358 matches
-
E vanitos fiindcă geniul din el îl copleșește... Bucurenci nu o să facă nicio facultate decât dacă își cumpără diplomă sau se reduce învățământul superior de la 3 ani la 6 luni. Bucurenci e eternul “diletant luminat” care o sa aiba mereu o pojghița de cultură nesistematizataq. Se împrăștie în toate direcțiile, în zeci de activități, nu vrea să rateze nimic, nu contează calitatea evenimentului, daca aude că sunt reportofoane în sală, el e acolo prezent. Mi se pare un fanfaron cu manichiură făcută
Esquire by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82798_a_84123]
-
împarte mere aspirine și sfaturi/ iar suferinzilor de podagră/ le dă lecții de vals vienez" (Vizita maestrului de vînătoare). Dar "timpul n-are răbdare", înaintînd către noi cu ajutorul corespondențelor unui baroc pluriepocal, menit a sugera derizoriul unui prezent prezumțios sub pojghița subțire a căruia se disting figuri, gesturi, ritualuri revolute: "trenul intră grațios în gara împodobită/ cu ghirlande împletite din urechi de mistreț// ave ave tună mulțimea hăitașilor/ ave ave răspund piculinele cerului dezinfectat// primarul întinde maestrului de vînătoare pîine și
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
ar fi putut fi făcut, exact ca și acum, și pe vremea lui Ceaușescu (dacă ar fi existat, prin absurd, comanda ideologică: "un film educativ despre un copil cu handicap"). Altfel spus, filmul nu reușește să spargă, decît rareaori, o pojghiță de convențional, de clișeu, de previzibil, care îmbracă totul. Totul - cu excepția micuțului din rolul principal - Tudor Necula, un copil cu o substanță sufletească excepțională, pe care regizorul a știut să o pună, cinematografic, în valoare; aducîndu-și, în film, propria condiție
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
a-i imprima filmului o respirație proaspătă, un tonus necontrafăcut, o strălucire a punerii în scenă (de unde se vede, din nou, că atunci cînd "există talent", experiența din publicitate nu e neapărat nefastă). Privirea cineastului are forța de a străpunge pojghița aparențelor, de a vedea, cum se spune, în sufletul omului, și de a sugera - mereu pe calea unui anti-retorism abraziv - fondul secret de generozitate, de bine sau de frumos care poate fi descoperit scotocind printre gunoaie. Lui Radu Muntean (și
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]
-
se îmbată cu ființă mai abitir decît în focul/ alcoolului, se-ncuibără vastitatea cugetării într-un bob/ de simțire” (Maratonul - Cartea a treia). La rîndul său, imaginea lirică apare anexată bufoneriei, narcisismul fiind compromis: „Să te vezi în oglindă,/ ce umilință - pojghița feței tale e furată/ de un bufon ce rîde pe sub oglindă/ de fragilitatea și multiplicarea ta” (Ești o jucărie în somn). De ce oare această ontologizare a unei posturi ingrate, scoase îndeobște în afara onorabilității, plasate în zona periferică a pitorescului? Răspunsul
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
precum o infrastructură a identității: „Și tocmai tu atît de aspru, că nici nu poți/ vorbi cu brizele mării? Și neînstare să citești în cerul/ gurii unui delfin? Atît de ros de hamurile vieții/ și nici măcar nu poți să rozi pojghița brizei mortuare/ lipită de coastele tatălui tău bolind înfășurat/ în ude pansamente? Nu poți pipăi labirintele corpului/ tău. Darmite să le vezi, darmite să ai curajul să spui/ chestiile astea îmi aparțin” (ibidem). Inocența, tandrețea, autoadmirația aparțin deopotrivă unei blamabile
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
Gheorghe Grigurcu Dificilă, rece, uneori scrîșnitoare, rebarbativă, scriitura lui Vasile Dan trădează o obsesie. O obsesie benefică, cea a copilăriei. Copilăria freamătă în subtextul d-sale precum apa unui rîu sub o pojghiță de gheață. Poezia devine un mijloc de-a o conserva, de-a o perpetua în chipul său special, trecînd-o într-un registru de semne, de sugestii, de ideograme morale, adică proiectînd-o într-o lume paralelă. Sub condeiul înfiorat de-un
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
tot mai economic. Adîncimi Adîncă e firea lucrurilor precum urma unei copite de căprioară adîncă e firea lucrurilor precum o ceașcă de ceai adîncă e firea lucrurilor precum privirea-ntîmplătoare ce le-o arunci drept pomană. De-acum De-acum sub pojghița de gheață se petrece totul micile marile istorii ale zilei munții bibliotecile șoaptele din bucătărie strănutul motoarele departele strîngerile de mînă cartierele aproapele paturile încăpățînările monumentele etajele pariurile sărbătorile sub stratul fragil de gheață sunt toate așteaptă să se desprimăvăreze
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
