KorAP: Find »[drukola/base=pohoață & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

56 matches

Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231

de multilaterale! o, cît de bolșeviurîtoare!"; "Mic laborator diabolectic"; "fiecare îndeletnicindu-se cu gîndemele, praxele și Carmencitele sale"; "prefațatorul, personagizat mai apoi într-un texticol"; "categorii de textoanți"; "opusculul genitat"; "fîntînă carteziană"; "postul diplomaticos"; "să fii sprințangiu, jmecher + cununat de Pohoață, ergotînd la nesfîrșit în Casa Universecuritarilor"; "dosarul de membrizare la județeana pecerie"; "a Sexcuriștilor". De bună seamă și calamburului i se dau toate onorurile: "Peste tot, culții îl interpelează pe Senatorul Limbii Rom(ân)ești: «Mischiule dragă, ce ne facem

"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu (2004) [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

Brace Jovanovich, New York, 1972; > Peacock A., Shaw G., The Economic Theory of Fiscal Policy, George Allen and Unwinn, London, 1976; > Percebois J., Economie et finances, Armand Colin, Paris, 1991; > Peterson Kraing, Lewis Cris, Managerial Economics, Mac Millan Publishing, New York, 1990; > Pohoață Ion, Repere în economia instituțională, Economica, București, 2009; > Pondacen C., Economie des décisions publiques, Vuibert, Paris, 1994; > Porter Michael, Despre concurență, Meteor Business, București, 2008; > Profiroiu Alina, Economia sectorului public, Economica, București 1997; > Pușcașu Violeta, Dezvoltarea trivalentă, Economica, București; 1998

