52 matches
-
În combaterea păcatelor capitale, Sfinții Părinți nu omit niciodată să înfiereze desfrânarea, care este împărăteasa, stăpâna și plăcerea care cuprinde toate plăcerile [...] ea poartă ca o căruță greu de biruit pe căpeteniile lui Satana 1. Desfrânarea este poftirea, satisfacerea fără rânduială și nepermisă de legea morală a plăcerilor sexuale. Este o poftă fără rânduială a trupului împotriva poruncii lui Dumnezeu 2, lăsarea cu totul în voia poftelor trupului, care se ațâță în noi prin simțurile noastre 3. Patima
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Încântarea Însăși, rostesc: e rodnică viața, Îmi place să cânt! Mai Încolo de mine Îmi trec senectutea cu Îndurare: doar lumină și bucurie, senină Împăcare! În aramaică suspină mânzul, spăl mortul cu zăpadă neîncepută, intimitatea unui vers mă doare, dinții poftirilor mă-nving! Deatunci Îmi beau absintul cu temei, femeia poartă numele de femeie, azi dimineață mi-a sosit la ușă poștașul, nu știa cine sunt, răsucisem În broască de frică o cheie. La adresa aceea demult nu mai sunt, În slavonă
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
nu mai e viforoasă. Ar trebui să mă spovedesc petuniilor, poate frunzei de nacru, păunilor. Senzual și noptatic, noctambul heruvim mă ascund sub privirea ta și aștept primăvara... DILEMĂ Mai aproape de cântec, mai departe de tine, glodul vederii Îmi slăbește poftirea. Între cuvânt și tăcere, Între zbor și fantasmă rămân, neiertate, păcatele mele... Cum s-ascund primăvara, cum s-ascund bătrânețea, când paharul rostirii mi-l golește tristețea?... LA FINAL Ca mâine voi muri din Întâmplare. Faptele inimii mele se vor
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
suflet folositor, amintește desfrânarea printre păcatele părții poftitoare: lăcomia pântecului, nesăturarea, beția, curvia, preacurvia, desfrânarea, iubirea de plăceri. Tot el este cel care arată tămăduirea sau remediile acestora, și anume postul, înfrânarea, reaua pătimire, dorul după împărăția lui Dumnezeu și poftirea înfierii. Același Sfânt Părinte în altă parte arată că lăcomia pântecelui este stinsă prin înfrânare; curvia prin dorul dumnezeiesc și prin dorința bunurilor viitoare<footnote Sf. Ioan Damaschin, Cuvânt minunat și de suflet folositor, în Filocaliaă, vol. IV, pp. 191-192
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
umple de multe chipuri și împătimire. Și a treia, chiar dacă se întâmplă, să zicem, să nu vadă fețele celor ce cântă, cu toate acestea, glasul singur este destul pentru a ne închipui cu imaginația (fețele lor) care trezesc în suflet poftirea inimii și-l trag spre învoirea cu gândurile<footnote Sf. Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri Ă, p. 75. footnote>. Pipăitul și mirosul sunt simțuri mai alunecoase, iar cel ce a căzut pe panta lor, cu greu se poate izbăvi
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
Privitor la aceasta, Părintele Stăniloae prezintă acel fruct ca fiind amestecat, pentru că răul nu se arată gol de sine, după natura sa. Altfel, răutatea ar fi ineficace dacă nu s-ar colora în nici un bine prin care să atragă spre poftirea ei pe cel amăgit. Deci firea răului este amestecată, având în adânc pierzania, ca pe un vicleșug ascuns, iar în amăgirea de la arătare înfățișând un oarecare chip al binelui. Culoarea frumoasă a argintului pare bună iubitorului de arginți; dar iubirea
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
ce urmărește cele înalte; ci că cel ce aleargă, printr-o înțelegere mai înaltă, spre mintea (înțelesul) de sus, trebuie să se poarte astfel ca toată desăvârșirea cunoașterii, la care poate ajunge firea omenească, să i se facă început al poftirii celor mai înalte”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia a VI-a, în PSB, vol. 29, p. 194-195. footnote>. Orice țintă la care ajunge sufletul în cunoaștere, bunătate și iubire se face începutul unei porniri
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
a primi și a da reprezintă două aspecte ale aceluiași act. Altfel spus, epectaza este creșterea în bine, prin har. Vorbind despre cei care aveau în adâncul lor dorul dumnezeiesc, Sfântul Părinte menționează că ei „nu se săturau niciodată în poftirea lor, ci din tot ce le venea de la Dumnezeu spre a se bucura de Cel dorit făceau materie ce hrănea o și mai puternică poftire”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia I, în PSB, vol
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