ni se pare că rezistăm, mai bine zis, pentru că luna mi se strecoară pe sub unghii ca o așchie ascuțită încercând să-mi îndurereze existența de dincolo de moarte încât deja aud bubuindu-mi în urechi călăreții ce sparg în copitele cailor pojghița subțire a aurorelor boreale Ave, ave, pax vobiscum, iată, îmi vine să strig dar mă oprește un minimum de decență când văd rochia tivită cu fir de aur a morții
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
apăsat. Înghițindu-și lacrimile, Anton se așeza pe o ladă cu săpun de Kazan și deschidea gramatica latină pe tejghea. Curajos, voia să se reapuce de teme. Dar cînd să moaie tocul în călimară, vîrful peniței se lovea de o pojghiță de gheață. Cei doi comisionari săreau pe loc ca să se încălzească, trăncăneau, rîdeau pe înfundate. Veneau mușterii, intrau, ieșeau, stăteau de vorbă. Glasurile răsunau în încăperea scundă. Nici vorbă să poți învăța în asemenea harababură, nici măcar visa. Înghețat pînă în
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
excelează Petre Pandrea. Grafia colțuroasă a judecăților sale ni se pare de cele mai multe ori întemeiată, ilustrînd clasa comentariului neconvențional de care încă ducem lipsă. Chiar și în situația unor rezerve, socotind că ea demonstrează implicit cît de precară e acea pojghiță de convenționalism ce acoperă frecvent discuțiile asupra unor nume "mari" (și, bineînțeles, nu numai "mari"!), sortită unei iremediabile disoluții la cea dintîi suflare de bună-credință. Cît de inutile sînt strategiile bizantine ale unora din noi care au scopul de a
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
e foarte important să fii autentic chiar și atunci când repeți același lucru... că autenticitatea e cheia originalității... deconstructiviști, versificatori, povestași, mitomani, esteți, militanți... dincolo de mode și curente, de forme, rămâne acel bătrân sâmbure epuizat, care încă palpită imprevizibil, învelit în pojghița uscată a cuvintelor... paradoxuri pocnesc ca niște fructe răscoapte, exotice, savuroase..". Doar în Lumină pe sub ușă motivele "conflictului" sunt clare, deși două dintre ele - parvenitismul politic și oportunismul universitar (să fie de ghicit aici mediul universitar craiovean?) - sunt recurente. Destinul
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
facă memorabile. Căci, din păcate, la finalul lecturii rămâi cu puține lucruri. Formula literaturii sale e mai omogenă, dar rămâne destul de discretă și pariul pe care i-l propune cititorului pare fără cine știe ce miză. "Sâmburele epuizat" palpită totuși "imprevizibil", iar pojghița cuvintelor poate "pocni" și trebuie forțată. O spune însuși autorul, fără a reuși însă prea multe lucruri în acest sens. A rămâne la suprafața uscată a literaturii, cu alte cuvinte a te plasa în afara intrigii și departe de a intriga
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
ieșit din Facultate, profesorul stagiar A.M. suspină după vremea studenției; și abia scăpat de teribila navetă profesională, pare să o regrete liric. Într-o generație ce se definește prin ironie și spirit ludic, Alexandru Mușina se dovedește, dacă îi crăpăm pojghița de sarcasm verbal, un mare sentimental; un autor dominat de amintiri și copleșit, cu toată mobilitatea sa intelectuală, de afecte. Două exemple, în registre diferite, dar într-o aceeași diagramă a unei tristeți... iremediabile: "Și noi am călătorit cu Budila-Express
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
Lebăda se apleacă la urechea mea și șoptește cuvinte ademenitoare ce-mi acoperă inima cu o lespede de piatră. Prin lentila dezordonată a dimineții se zărește Gara și întunericul înaintând pe picioarele lui de miriapod paralitic. Semne particulare Încet, sub pojghița visului în subsolul realului răsar comorile nopții. Trupul de fum doarme alături câinele latră abulic pisica veghează calea dreaptă a unor șoareci de pluș. Prelungi, degetele tale pipăie vertebrele iubitei dar nimic nu e de ajuns spre a reduce la
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
cu iasomie și camfor zboară în vis trase de lițe invizibile prin sălile de operație prin reanimare și morgă apoi în saloanele în care bolnavii stau aruncați ca niște saci de cartofi de la o vreme încep să mucegăiască să prindă pojghiță ca un iaz în care peștii au murit ți se dăruiesc somnifere tu îmi dăruiești insomnii ți se dau vitamine tu îmi surâzi cu buzele ofilite de razele roentgen apoi între noi se așterne absența ca un far în deșert
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