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

că oricum trecuseră pe acolo o mulțime de alte camioane care șterseseră orice eventual indiciu. Se întoarse și porni spre grupul celorlalți. Domnule inspector! Tresări și se întoarse să vadă cine îl strigase. Aplecat pe sub peridoc, din partea cealaltă a camionului, Pohoață îi făcea semn cu mâna. Aici, domnule inspector! îl chemă acesta. Veniți puțin să vă arăt ceva! Mirat și totodată curios, Toma dădu ocol camionului și se apropie de acesta, nedumerit de ce tânărul vorbea cu glas coborât. Priviți! îl îndemnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
duble a capului tractor. Sub mașină, drumul era uscat, ploaia nu-l udase. Ceea ce însemna că masivul camion se oprise acolo înainte de începerea acesteia. În spatele anvelopelor mari, se vedeau două fâșii late unde suprafața drumului părea zgâriată. Vedeți? întrebă mândru Pohoață. Îhî! aprobă Cristi, aplecându-se sub camion. A frânat brusc. Ceva i-a sărit în față ori era un obstacol pe drum din pricina căruia a fost obligat să oprească. Nu, domnule inspector, nu-i asta! Cristi se ridică de șale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
loc ideea că acolo s-ar fi putut petrece ceva necurat, îi plăcea mai mult ipoteza disparițiilor. Orice, dar nimic care să îi mărească lui gradul de infracționalitate în secția pe care o conducea. Mergi încet! îi spuse el lui Pohoață, imediat ce acesta se urcase la volan alături de el. Vreau să mă uit pe traseu. Poate vedem ceva ce ne va ajuta în anchetă. Tânărul agent dădu din cap în semn că înțelege și demară. Conducea foarte aproape de marginea drumului, făcând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
trebuie să avem. Nu-i așa? Și, avem? Păi, eu așa cred. Ia spune! Care e ipoteza ta? Domnule inspector, eu cred că mergem într-o direcție greșită. Cristi îl privi surprins. Nu avem ce căuta sus, în parchet! explică Pohoață. Dacă vrem să-l găsim pe Costi, atunci ar trebui să cercetăm zona dinspre oraș. Da? Și de ce mă rog? Din moment ce camionul se opri aici, șoferul nu avea ce să caute înapoi de unde a plecat. Ce să facă acolo, cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pleca încoace. Nu uita că am declanșat deja o anchetă și trebuie să procedăm după cum scrie la regulament. Ai să rămâi uimit cât de ciudat se comportă oamenii puși în situații limită și ce decizii absurde iau în acele momente! Pohoață nu se arătă de loc mulțumit de explicația dată de Cristian: Și totuși... Bine agent, îl întrerupse Toma, să ne imaginăm că lucrurile s-au petrecut așa cum spui tu. Șoferul și-a abandonat camionul și a pornit spre oraș. Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
își întinse picioarele ca să se mai dezmorțească puțin. Habar n-avea cât este ceasul dar probabil că se făcuse târziu. Își mai aprinse o țigară cu gândul ca apoi să urce în cameră. A doua zi intenționa să plece cu Pohoață pe munte și să cerceteze zona în care acesta credea că se rătăcise șoferul camionului. Cine știe, poate că-i dădeau de urmă ori găseau un indiciu. Ce faceți, domnule Toma? Nu vă simțiți bine? Cristi tresări la auzul întrebării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu trebuie să ignorăm nici o ipoteză. De asta ne și aflăm acum aici. După cum vezi, am acceptat să facem cercetări în pădure, tocmai din acest motiv. Eu mă uitai la niște filme. Știți, mie îmi plac filmele polițiste, se simți Pohoață dator să explice. Dumneavoastră nu vă plac? Nu prea am timp să mă uit la filme dar da, îmi plac. Mă refer la cele bine făcute, pentru că nu toate filmele polițiste sunt de calitate. Însă dacă tu crezi că ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai știu eu ce altceva. Nu asta vreau eu să spun. Nu sunt nici eu atât de naiv, își scoase Vasilică mândru pieptul în față. Mă refer la o metodă de analiză teoretică. Poftim? Așa îi spun eu, explică Vasilică Pohoață, analiză teoretică ca să fac deosebirea de investigația practică de pe teren. Aha, am înțeles! În regulă, ia spune, ce te-a impresionat atât de tare? Păi, era acolo un investigator care spunea așa: dacă elimini tot ceea ce nu poate să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe dulciuri și alte chestii dar apoi, când se întorsese acasă, i se făcu frică de taică-său și inventă povestea asta cu furtul. Complicat caz! zâmbi Cristi. Râdeți de mine! Nu râd, măi Vasilică. Era vorba de metodă, spuse Pohoață ușor vexat. Voiam să vă spun că pusei pe hârtie toate posibilitățile și mă apucai să le tai pe acelea care nu stăteau în picioare. Și? Și nu mai rămăsese nimic. Cum așa? Iaca așa. Nici una din ipoteze nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
concediu. Am venit aici ca să mă odihnesc! spuse apăsat Toma. N-am nimic de a face cu nici un control. Sunt în concediu, iar dacă începi și tu cu apropouri la fata lui Pop, să știi că ne supărăm. Ileana? întrebă Pohoață mirat. Na, că vorbise fără să se gândească. Comisarul îl prezentase ca fiind trimis să dea o mână de ajutor la rezolvarea cazurilor din Baia de Sus, iar el acum afirmase că e în concediu. Se prefăcu în continuare nervos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să lipsească niciodată din dotarea unui polițist adevărat. Ei, iată că eu nu am, răspunse Toma zâmbind. Se pare că vrei să înveți de la un polițist care nu se respectă. Vai de mine, nu spuneți una ca asta! se grăbi Pohoață să îl liniștească. La dumneavoastră nu se pune. Nu sunteți în uniformă. Ai dreptate, măi Vasilică. Un polițist fără uniformă, nu-i polițist. Orice aș spune tot nu-i bine, declară Pohoață, mâhnit. Îmi răstălmăciți vorbele. Eu spusei că nefiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai atent la obiectul de sub ei după care privi la versantul de dedesubt. Nimic nu părea deranjat, nu se vedea nici o urmă de târâre sau orice altceva care să-i atragă atenția. Ai ochi buni, tinere! îl lăudă el pe Pohoață. Ce crezi că este? Cârpa aceea ori... ce s-ar putea afla înăuntru? Cristi îl privi lung. E o șapcă, continuă Vasilică la fel de tulburat, e o șepcuță din aceea pe care o poartă șmecherii cu cozorocul la spate. Costi avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
