32 matches
-
ar fi adăugat: "bine îmbrăcat și necherchelit"), pregătit să iau cu asalt piața visurilor mele sociologice. Ca niciodată, tejghelele debordau de marfă, lumea se strecura cu greu printre grămezile de haine, pantofi și obiecte casnice. Ce mai, paradisul neguțătoriei orientale pogorât la picioarele noastre! La un moment dat, am făcut greșala s-o întreb pe-o tânără cât costă haina de piele pe care-o plimba țanțoș pe braț. Oacheșă, zâmbitoare, plină de vino-ncoa, îmi șoptește confidențial: "Domnu', pentru mata
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
Crăciun este considerat un zeu solar, el apărând ca un personaj ambivalent: are puteri miraculoase, dar are și atribute tipic umane: este bătrân, are barbă și este bogat. Păstorii care-i păzesc turmele îl colindă în fiecare an. V. RUBANSCHI Pogorât-a pogorât/ Domnul sfânt pe-acest pământ În pragul Crăciunului, să ne oprim o clipă din zbuciumul vieții și să cugetăm cu inima deschisă la frumusețea și mesajul colindelor. Colindele aduc în suflete o bucurie unică și o liniște cu
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
dintr-o casă, este „Rămâi om bun sănătos/C-ai fost gazdă lui Hristos”. Se spune că bogații nu primesc colindători, iar săracii se bucură de ei și-i omenesc cu ce pot. Este și-o colindă pe această temă: „Pogorât-a pogorât/Domnul sfânt pe-acest pământ/În mijlocul satului/ La ușa bogatului/ Bună seara, om bogat/Gata-i cina de cinat? /Cina-i gata, nu-i de voi/Că-i de alți boieri ca noi/Și s-a dus la
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
și în cel de a susține - sensuri aflate, de la un punct, într-o involuntară complicitate) nu are în vreun fel certitudinea nevinovăției sale. Fatalitate? Desigur, nu. Dar o rană care, netratată, ajunge să cangreneze întregul. Ideea purității păstrate, a purității pogorâte pe frunte ca o recompensă nobilă pentru neatingerea mocirlei de dedesubt este una nevrotică, bazată pe credința magică, primitivă, în puterea de contaminare a mediului. O credință regresivă care condamnă la imobilism mental, la discontinuitatea eforturilor și la concluzii tulburi
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
Mihai Alexandru Canciovici Pentru iubitorii baletului care frecventau spectacolele Operei din București în perioada anilor 1960-1970, Sergiu Ștefanschi rămâne o legendă: un artist cu un trup frumos și expresiv, elegant și rafinat, un model al interpretului de dans clasic, pogorât, parcă, din poveste. Rămân memorabile aparițiile sale în prințul Albert din „Giselle”, Siegfried din „Lacul lebedelor”, Desiré din „Frumoasa din pădurea adormită”, „Spărgătorul de nuci”, Mercuțio din „Romeo și Julieta” și multe altele. În 1960 el s-a reîntors de la
Sergiu Ștefanschi la 70 de ani by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5337_a_6662]
-
a căzut cel din urmă, după 46 de încercări de asasinate neizbutite. Stalin, se vede bine, posedă ceea ce se numește spiritul de suită. Și-acum, când Moscova e amenințată, sarcofagul cu mumia lui Lenin, mumia adorată!, a fost demontat și pogorât, din ordinul Marelui Preot: Iosif Stalin. Un tren blindat, păzit de gărzi militate, îl transportă spre marile capitale de retrageri ruse, nu cumva să cadă în mâinile profanilor, acest modern Tutankamon. Și astfel, printre ruini fumegânde, Lenin călătorește. E singurul
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
de lumină tornă mir de împăcare! Fariseii nu cutează să mai spună vreun cuvânt Văd prin ochiul îndoielii, frunza spulberată-n vânt... Argumente nu mai au, când prin piatră trece duhul Și cu pacea Învierii este primenit văzduhul! Din Lumina pogorâtă vin să iau și eu Lumină Să îmbrac o haină nouă, să mă lepăd de-a mea vină! Slavă Ta să o spun lumii, celei care vrea s-asculte Și nu este prinsă Domne, doar în grijile de multe! Limbile
DIN LUMINĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384900_a_386229]
-
ca un val de vreme bună, ca un voal de mireasă virgină. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă pogorât dintr-un tablou renascentist. Undeva acolo sus cineva mă iubește. Am trecut în revistă rapid o mulțime de modalități de abordare, dar n-am mai apucat să pun vreuna în aplicare deoarece un glas minunat răzbi către mine dinspre ea
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