mici, dar tot atât de vârtoși, în jurul gurii, până-i podidi roșu și îmbelșugat, cișmeaua sângelui. La vederea focului ăsta roșu, parcă se opri puțin, dar ași! mai al dracului începu să-l bată peste față cu palmele, parcă îl jupuia de pojghița obrazului, când da cu sete. Apoi se sătură de dat palme și începu să-l joace în picioare, să-l piseze ca și când ar fi jucat tontoroiul într-un singur loc, pe un nod de pământ. Și nodul de pământ care
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
al lui Jean Baudrillard și Erotismul lui Georges Bataille. Conștientă de proporțiile necesare pentru o expunere decentă a unor teorii de calibrul celor incluse în volumele cu pricina, mă resemnez de la bun început cu puțin, cu o simplă zgîrietura a pojghiței de insensibilitate intelectuală la care mă refeream mai sus. Am inceput cu Baudrillard pentru că mi se pare ca rezonează cel mai explicit cu paradigmă noastră, chiar cu o metafizica a cotidianului în care sîntem imersați, conștient ori ba, fiecare dintre
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
o reține, în genere, opinia curentă. Căci autorul a scris-o „rugându-se”, conștient, deci, de gravitatea erorii pe care o comite și implorând totodată clemență. Ca și Cronica..., și Drum fără pulbere e un roman-palimpsest. Cu deosebirea că, dedesubtul pojghiței, aici nu se mai află un bogat inventar de trimiteri livrești, ci o nebănuită fermitate morală. Citită cu creionul în mână, cartea își dezvăluie nu numai fondul metafizic (începutul pune în scenă o „lume pe dos”, descrierea deșertului fiind nici
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
înnobilează iar Caragiale, dimpotrivă. Cel dintîi îl leagă de sensul verbului latin amare, a iubi, și-l folosește în poezii și în scrisori ca sinonim pentru iubită: "Neologismul, întors către obîrșii, este astfel "lămurat" (ar spune I. Budai-Deleanu) de orice pojghiță depreciativă". Caragiale "clatină din temelii" sinonimia cu prieten, bunăoară în schița O conferență, distrugînd cea din urmă pretenție a cuvîntului amic de a fi luat în serios. Asta, după ce procedase la fel cu june (despre care romanticii și Eminescu, printre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
slav, patetic, și negru, sec, englezesc, și hohotul devastator ŕ la italienne cu iz de Vlad Mugur - sînt suportul dramatic, și dramaturgic, pentru o călătorie nocturnă în vieți de actori, în alcătuirile palimpsestice ale acestor ființe. Se zgîrie cu degetul pojghița subțire, suprafața unui destin, pentru ca apoi, năvalnic, protagonistul să se năpustească tot mai adînc în interiorul său, în cercurile concentrice ale existenței sale - sumă de personaje, de roluri, de amintiri, de aplauze, de singurătăți. Ce este, la urma urmelor, actorul? O
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
Știri Slide and Freeze este competiția temerarilor. A celor care nu se tem de frig sau de pojghița de gheață de pe lac. „Slide and Freeze este a celor care știu că se pot încălzi după, cu un shot de Jager. A celor care pot să își imagineze o construcție care să străbată în acvaplanare cei 10 metri lungime
Slide and Freeze [Corola-blog/BlogPost/98781_a_100073]
-
nefericiți că nu le au sau înfometați de “și mai mult”, în cazul în care le au. Am participat, la un moment dat, la o cină de 5 stele, unde mi s-a pus în față, ca prim fel, o pojghiță mică și transparentă de ceva. Era atât de subțire încât se lipise de farfurie și nu avea nici un gust. Absolut nici unul. Am mâncat-o, nu înainte de a o folosi ca prilej de distracție. După aia, am aflat că fusese nu știu ce
Cât de bogaţi aţi vrea să fiţi? Sau despre “rahatul din aur”. by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20357_a_21682]
-
satul Boboiești, trecând prin Popeni, Pîțîligeni, Stânca, Leghin și apoi prin comuna Vânători - Neamț, urmându-și cursul său milenar spre întâlnirea cu râul Moldova. Ozana era nepăsătoare la tot ce se întâmpla în acea zi dușmănoasă, ducându-și undele pe sub pojghița de gheață formată la maluri, spre întâlnirea cu sora mai mare, la fel de învolburată și sprințară, numită Moldova, nume căpătat de la ținuturile pe care le traversa cu apele sale cristaline și repezi. Casa lui Gligor Creangă era situată spre marginea de
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
A-și da arama pe fata”: În evul mediu, falsificatorii monedelor de aur ori de argint le făceau din arama și le acopereau numai cu un strat subțire de aur ori argint. După un timp de folosire, se rodea acea pojghița rămânând numai materialul inițial, arama. 6. “A trăi că în sânul lui Avraam“: Expresia care înseamnă” a trăi fericit”, se trage de la Evanghelia lui Luca (c.XVI,v.22 și 23 ), unde se spune ca săracul Lazăr a murit și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94130_a_95422]