286 matches
-
se apleca asupra subiectului și-l cerceta pe toate părțile, găsindu-i calități și defecte cu un aer cât se poate de natural. Și mai era ceva care impresiona la contactul cu personalitatea lui Dan Constantinescu: acea șarmantă combinație între poeticitate și pragmatism. Vorbea întotdeauna foarte tehnic, direct la obiect. Dar acest tip de abordare contrasta puternic cu simțirea pe care o percepeai, și care umplea cu magie întreg discursul. Un pozitivist mistic sau un mistic pozitivist. Orice i se părea
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
frumusețea sau urîtul vorbei, la efectul cuvintelor. Poate fi o nerușinare intimitatea evocată, poate ar trebui spusă altfel dragostea bărbat-femeie, evitat carnalul, prea trăitul. Dar eu nu scriu, ispășesc...". Cuvintele totuși și-au făcut efectul, proza e frumoasă, are o poeticitate profundă, fără a fi liricoidă (așa cum se întîmplă la cei mai mulți poeți care scriu și proză), cît despre "carnal", în mod sigur va avea mare căutare la lectură, mai ales printre amatorii de decriptări. Altfel în paginile despre singurătate, boală și
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
reconstruiești, în limba țintă, un univers care tinde să piardă trăsăturile gîndirii și expresivității printr-o autohtonizare excesivă. O prezență “străină” nu are cum să diminueze calitatea sau nivelul de înțelegere a unui text. Dimpotrivă, îl face mai interesant, adăugînd poeticității scriiturii, poeticitatea limbii înseși. Altfel cum să numim textul rezultat dintr-o traducere autohtonizantă: “inspirat după” sau “adaptat după”? Evident, textul trebuie “să sune” românește/englezește, dar aici intervine talentul traducătorului de a păstra un echilibru fericit între “identitate” și
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
limba țintă, un univers care tinde să piardă trăsăturile gîndirii și expresivității printr-o autohtonizare excesivă. O prezență “străină” nu are cum să diminueze calitatea sau nivelul de înțelegere a unui text. Dimpotrivă, îl face mai interesant, adăugînd poeticității scriiturii, poeticitatea limbii înseși. Altfel cum să numim textul rezultat dintr-o traducere autohtonizantă: “inspirat după” sau “adaptat după”? Evident, textul trebuie “să sune” românește/englezește, dar aici intervine talentul traducătorului de a păstra un echilibru fericit între “identitate” și “străinătate”. Dar
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
pe lângă viața lui Eminescu, traducătorul a consacrat mai multe pagini unei analize asupra măiestriei artistice a poetului. Renunțând la unele asocieri forțate, formulate cândva după conceptele literaturii proletcultiste, a modificat acum perspectiva interpretării operei orientându-se mai mult spre analiza poeticității. În ziua de 20 august anul acesta, la sediul Asociației de Prietenie a Poporului Chinez cu Străinătatea, a avut loc, într-o atmosferă sărbătorească, ceremonia lansării cărții Mihai Eminescu, poezii și proză literară, versiunea chineză. La solemnitate au participat președintele
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
ființa, o atrage spre regnul lui”. Un alt citat izolat din pagina critică ce urmează poeziei Foamea de cuvinte, vol. Oul și sfera: „Doar ele, actele epurate ale logosului din manifestarea sa verbală, vor satisface trecerea deplină de la noțional spre poeticitate și vor asigura o cale ce anulează incompatibilitatea dintre abstract și concret prin cedarea reciprocă a specificului. ș...ț Acest fapt se întâmplă într-un mod paradoxal: nu printr-o elevare eterică, ci printr-o pogorâre în straturile primitive ale
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
ale speciei sînt sau convenționale (privind presupusul său rol formativ, educativ, de exercițiu al inteligenței, ba chiar ca „expresii ale năzuinței neabătute a poporului spre lumină”), sau centrate asupra mecanismului metaforic. le populare au fost adesea elogiate pentru ingeniozitate și poeticitate în invenția metaforică; interesul pentru această latură semantică fiind exagerat în dauna altui mecanism, cel puțin la fel de important - și mult mai bogat în consecințe în planul interacțiunii dialogale -: cel al echivocului. Multe ghicitori sînt în primul rînd ingenioase capcane verbale
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
fel de pomeniri le va fi făcut numai Dumnezeu le va fi știind"). Dar și depărtarea în timp se face simțită, nu numai prin turcisme și grecisme; ci și, de pildă, în surpriza de a vedea locuțiunea rânduri-rânduri azi asociată poeticității eminesciene în context banal, cotidian sau macabru: "câte patru numiți calpuzani au murit, rânduri-rânduri, de boala lingorii". Puțin obișnuite sînt și formele de gerunziu trecut, intens folosite doar în documentele oficiale: "fiind fost isprăvnicel", "fiind avut cu dânsul și o
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