o fi el fără păcate Dintre neamuri mari și mici, Dar din vinu-i și bucate A hrănit mulți venetici. N-o fi el cel mai de frunte, Mai frumos sau mai urât, Dar e cea mai veche punte Între neamuri pogorât. N-o fi el, românul, capul Cel mai luminat sau prost, Nici vecinilor satrapul Cum vecinii lui i-au fost... Dar când unii vin, îi spurcă Și-mpricină pe români, Mai că-mi vine să-i înjur că Sunt mai
GRUPAJ DE POEZII PATRIOTICE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349409_a_350738]
-
unduitoare, ca un val de vreme bună, ca un voal de mireasă. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire, cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă pogorât dintr-un tablou renascentist. Undeva acolo sus cineva mă iubește. Am trecut în revistă rapid o mulțime de modalități de abordare, dar n-am mai apucat să pun vreuna în aplicare, deoarece un glas minunat răzbi către mine dinspre ea
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
unduitoare, ca un val de vreme bună, ca un voal de mireasă. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire, cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă pogorât dintr-un tablou renascentist. Undeva acolo sus cineva mă iubește. Am trecut în revistă rapid o mulțime de modalități de abordare, dar n-am mai apucat să pun vreuna în aplicare, deoarece un glas minunat răzbi către mine dinspre ea
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
unduitoare, ca un val de vreme bună, ca un voal de mireasă. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire, cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă pogorât dintr-un tablou renascentist. Undeva, acolo sus, cineva mă iubește. Am trecut în revistă rapid o mulțime de modalități de abordare, dar n-am mai apucat să pun vreuna în aplicare, deoarece un glas minunat răzbi către mine dinspre ea
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
vreme bună, un voal de un alb imaculat de la o mireasă virgină. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă pogorât dintr-o revistă de profil cu imagini având în prim plan modele superbe. Undeva acolo sus cineva încă mă mai iubește. Am trecut în revistă rapid o mulțime de modalități de abordare, dar n-am apucat să pun vreuna în
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
cenușiu dă peste cap întregul orizont de așteptare. De unde și până unde, în spațiul sacrosanct, celest, simbolul ratării și promiscuității ? Iar așteptata mamă descinde parcă dintr-un ritual întunecat, de magie neagră, cere, nici mai mult, nici mai puțin, pruncului pogorât din vis, laptele supt. Poemul se curmă brusc, sub povara emblematică a unui blestem cumplit, peste putința înțelegerii comune. Dacă privim discursul poetic in extenso, cu obervare atentă și migăloasă, vom sesiza aceeași tendință de a induce lectorului simțământul comod
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
luat legătură cu ea. Încep seria Mileniul 3 cu întâlnirea dintre Lary și Mary. Creatorul vizitează un Zeu. Cum se coboară din „ceruri” pe pământ ? Cu „hârzobul” ne spune Topârceanu. Ce este hârzobul ne poate explica Sfântul Sisoe, care a „pogorât” cu el. Lary a folosit o metodă mai simplă. A creat un clon al său pe care l-a inserat în programul de simulare care controlează Tera. Dar atât nu a fost suficient. Dacă ar fi continuat desfășurarea normală a
UN JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372853_a_374182]
-
vijelii, Ce făceau să țipe-n turle Clopote peste vecii. Dar furtunile în lume, Ca și omul, ca și zeul Încetează când anume Hotărăște Dumnezeul. Căci furtuna nu-i la ceruri O pedeapsă hotărâtă. Sau mustrare pentru oameni, Peste lume pogorâtă. *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: furtuni trecute pe pământ / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul V, 02 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FURTUNI TRECUTE PE PĂMÂNT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376208_a_377537]
-
vreme bună, un voal de un alb imaculat de la o mireasă virgină. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă pogorât dintr-o revistă de profil cu imagini având în prim plan modele superbe. Undeva acolo sus cineva încă mă mai iubește. Am trecut în revistă rapid o mulțime de modalități de abordare, dar n-am apucat să pun vreuna în
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
