16 matches
-
însoțise pe Darius I în timpul celebrei sale expediții din anul 514 î.Hr. împotriva sciților de la nord de Dunăre. Cu autoritatea pe care i-o conferea experiența sa militară și cunoștințele sale despre componența armatei persane, Miltiades l-a convins pe "polemarhul" Callimachus (comandantul suprem al armatei ateniene), să declanșeze neîntârziat atacul. Armata persană, aflată cu spatele la mare, era aprovizionată de flota care staționa în golful Maraton. Perșii nu au fost alarmați de liniștea care domnea în tabăra atenienilor și au continuat să
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
7 corăbii arse de greci spre finalul bătăliei. Pierderile atenienilor au fost surprinzător de mici: Herodot vorbește despre 192 de morți din rândurile atenienilor și 11 dintre aliații veniți din Plateea. Printre cei căzuți în luptă s-a numărat și polemarhul Callimachus. Ei au fost îngropați într-un tumul comun care mai domină și astăzi câmpia litorală de la Maraton. Herodot datează evenimentele despre care a scris în „"Istoriile"” sale conform unui calendar lunisolar; dar fiecare oraș-stat ("polis") din vremea sa utiliza
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
a avut loc pe 12 august 490 î.Hr.. Armata persană fusese înfrântă, dar flota ei rămăsese aproape intactă. Persista încă pericolul unei debarcări chiar la Atena. Pentru a preîntâmpina acest pericol, Miltiades și ceilalți nouă "strategi" ai Atenei (comandantul suprem, "polemarhul" Callimachus, căzuse în luptă) au hotărât readucerea armatei la Atena. A fost un marș forțat destul de dificil, având în vedere terenul accidentat și oboseala hopliților după luptă; totuși trupele au ajuns în timp util pentru a preîntâmpina o încercare de
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
important colegiu de înalți funcționari publici era în secolul V i.en. , colegiul celor 10 strategi. La origine era vorba de comandanții militari ai celor 4 triburi, ulterior ale celor 10 triburi, care secondează după 490 i.en., pe arhontele polemarh, care comandă armata cetății. După 486 i.en., arhonții încep să fie trași la sorți, autoritatea tuturor, inclusiv a polemarhului se prăbușește, și strategii, care au continuat să fie aleși prin vot individual, devin colegiul cel mai autoritar. Rolul lor
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
de comandanții militari ai celor 4 triburi, ulterior ale celor 10 triburi, care secondează după 490 i.en., pe arhontele polemarh, care comandă armata cetății. După 486 i.en., arhonții încep să fie trași la sorți, autoritatea tuturor, inclusiv a polemarhului se prăbușește, și strategii, care au continuat să fie aleși prin vot individual, devin colegiul cel mai autoritar. Rolul lor în comandă flotei de război, afirmat imediat după constituirea ligii de la Delos prin acțiunile lui Cimon, le sporește și mai
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
final din campania de pedepsire: Atena, iar câștigarea bătăliei la Marathon avea să reprezinte un drum liber spre oraș. Însă, o armată de 9000 de atenieni și 1000 de plateeni, fără cavalerie și arcași, aflați la comanda strategului Miltiades și polemarhului Callimachus, au declanșat atacul în pas alergător spre tabăra persană unde perșii își descărcau proviziile din corăbiile acostate. Văzându-i pe hopliții greci înaintând nebunește spre sinucidere, “nemuritorii”, 20-30 000 de pedeștri și infanteriștii perși, 1000 de călăreți și miile
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
forul suprem de conducere atenian ("Adunarea poporului") să accepte lupta în câmp deschis, în locul apărării în spatele zidurilor cetății. Cu autoritatea pe care i-o conferea experiența sa militară și cunoștințele sale despre componența armatei persane, el l-a convins pe polemarhul Callimachus (comandantul suprem al armatei ateniene) să declanșeze imediat atacul. Armata persană, care se considera avantajată prin superioritatea sa numerică, nu s-a alarmat de apariția atenienilor și a continuat activitățile de debarcare de pe flota care staționa în golful Maraton
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
zdrobit și risipit masa lipsită de coeziune a arcașilor și călăreților persani. Armata persană fusese înfrântă, dar flota lor rămăsese aproape intactă. Deoarecee încă persista pericolul unei debarcări persane la Atena, Miltiades și ceilalți nouă "strategi" ai Atenei (comandantul suprem, "polemarhul" Callimachus, căzuse în luptă) au hotărât readucerea armatei la Atena. A fost un marș forțat dificil, având în vedere terenul accidentat și oboseala hopliților după luptă; totuși trupele au ajuns în timp util pentru a preîntâmpina o încercare de debarcare
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