celelalte proze: Mii de nopți, Unghia neagră, Vârtelnița morții, Vidra în apele cerului, cele mai ample și mai ingenios realizate. Simboluri indescifrabile și himere răzbat, ca reminiscențe oculte, dintr-o lume necunoscută, inaccesibilă. Picturalitatea, comunicarea misterioasă dintre regnuri, proiecția cosmică, poeticitatea ascunsă, străbătută de obsesii, a unei existențe mereu amenințate de moarte sunt numai câteva din elementele definitorii ale unui vizionarism oniric, ce-l situează pe Nicolae Popa, indubitabil (nu știu dacă după însăși voința autorului), în categoria emulilor lui Dumitru
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
Constantin Virgil Negoiță a regîndit, practic, fiecare versiune a romanului în limba respectivă. Iar rezultatul este unul cît se poate de relevant. În limba engleză cuvintele au o cu totul altă sonoritate decît în română, cadența frazei este complet diferită. Poeticitatea textului este pusă mai bine în evidență, de textul redactat direct în limba engleză, ca în acest fragment luat aproape la întîmplare: "The message of the manifest will be clear. Be happy, the Son of God didn't die; he
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
peisajele, ambianța, oamenii în mijlocul cărora ea își petrecuse copilăria la început de secol, în București. R.B.: Am putea vorbi de un fel de transfuzie, chiar de un transplant de memorie de la mamă la fiu și invers! Un procedeu plin de poeticitate. Pe de altă parte, mi s-a părut că elementele de atmosferă predomină în comparație cu galeria de portrete... C.H.: Nu, nu neapărat. Cum se întîmplă uneori, printr-o fericită potrivire a întîmplărilor, pe cînd mă ocupam intens cu pregătirea aceste cărți
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
scris, asupra poemului și a ideii de poem, dar, de fapt, se petrece un lucru mai important, reflecția este transferată asupra existenței, asupra semnelor și caligrafiilor “Ucigașului caligrafic”. Textul și viața reprezintă o nesfîrșită Caligrafie; atît de înflorită, încît numai poeticitatea o poate exprima deplin. Metafora însă e insuficientă și periculoasă. Mult mai aproape de adevărul acestei Caligrafii enorme ar putea sta geometria, ca atare, poetul caută tăietura ei precisă, siguranța și formele perfecte, cercul, sfera, triunghiul, “sătul să mă tot privesc
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
poate să stea pe jos, să facă viermi și să adune muște! Dar iepurele nu moare niciodată!". Tipul de limbaj înlemnit și acela de raționament frust spun totul, fără ezitări. De fapt, ceea ce face acest roman plăcut la lectură este poeticitatea sesizabilă în fiecare rând. Deasupra a tot ce se întâmplă sau nu în roman, privirea este lirică, atentă la elemente uneori marginale, cu un efect stilistic fermecător și insolit, fiind totodată precisă în descriere : "Picioarele se goliră de tot ce
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
destinul unui autor căruia PCR i-a retras din librării tirajul volumului de debut, dîndu-l apoi la topit, pe motiv că "oferea o imagine neagră asupra realității socialiste" (Laurențiu Ulici - Literatura română contemporană, București, Eminescu, 1995, p. 364); prea puțină poeticitate și în filarea și avertizarea sa de către Securitatea ceaușistă, "ca urmare a adeziunii sale la programul lui Paul Goma" (Mihai Pelin -Opisul emigrației politice, București, Compania, 2002, p. 220); încă mai puțin lirism în greva foamei pe care autorul o
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
neatractivă pentru istoricii literari postdecembriști. Deși, după mai bine de trei decenii de la apariție, prozele de debut ale lui Monciu-Sudinski continuă să pună probleme criticii și istoriei literare, ele pot fi delimitate ca un melanj original de violență, mizerie și poeticitate. Acesta îngăduie "realității" să derapeze într-o zonă a grotescului sordid, ce amintește de filmele lui Quentin Tarantino sau de Punch-Drunk Love -ul lui Paul Thomas Anderson. Pe linia absurdului vieții cotidiene, ele pot fi asociate Paginilor bizare urmuziene, dar
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
etaj, sub privirile condescendente ale trecătorilor; indivizi care, după ce discută amical despre vreme, se bat pentru un calup de unt; bărbați care își calcă în picioare nevestele, fără motiv etc.) se regăsesc și la Monciu-Sudinski. În combinația de violență și poeticitate umană, ele trimit deopotrivă la literatura Angry Young Men și la nuvelele de debut ale lui Petru Popescu (Moartea din fereastră, 1967). În sfîrșit, pe coordonatele umorului negru (ce stăpînește viziunea autorului despre o lume socialistă prăbușită în cea mai
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
unelte critice, istoricul literar putea avansa în lucrările ulterioare, Poezia lui Eminescu (1948) și Romantismul românesc (1952) în formula criticii de sinteză. Aceste ultime studii citate recompun tabloul sinoptic al epocii culturale eminesciene, motivând un interior și prin raportare comparată, poeticitatea viziunii și creației. Dacă ar fi să cităm doar capitolele Poezia mitologică sau Poezia titaniană din studiul rezervat poeziei lui Eminescu, am găsi punctele de rezistență ale unui discurs critic echilibrat, ale cărui argumente își trag substanța din studiul de