în adâncul lor dorul dumnezeiesc, Sfântul Părinte menționează că ei „nu se săturau niciodată în poftirea lor, ci din tot ce le venea de la Dumnezeu spre a se bucura de Cel dorit făceau materie ce hrănea o și mai puternică poftire”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia I, în PSB, vol. 29, p. 126. footnote>. Natura umană se referă, în esența ei, la un „deasupra” și de aceea „fiecare pas ce-l face în înălțimi duce
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
din mersul înainte cel ce urmărește cele înalte, ci că cel ce aleargă, printr-o înțelegere superioară, spre mintea (înțelesul) de sus, trebuie să se poarte astfel ca toată desăvârșirea cunoașterii, accesibilă firii omenești, să i se facă început al poftirii celor înalte”<footnote Ibidem, VI, P. G. XLIV, col. 892AB. În acest sens, „cunoașterea lui Dumnezeu este un proces dinamic”, cum zice Berdiaev; cf. Magistrand N. V. Stănescu, op. cit., p. 16-17. footnote>. Diac. Dr. Liviu PETCU
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
și de desăvârșit, e început al unuia de deasupra și mai mare”18. Epectaza este creșterea în bine, prin har. Vorbind despre cei care aveau în adâncul lor dorul dumnezeiesc, Sfântul Părinte menționează că ei „nu se săturau niciodată în poftirea lor, ci din tot ce le venea de la Dumnezeu spre a se bucura de Cel dorit făceau materie ce hrănea o și mai puternică poftire”19. Natura umană se referă, în esența ei, la un „deasupra” și de aceea „fiecare
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
în adâncul lor dorul dumnezeiesc, Sfântul Părinte menționează că ei „nu se săturau niciodată în poftirea lor, ci din tot ce le venea de la Dumnezeu spre a se bucura de Cel dorit făceau materie ce hrănea o și mai puternică poftire”19. Natura umană se referă, în esența ei, la un „deasupra” și de aceea „fiecare pas ce-l face în înălțimi duce totdeauna către unul de deasupra”20. Este vorba de scara pe care se urcă continuu, această idee furnizându
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
invitat profesorul, puțin amuzat. Ușa s-a deschis molcom și În prag a apărut Întâi tata Toader, apoi Petrică. ― Bun găsit - au salutat cei doi. ― Bine ați venit. Luați loc. Colo pe fotolii. Scaunul este rezervat altui musafir. ― Mulțămim de poftire - a vorbit, Petrică așezându-se. N-au apucat Însă să schimbe nici două vorbe, că cineva a bătut În ușă. ― Intră - a răspuns profesorul destul de răstit. Ușa s-a deschis repezit și În cadrul ei a apărut căpitanul Vătrai, cu o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
văd și trece norul dorul liniști liniștind. *** mai rabd un dor pe coapsa ta voi ninge mângâiere de ghiocei cernuți pe iarba udă stârni-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un dor si mă strivesc sub tine nuntire aspră ispitește zorii perdele dăruirii stau doar norii și-adormi sfârșită-n pat de nelumine *** de-mi
DORUL [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384027_a_385356]
-
trepte care duc la recunoașterea posturii umane, de creatură ce a primit totul de la Dumnezeu, dar care, prin înseși da �rurile primite, are capacitatea de a discerne între cele de folos naturii lui - ce subzistă ca filiațiune tinzând către divinitate (poftirea înfie �rii) - și cele dimpotrivă. Către acest înțeles ne conduce Sfântul Maxim Mărturisitorul, comentând locuri din Vechiul Testament: Ezechia nu a răsplătit binefacerea pe care i-a faăcut-o lui, Dumnezeu, " Căci nu a măsurat recunoscător mulțumirea cu mă �rimea izbânzilor primite
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
numele Teodot. Acesta era atât de bun, că ori de câte ori era zi de sărbătoare, chema la masa la el unii din clericii care slujiseră la biserică cu el. Unul din clerici n-a vrut să vină, nici n-a dat ascultare poftirii. Atunci arhiepiscopul a tăcut. Altădată însă s-a dus la el rugându-l să vină și să ia parte la masa obșteasca. * * * Se spunea iarăși despre același arhiepiscop Teodot, că era așa de blând și de smerit, încât odată fiind
LIVADA DUHOVNICEASCA (11) de ION UNTARU în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365094_a_366423]
-
își întoarce, puterea, veșnicia, vor să-mbrace nadirul clipei în lumină-adâncă, sub cetina de foc rostesc poruncă, să fie acest cântec rugăciune pe fluturi, pe iubire și pe rune. Iar când durerea morții va străbate, să nu rămână-n noi poftiri uitate, nici lacrimi, nici durere, nici venin, doar încleștare mută în suspin. Uitarea, ușa vieții va închide și arunc cheia, cheia nu deschide!” Omul și dublul lui, iată o posibilă interpretare a subtextului cărții - motiv care depășește granița realului pentru
