, înainte de a purcede la deconstruirea conceptului tradițional de limbaj poetic, trece în revistă punctele de vedere ale poeticienilor deja amintiți. Dacă „poezia este antiproza” și dacă evoluția ei înseamnă o creștere tot mai accentuată a gradului de „nonpertinență a metaforei” și, concomitent, o tot mai mare apropiere a poeticului de propria lui esență misterioasă (Jean Cohen)190, atunci
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
opacitatea, sunt trăsăturile care separă limbajul uzual și pe cel al poeziei (este deja bine cunoscută analogia cu fereastra și vitraliul), dar nu trebuie totuși să trecem cu vederea faptul că, din considerente ce țin probabil de avantajele simplificării teoretice, poeticianul concepe limbajul uzual ca pe o pură virtualitate, ca pe un de grad retoric zero al gândirii și al verbalizării, inexistent în realitate. Discursul transparent, potențial, ar fi, așadar, acela care permite ca semnificația să fie vizibilă, fără a servi
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dincolo de genurile „istorice”, dincolo de cele „teoretice”, distincției proză/vers i s-ar putea aplica un criteriu de natură filosofică, acela al „reprezentării”, căreia i s-ar opune „prezentarea”. Dacă Aristotel raporta întreaga poezie la principiul mimesis-ului, adică al reprezentării, pentru poeticianul francez, originalitatea absolută a Iluminărilor lui Rimbaud ar consta tocmai în exploatarea funcției „prezentative” (din moment ce Iluminările nu presupun nici un fel de referință, creând efectiv o lume). Deși permite includerea în sistem a aspectelor lăsate pe dinafară de poetica tradițională, constituind
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sau într-un poem sunt și nu sunt reale 226, întrucât, în asemenea cazuri, intră în joc vocația dialectică a literaturii de a spune mai mult decât ceea ce spune limbajul, de a depăși diviziunile verbale. În aceste condiții, criticul sau poeticianul nu poate să facă abstracție de capacitatea literaturii de a transcende limbajul, de acel ceva în plus care și atunci când nu ține cu necesitate de esențele atemporale însoțește totuși până și desfășurările polimorfe, capricioase, imprevizibile ale suprafețelor etalate cu generozitate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
se adaugă un altul, cel de temporalitate, și un al cincilea, cel de subconștient, sunt etape intermediare ale marii aventuri confesive. Firește, cititorul le percepe Într-o Înlănțuire a simultaneităților, operând propria selecție subiectivă. Lectura de identificare, atât de dragă poeticienilor deceniului al șaptelea, se impune, fatalmente, ca formulă ideală de investigare critică. În ce măsură niște texte explicit autoreferențiale, cantonate În biografism, Îl mai seduc astăzi pe cititorul hărțuit de agresivitatea unui cotidian inflamat? Răspunsul nu e prea greu de dat. Aflat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
biografiei sau autobiografiei. Viața e și chimie - pe când autobiografia pretinde a fi, mai presus de orice, spirit. Nu e, așadar, exagerat să susținem că moartea rotunjește sensurile jurnalului, cel puțin În măsura În care sancționează biografia. Efectul de real (studiat mai ales de către poeticienii francezi, de la Gérard Genette la Jean Rousset) are În vedere și această, adeseori ultimă, ipostază - În care moartea oglindește viața. Aspectul meditativ (orice jurnal meditează asupra trecutului, analizând, fie și inconștient, impactul timpului asupra existenței) se leagă indestructibil de obsesia
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalului intim nu Înseamnă, automat, că aceasta nu e posibilă. Înseamnă, cel mult, că n-au fost selectate metodele cele mai potrivite. Care, În nici un caz, nu pot fi Însumarea poeticii realului și a poeticii ficțiunii (prozei) - așa cum le definesc poeticienii anilor șaptezeci, de la Wayne C. Booth la Gérard Genette și Tzvetan Todorov. Dar care poate fi o sinteză a două metode, urmărite În ceea ce ele pot să piardă, și nu În ceea ce pot să câștige. Într-un cuvânt, o poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
manifestă o putere deosebită de a acapara și transforma orice discurs inserat în el, astfel că, în cadrul lui, diversele discursuri își pierd individualitatea 388. Această idee a fost avansată și de Mihail Bahtin, în deceniul al treilea al secolului trecut. Poeticianul rus afirmă că "plurivocitatea și plurilingvismul intră în roman, unde se organizează într-un sistem artistic armonios"389. Acest aspect ar constitui, în concepția sa, trăsătura specifică a genului romanesc. În studiul său Locutorul în roman, același teoretician consideră că
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
întâmplă în cazul oricărei chestiuni aflate la începutul abordării sistematice. Pentru acest ansamblu de texte, G. Genette a propus termenul "povestire factuală" ("récit factuel"), chiar dacă adjectivul "factual" nu este ireproșabil, deoarece ficțiunea constă, și ea, într-o înlănțuire de fapte. Poeticianul francez a ales acest termen pentru a evita recursul sistematic la locuțiuni negative (non-ficțiune, non-ficțional) care reflectă și perpetuează privilegiul scrierilor ficționale (G. Genette, op. cit., p. 135). Nici sintagma "texte referențiale" nu este de necontestat, deoarece ficțiunea este, de asemenea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
al limbajului; se descifrează aici, totodată, profilul său de creator. În Lampa lui Diogene ori în Poezie și modă poetică, mai subliniat încă în Orfeu și tentația realului, în Lectura poeziei și în Măștile adevărului poetic, se teoretizează la nivelul poeticienilor europeni; de citat în mod special eseurile Tragic și demonic, Poemul ca inițiativă a limbii și cel despre poezia lui Lucian Blaga (fostul său magistru); interesează, nici vorbă, revelațiile din experiența de traducător. Singur Philippide, dintr-o generație premergătoare, dedicase
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]