așa ceva. Ei, era așa... un fel de a spune. Deocamdată păstreaz-o, vedem noi ce facem cu ea! Cu vârful bățului, Cristi ferea de o parte vegetația din jur căutând alte dovezi. Porni mai departe pe firul văii, cercetând atent terenul. Pohoață se ținea la doi pași în urma lui, încercând și el să descopere eventuale urme. Acum că găsirăm șapca, căutăm și restul corpului. Nu-i așa, domnule? întrebă el înfiorat. Ca să fiu sincer, da. Însă mă îndoiesc că vom mai găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe partea stângă cum coborau. Toate cele trei variante se dovediseră a fi piste false. Ce mai rămânea? Dar dacă o luase prin partea cealaltă, adică prin dreapta, urcând în loc să coboare? Zâmbi în sinea lui, gândindu-se din nou la Pohoață. Desigur, metoda lui Sherlock Holmes. Dacă elimini imposibilul, ceea ce rămâne, oricât de absurd ar părea, este adevărul. Asta în ideea că nimeni nu îi pusese gând rău lui Costi și el pur și simplu plecase pe picioarele lui spre casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai era și pericolul de a se întâlni cu vreun animal sălbatic. Acesta era ultimul lucru pe care și-l putea dori, să dea nas în nas cu un urs venit să se înfrupte cu zmeură. Își aminti vag că Pohoață îi spusese că nu sunt urși pe acolo dar, în situația în care se afla, nu era dispus să își asume nici un risc. Conștient că drumul cunoscut este cel mai scurt, porni spre stânga urmărind marginea pădurii. Se mai liniștise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
răufăcător atât de periculos acolo, cum de te-ai gândit să mergi singur? Măcar dacă mai luai pe cineva cu tine! Pe cine? Nu înțelegi că domnul comandant nici nu vrea să audă de cercetări? L-am luat ieri pe Pohoață și, la întoarcere, a ieșit cu scântei. Ileana se uită lung la el. Era greu de spus dacă îl privea curioasă ori dacă nu cumva se vedea și ceva compasiune în ochii ei. Se întinse apoi peste masă și luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dar putea să mi se întâmple și mie așa ceva. Amintește-ți că s-a opus ori de câte ori ai vrut să mergi acolo. Chiar tu povesteai că s-a făcut foc când a aflat de faptul că ai urcat pe munte împreună cu Pohoață. Nici Vasilică nu mi-a spus nimic. Nici el nu-i de aici. Olteanul e un venetic, n-are de unde să știe. La fel ca și mine. Exact, la fel ca și tine. Asta-i o conspirație. Străinilor nu le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Rău. Ba mai mult, se părea că și crede în ea. Îi pusese foarte direct în vedere să nu se mai ducă deloc acolo iar dacă totuși o face să nu fie singur. Insistase însă să nu-l ia pe Pohoață, iar Ileana îi spusese și ea că nici Vasilică nu era din partea locului. Blestemul se referea numai la străini, neafectându-i și pe localnici. Doamne, ce încâlceală! mormăi Cristi în gând. Îl contraria treaba asta cu străinii. Totdeauna aceștia nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de Cristi, că sunt aproape gata cu lista. Vă aruncați puțin privirea pe ea? Care listă? întrebă Toma plictisit. Își amintea perfect despre ce listă vorbea agentul dar nu voia să se întindă la vorbă. Lista lui Sherlock, șopti conspirativ Pohoață. Misiunea pe care mi-o încredințarăți alaltăieri, în pădure. Păi, e gata? speră Toma din tot sufletul la un răspuns negativ. Încă nu, recunoscu spăsit olteanul, dar nu mai am mult. Uitați-vă, o am la mine. În timp ce vorbea își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nici o logică aici. Olteanul era un polițist de grad inferior care nu trebuia să fie la curent cu investigația lui Toma. Numai dacă nu cumva, privea lucrurile dintr-o perspectivă greșită. Adică, nu Pop era cel ce îi spusese lui Pohoață, ci invers, Vasilică era cel ce dăduse raportul șefului de secție. În acest moment totul căpăta alte valențe și năștea alte întrebări. De unde știa Pohoață? Îl supraveghea? Dacă da, asta însemna că îl pusese Pop să facă acest lucru. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
privea lucrurile dintr-o perspectivă greșită. Adică, nu Pop era cel ce îi spusese lui Pohoață, ci invers, Vasilică era cel ce dăduse raportul șefului de secție. În acest moment totul căpăta alte valențe și năștea alte întrebări. De unde știa Pohoață? Îl supraveghea? Dacă da, asta însemna că îl pusese Pop să facă acest lucru. Da, lucrurile începeau să se lege, olteanul primise sarcina de la comandant să stea cu ochii pe tânărul inspector, să-l spioneze din umbră. În acest caz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Ba mai mult, Vasilică îl urmărise și pe Muntele Rău. Desigur că acesta era motivul pentru care se simțise el supravegheat acolo. Pop nu avea de unde să știe că el va merge pe acel munte așa că nu-i interzisese lui Pohoață să urce și el acolo. Apare însă următoarea întrebare firească, își spuse Cristian în gând, dacă mie mi-a fost atât de teamă oare cum s-a simțit olteanul? Aiurea, își continuă el gândurile, nu i-a fost teamă deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-ți problemele și mai apoi stăm de vorbă. Dacă apar lucruri noi, te rog să mă informezi și pe mine. Sunt sigur că știi unde să mă găsești, nu se putu el abține să adauge. Am înțeles, să trăiți! răspunse Pohoață pocnind din călcâie. 14 Reflexele roșietice ale focului încetaseră de mult să se mai zărească dincolo de peretele de pânză al cortului. Lângă el, Solomeia adormise, doborâtă de oboseala și zbuciumul zilei trecute. Femeia sforăia ușor, cu gura întredeschisă. Gemea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]