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
în comete, în constelații, demofilii, spiritisme, mistificări, macină trupul și vigoarea unei națiuni, slăbindu-i sufletul comuniunii sale patriarhale, naționalist-religioase, a unității politice, sociale, a bunăstării economice, făcând-o astfel vulnerabilă, neputincioasă, orfană, frântă și înfrântă în fața tuturor năvălirilor și poftirilor barbare ale dușmanilor din casă și din afară. Tot ce a fost bun, curat și sfânt pe pământul nostru dac le-a luat Cerul ca moștenire. Așa s-a întâmplat și cu Neamul nostru străvechi și binecuvântat: descendent din prima
BASARABIA-MIREASA MARTIRĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366108_a_367437]
-
văd și trece norul dorul liniști liniștind. *** mai rabd un dor pe coapsa ta voi ninge mângâiere de ghiocei cernuți pe iarba udă stârni-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un dor si mă strivesc sub tine nuntire aspră ispitește zorii perdele dăruirii stau doar norii și-adormi sfârșită-n pat de nelumine *** de-mi
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353200_a_354529]
-
a ceea ce suntem, ne poartă spre sinele nostru. Meditațiile sale devin subtile filtre prin care nu pot trece decât esențializări ale unor idei, trăiri, aspirații, poetul modelând realitatea în imagini literar-artistice „grele” de sensuri: „Atras în focul sacru, pe nevrute,/ Poftirile mă strâng, neomenești,/ Să uit de tânguire și virtute,/ Pe drumul rătăcirilor lumești.// Ci-ntemnițată-n umbrele trecute,/ Tăcerea doare... spre a ști că ești!..." (Neliniști) Poetul mânuiește cu măiestrie sugestia pentru a ne transmite gânduri și sentimente, zestrea unei cromatici sufletești
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
Galeot.” Postuma “ Când te-am văzut, Verena” este o mărturie directă a faptului că Eminescu a rămas împietrit în fața frumoasei ieșence: “Și îți aduci aminte cum mă feream în laturi/ De dulcele-ți cuvinte și lunecoase sfaturi,/ Știind cum biruiește poftirea frumuseții,/ Știind ce vierme pune în sâmburul vieții, // Știam că sunt copilul nefericitei secte/ Ce are sete adâncă de formele perfecte/ Și inima-mi trecut-au nmai rece ca oțelul/ Ca s-o împlânte chinul, ca să-mi iubesc modelul.” Eminescu
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
ne topim în râncede păcate lăsăm în urmă eternele semne incizii înrămate în poem sărutul tău năprasnic le ignoră penitențe ne înconjoară iubire tu și eu pe lemn de cruce îi dorul iubim tăcere și suflete pereche priviri ce dezgolesc poftirile trăirii forme de trup flăcări în nevăzut aprind un rug. Referință Bibliografică: Suntem condamnați în agoră / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 619, Anul II, 10 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate
SUNTEM CONDAMNAŢI ÎN AGORĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343733_a_345062]
-
rugăm pentru cei răi - ca și pentru cei buni: trec ciori printre pruni - desțelenind mireasma unor tot mai simandicoase nesuferinde lumi DEMONSTRATIV - TOT BATE VÂNT-VESTIREA demonstrativ - tot bate vânt-vestirea de parcă nu am ști și singuri să plecăm: el - vântul - simulează-afar' poftirea din casa noastră-n care deranjăm și bate - bate vântul de dispreț: atâtea veri omise și ratate... duhoarea sfântă-a porcului mistreț - stindard alunecării: prost - în frate din lumea pălmuitului pe față spre lumea lirică a umilirii spre o metaforă
POEME DE TOAMNĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380563_a_381892]
-
Adus-a înspre mine un sărut. Te-ai așternut ca boarea de lumină Și m-ai cuprins cu dulcele-ți fior. Eu mă rugam în taină ca să țină, La nesfârșit secunda de amor. Sub calda mângâiere se ridică Dorințe și poftiri ademenite De vălul așternut. Și îl despică, Pornind spre adâncimi demult dorite. Când roua-i așternută și-mplinirea Mă-ntoarce din periplul prin abis, Aud un „te ador !”. E-nchipuirea Ce m-a purtat spre tine doar în vis. *** Vorbe
EPILOG de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373391_a_374720]
-
vedeam!) mai mândră ca oricând. Eeei, zic... Mai bine-mi dau a mea silință S-o gust din nou cu prețul vrând-nevrând! De-acuma goliciunea-i pictată-n flori crescânde Îmi iritase forma cu mirosuri savante. Ce românească-i, Doamne, poftirile-mi flămânde Mă-mpinse să-nțeleg de-i fată sau e tante!... Gemând sub sărutarea-mi nebună dar sfioasă, Mă mușcă cu privirea colac pe după gât, Mă mângâie c-o geană ca pe-un copil de casă Și-mi dă
N E D U M E R I R E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373525_a_374854]