9 matches
-
radioului. Numai că, de la o vreme, nu mai putem respira. Nu-i ajungeau duminicile, ne-a luat și sâmbetele și joile, a tocmit postul național și să te ții! Pentru că are o obială între dinți! O să ne scoale dimineața cu pogribaniile lui; o să ne bată la c , seara, că nu l am învățat pe dinafară și, dacă-i dă cineva voie, o să ne urmărească prin toată țărișoara asta, reputată prin bunul ei simț, prin candoarea locuitorilor săi peste care au trecut
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ce s-au crescut în casa noastră - «cocoana (fiica - un fel de „copil adoptiv”) lui Ionașa Stroviciț -, să-i facă ceva pe din haine și den argint, să-mi fie pomană] și de îndeplinirea slujbelor la înmormântare și după aceea: pogribanie, comândare, sărindare 25; uneori, cei ce se pregăteau să moară își îndemnau urmașii la măsură, în felul în care procedează, în 1799, fostul vistier Ion Otetelișanu: „Pentru sărindare și pomeniri precum va da mână-i iubitei soții mele Marii atâta
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se va însura după moartea jupaniței lui, Vlădaia, iar această întocmire și frăție să nu fie nicidecum, ci să țină cine ce-a avut moștenire”. Aceste diate ni le recomandă uneori pe văduve în ipostaza de executori testamentari. în afară de înmormântarea („pogribania”) soțului defunct (obligație a văduvei), acești legatari trebuiau să împlinească, în primul rând, ritualurile postfunerare - componentă a atitudinii creștine în fața morții (căci era vorba de „perpetuarea amintirii” defunctului) - praznicele, sărindarele, pomenirile - (Cămărașul Sima: „Nimenea cu nimic treabă să n-aibă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țarigrad, acolo au murit și ea și feciorii ei” 538), autorii letopisețelor se mulțumesc cu minimum de informație când vine vorba de femei: „într-aceaia vréme și mama lui Costandin vodă, jupâneasa Stanca, au murit și cu cinste i-au făcut pogribaniea în București” 539. Victime ale bolilor necruțătoare Radu Greceanu nu putea fi satisfăcut cu consemnarea - în cazul morții Stancăi, mama lui Constantin Brâncoveanu - a unei știri seci, știind el - cu siguranță - eforturile depuse de Vodă pentru găsirea unor lecuitori (Brâncoveanu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în «corturile drepților, la vécinică împărăție aminț”. în cronica lui Radu Popescu, știrea este redactată cu parcimonie, dar alaiul de îngropăciune se conturează: „într-aceaia vréme și muma lui Costandin vodă, jupâneasa Stanca, au murit și cu cinste i-au făcut pogribaniea în București. Deci ridicând-o de aici într-o carâtă, rânduind boiari, jupânese și slujitori o au dus la mănăstire, la Brâncovéni, de o au îngropat”. Inscripția funerară de la Mănăstirea Brâncoveni îi povestește - aproape ca un epitaf - viața, neuitând elogierea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca niște mieji de nucă încă neformați. Neuronii de sub piamater, ca plăntuțele încolțite sub asfalt, o umflau din loc în loc, făcând ca sute de turle de biserici să mi se înalțe sub bolta țestei, fiecare cu un clopot bătând a pogribanie, până când pielița sidefie se spărgea în sute de locuri și clopotele neuronale se deschideau mirific, asemenea crinilor de mare pe pe-dunculii lor, legănîndu-se deodată, ondulând în vântul solar al aurei lui tataie. Coboram atunci într-o Scitie delirantă. Șirul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
credincioșii creștini ortodocși până la 1 iulie 1972, care a fost ultima zi a nefericitei sale vieți. După accidentul din acea noapte nefasta, corpul neînsuflețit al preotului Dragoș Bucescu a fost adus la Vasad, unde adoua zi i s-a făcut pogribania. În aceeași zi, spre seară, tatăl său, preotul Casian Bucescu și fratele său, preotul Florin Bucescu, precum și soția sa Iulia, l-au transportat la Iași, iar la 4 iulie 1972, a fost înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași, unde cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
acest punct, Mihălcescu îl menționa pe Șerboianu, deși nu-i dădea numele, încriminându-l fără nicio reținere: "Trebuie ca Biserica [...] să ia cele mai servere măsuri împotriva acelui călugăr vagabond, care a îndrăznit că calce în crematoriu și să oficieze slujba pogribaniei, dând prin aceasta cenușarilor putința să denatureze adevărul și să tâlcuiască minciuni fără rușinare"214. Concluzii: între două definiții ale curajului Activitatea arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu în mișcarea cremaționistă din România pune o problemă fundamentală: în ce grad cremațiunea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Maica Precista (maika preacista), moaște (moști), duhovnic (duhoviniki), mirean (mireninu), stareț (stareti), sobor (săboru), țârcovnic (țrăkoviniku), vlădică (vladika-stăpân), cădelniță (kadilinița), dveră (dviri), jertfă (jrătva), odăjdii (odejda), prapur (praporu), prestol (prestoli), procovețe (pokrovu), strană (strana), troiță (trojka), maslu (maslo), molitvă (molitva), pogribanie (pogribaniie-înmormântare), prohod (prohodu), pomană (pomenu), post (postu), pravilă (pravilo), sfeștanie (osviașteniie), slavă (slava), slujbă (slujba), căință (kainta), taină (taina), spovedanie (spovedaniie), utrenie (utrenia), vecernie (vecernia). Au intrat în limba română unele cuvinte din limba slavă literară: cazanie (kazaniie), ceaslov (ceasoslovul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]