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
într-un oraș nenumit, prilej cu care își amintește de mama sa, cu care mai fusese odată acolo, în copilărie, pe vremea când fratele lui mai mare Emil Ivănescu, mai trăia. Ceea ce surprinde aici este renunțarea la orice fel de poeticitate manifestă - nici măcar (auto)ironia sau aluziile intertextuale nu mai sunt evidente - în favoarea prezentării nude, neutre a unor amintiri aparent insignifiante. "Cadrul", reprezentat de orașul misterios din apropierea mării, este vag individualizat încă din primele versuri prin câteva detalii voit banale (lumina
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
postmodernist tipic, cu toate atuurile și dezavantajele modalității pe care o ilustrează. Biografism, prozaism, accesibilitate, tranzitivitatea dragă lui Gheorghe Crăciun, flexibilitatea sintaxei și ondulatoria de tip prozastic a scriiturii. Pe de altă parte, o figurație săracă și o minimă transfigurare, poeticitate scăzută până la limita debilității, semantism redus, univoc, fără iradiere. Să vedem o mostră de lirică fără lirism, cu o banală gesticulație cotidiană vag amenințată de o întorsătură simbolică: "umblu desculț cu o cană atârnându-mi de degetul arătător/ mai spre
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
fără păreri de rău, cum se vede - registrul "textualist", specific generației din care face parte, recuperînd - și aici, Laurențiu Ulici are încă o dată dreptate - "vitalitatea de odinioară": de la citirea ironică a lumii, de la textuarea realului cu încercarea de a descoperi "poeticitatea" unei realități cenușii, informe și de la preocuparea aproape obsedanta de a releva corporalitatea textului, Adrian Ălui Gheorghe se întoarce spre formele și sentimentul tragicului. El își construiește cartea pe cîțiva pivoți - seria de șase poeme întitulate Complicitate - si dirijează lectură
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
noastre tot s-a inventat ceva din lista nemților: e vorba de vestă antiglonț, cu care merg nu numai soldații, ci, cum vedem mereu la televizor, si înalții demnitari." Apoi, discuția alunecă, prin asociere de idei, la "gradul ridicat de poeticitate al tuturor acestor invenții", la "acel ceva inefabil ce zace în adâncul celui mai banal aparat", la Universul poeziei al lui G. Călinescu etc., etc. Scriitorul deghizat în publicist Că orice scriitor deghizat în publicist, Costache Olăreanu face o concurență
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
aventura cunoașterii să treacă drept erezie și poetul inventează capcane semantice pentru starea de liniște, el fiind întîi om și apoi, în poezie, zeu păstrător de sensuri. Textul singurătății ține de o operare în mod clar textualistă asupra conceptului de poeticitate în critica și istoria literară. Reluînd aplicația asupra textelor, poetul decodează planul cultural și înțelege să-și apere supremația față de lucrurile (metafore în text) care îl înconjoară dar nu cuvîntă. Cu supărare mare el se adresează iubitei (cea care îl
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
lui o fascinație a ororii. De altfel, ea nu rezidă strict la nivelul evenimentelor narate, altminteri ar alunecă în gratuitate și sațietate, ci la acela al scriiturii. Isaac Bashevis Sînger scrie o proza superbă, cu incantații frisonante, încărcată de o poeticitate discretă, austera. E adevărat, însă, că aceleași vîrtuți stilistice sînt de găsit în practic oricare român al scriitorului, nu e obligatoriu deci să le descoperim laolaltă cu o poveste atît de deprimanta. Dar, pentru cei ce se încumeta să citească
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
cum vor ei) să privim lucrurile. Citind Despre dragoste și alți demoni am avut permanent impresia unei cărți inegale, sau poate ne-formată, prinsă încă în magma oarecum confuză a unui epic necoordonat, șovăitor între o coerență narativă și o poeticitate aproape manieristă a atmosferei. Categoric, romanul respiră o poezie fantastică, care se emancipează deseori radical față de narațiunea în sine, iar traducătoarea Tudora Șandru Mehedinți a săvîrșit un mic miracol redescoperind această extraordinară expresivitate în limba română. Există puține cărți care
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
olandeză există unele asemănări. Personal cred că există în proza literară olandeză contemporană o anumită transparență (de pildă în romanul autoarei Connie Palmen, Legile), un curaj de a privi situația în față și totuși o grijă de a nu neglija poeticitatea vieții cotidiene. În afară de aceasta nu există nici un fel de tendințe programatice, mai degrabă o anume spontaneitate. Și acum întrebarea: de ce există în cărțile dvs. o notă dominantă elegiacă, de ce preferința pentru aspectele tragice ale existenței? M.M.: Temele romanelor mele sunt
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]