autoritatea pe care i-o conferea experiența sa militară și cunoștințele sale despre componența armatei persane (el îl însoțise pe Darius I în timpul celebrei sale expediții din anul 514 î.Hr. împotriva sciților de la nord de Dunăre), l-a convins pe polemarhul Callimachus (comandantul suprem al armatei ateniene), să declanșeze neîntârziat atacul, profitând de faptul că persanii nu se așteptau la un atac iminent, ei fiind ocupați cu operațiunile de descărcare a proviziilor de pe flota care staționa în golful Maraton și cu
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
pierderile lor erau importante: 6400 de morți, precum și 7 corăbii arse de greci spre finalul bătăliei. Pierderile grecilor au fost surprinzător de mici: Herodot vorbește despre 192 de morți din rândurile atenienilor (printre cei căzuți în luptă numărându-se și polemarhul Callimachus) și 11 dintre aliații veniți din Plateea. Ei au fost îngropați într-un tumul comun care mai există și astăzi pe câmpia de la Maraton. Pentru a răzbuna înfrângerea de la Maraton și eșecul primei invazii persane, Xerxes, urmașul lui Darius
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
București, 1984, 536). Numărul acestora s-a ridicat în secolul VII la 9. Cel mai important era „arhontele eponim”, adică judecătorul suprem care dădea numele sau anului în care fusese ales. Urmau în ordine: „arhontele basileu”, șeful cultului religios, „arhontele polemarh”, conducător militar, iar ceilalți 6 erau tesmoteții (legislatorii) care dictau legi și dispoziții juridice în toate cauzele civile. Multe din aceste atribuții s-au menținut și în republica democrată de mai târziu (Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
din regiunile fertile); paralioi (locuitorii din timpurile de coastă, îndeosebi meșteșugari și negustori) și diakrioi (populația săracă din zonele de munte). În 561/560 profitând de conflictele dintre partidele paralioi (condus de Licurg) și pediakoi (condus de Megacle), nobilul Pisistrate, polemarh în războiul cu Megara (565), popular printre diakrioi pe care îi conduce, ocupă Acropole și se proclamă tiran (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 207-208). La început termenul nu avea un sens peiorativ, tyrannos desemnând
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
zile. În fiecare zi unul din pritani, ales de ceilalți, prezida lucrările zilei respective și - dacă în acea zi se reunea și Adunarea Poporului - prezida și lucrările Adunării. Cei 10 strategi sunt încă subordonați, la începutul sec.V i.e.n., arhontelui Polemarh. După ce funcțiile celor 9 arhonți (Clistene a adăugat un al zecele arhonte cu funcția de secretar, pentru ca numărul lor să corespundă cu cele zece triburi) au devenit onorifice, funcțiile arhontelui strateg - odinioară comandant suprem al armatei - le revin exclusiv celor
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
și atenienii luau în acest timp cu înfrigurare măsurile necesare, cerând ajutoare de la lacedemonieni (care n-au putut veni din cauza unor opreliști religioase) și de la plateeni care s-au raliat celor 9000 de soldați cetățeni cât putuse Atica să strângă. Polemarhul din acel an faimos, 490 î.H., era Callimachos, un om ponderat, care a înțeles că nu are decât de câștigat de pe urma experienței îndelungate a lui Miltiades. Tot el a fost acela care a influențat Adunarea cetățenească (Ecclesia) să voteze
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
din 500 de delegați și slăbirea puterii magistraților. Cei 10 arhonți sunt aleși tot prin vot, din cadrul Consiliului consultativ, ceea ce denotă că importanța politică a magistraturii supreme în statul atenian este atenuată. Același lucru este valabil și pentru postul de polemarh, devenit eligibil ca și arhonatul. În schimb, corpul celor 10 strategi aleși de triburi capătă o importanță din ce în ce mai mare. Pericolul unor neînțelegeri ăntre strategi era evitat prin procedeul care permitea Adunării cetățenești să încredințeze comanda militară, într-o anumită împrejurare
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
unui specialist În tăiere, màgeiros 1, care avea sarcina de a pregăti părțile ce urmau să fie distribuite. Apoi, nu puține Îndatoriri religioase le reveneau și magistraților. La Atenaxe "Atena", trezorierii, responsabili cu administrarea cetății, primeau În păstrare statuia Atenei, polemarhul era Însărcinat cu sacrificiile pentru Artemisxe "Artemis" Agroteraxe "Agrotera", iar pentru Enyalios arhontele-rege avea misiunea de a proclama și inaugura celebrarea misteriilor eleusine. Cu toate acestea, celebrarea unor culte rămânea În mâinile câtorva familii aristocratice, ca Eumolpidae și Kerykes, din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]