o țigară și să mă las toropit de mierea înserării bucureștene. Descoperisem atunci minunea amurgurilor, cu totul alta decât în satul nostru. Acolo asfințitul venea dintr-odată, ca și cum Dunărea înghițea Soarele. Întunericul năvălea dinspre pădure, dinspre baltă, un vălătuc greoi pogorât brusc peste sat. Rareori am trăit în sat bucuria, mirajul înserărilor. Diminețile, în schimb, erau minunate. Lumina parcă pășea temătoare peste case, peste ogrăzi, peste dealuri, peste sufletele noastre. Soarele se urca lin, răsfățat, întârziindu-și venirea în Lume. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să mă reped și s-o trântesc în pat, hulpav, de parcă n-aș mai fi avut-o până atunci. Mă rușinam, ca niciodată, de dorința izbucnită. Mă lăsam doar copleșit de mica taină pe care Ester o oficia chiar atunci, pogorâtă ca dintr-un timp din care nu mai răzbeau decât lumina stinsă a orașului de afară și cuvintele acelea învăluitoare, ciudate. Păreau, într-adevăr, cuvintele pe care mi le cântase Ghidale. Am rugat-o să-mi traducă acele versuri. Ester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se trăiesc pe sine. N-au nevoie de vorbe. Ele inventează vorbele. Ele rodesc împreunări de cuvinte. Sintaxe. Destine. Metaforele se petrec doar din ritmul zilelor, din pași duși, din cadențe mistuite, din despicări de aer, din troian de clipe pogorâte. Rămân tot mai în urma vieții care se trece. Clipe ca acestea, moi, toropite de zăpușeala miezului de zi. Căldură sufocantă, anihilantă. Gândurile moi, lichefiate, vâscoase se preling în mătci coșcovite, vaduri secate. Încinse urme ale unor elanuri rămase de demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe care tocmai îl străbătuseră. "E atât de tristă să fii pe coridor și, din pricina bătrâneții, să nu ți se mai deschidă o ușă." Ușa nu i se deschidea, era încuiată, așa că trebuiră să o ia, prin întunericul din nou pogorât, înapoi. "Unde-o fi cheia?" Cocondy, care întîi o pornise-nainte și îl ținuse apoi, o clipă, cu tandrețe, de-un deget, i se agățase acum de umăr. Îl întreba sau se întreba: "Unde-o fi cheia?" Pinky delibera cam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
legată indiscutabil de spațiul celest: „Cresida o chema pe-acea domniță,/ Iar după gândul meu, în Troia toată/ Mai gingașă nu se afla ființă:/ Frumusețe de pe alt tărâm, ciudată,/ Încât părea a fi din veci sculptată/ Întru desăvârșire îngerească,/ și pogorâtă să ne umilească.”967 Produce asupra celor din jur o admirație certă: „Frumoasă ce-i cum nimeni nu mai 964 Ibidem, p. 24. (trad. n.) 965 E. Talbot Donaldson, op. cit., p. 54. 966 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, ed. cit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
legată indiscutabil de spațiul celest: „Cresida o chema pe-acea domniță,/ Iar după gândul meu, în Troia toată/ Mai gingașă nu se afla ființă:/ Frumusețe de pe alt tărâm, ciudată,/ Încât părea a fi din veci sculptată/ Întru desăvârșire îngerească,/ și pogorâtă să ne umilească.”967 Produce asupra celor din jur o admirație certă: „Frumoasă ce-i cum nimeni nu mai 964 Ibidem, p. 24. (trad. n.) 965 E. Talbot Donaldson, op. cit., p. 54. 966 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, ed. cit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
i se observe emoția, se întorcea cu spatele la ea prefăcându-se că rezolvă cine știe ce problemă deosebită. Emoția aceasta plăcută, ce genera visuri erotice, era și motivul principal pentru care Bidaru nu refuza aproape niciodată invitația prietenului său. Două ființe aproape nevăzute, pogorâte parcă din văzduh, conduceau destinul familiei Borza. Aceștia nu-i admonestau și nu-i certau pe cei doi copii ai lor, ci din contra, îi serveau regește cu tot ce le poftea inima. Intelectuali get-beget: tatăl inginer hotarnic sau cadastru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în fața întunericului (Agapè), chiar dacă forțele obscure se dovedesc copleșitoare: "Privește-acest portret, și pe acesta;/Doi frați sunt zugrăviți. Vezi ce lumină/ Domnea pe-această frunte: cârlionții/Luceafărului; Jupiter la chip;/Ochii lui Marte, fulger și porunci;/La port Mercur fugaciul, pogorât/Pe-un vârf de munte ce sărută cerul;/O îmbinare și-o alcătuire/ Pe care zeii toți și-au pus pecetea/ S-arate lumii-un om într-adevăr/."207 Uciderea unei asemenea ființe investite cu puteri divine nu poate să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]