41 matches
-
IUBIRII! NOASTRE! Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2282 din 31 martie 2017 Toate Articolele Autorului Călătoria în zori dedicată lui Eminescu anunță miracolul unei exaltări fără precedent în fața Eminescului Discurs liric cumul de reflexe afirmare individuală fără polemism eul juvenței alimentat de confesiune imagism metaforic subictiv iată un Drept la Timp Sunt bolnav nu de cântece ci de ferestre sparte unghi de crize subict cognitiv 11 Elegii Necuvinte un Eu extravertit în lumea autocontemplării în timp mutabil în
NICHITA STÎĂNESCU SAU SENSUL IUBIRII! NOASTRE! de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1490932421.html [Corola-blog/BlogPost/362847_a_364176]
-
Professor la Universitatea Columbia din New York. Kittler a fost membru al Centrului Cultural Hermann von Helmholtz și al grupului de cercetare "Bild Schrift Zahl" (DFG). Printre teoriile lui Kittler a fost tendința sa de a argumenta, cu un amestec de polemism, apocalipticism, erudiție și umor, că condițiile tehnologice au fost strâns legate de epistemologie și de ontologie. Această afirmație și stilul său de argumentare este rezumat pe bună dreptate în dictonul „Nur war schaltbar ist, ist überhaupt” — o expresie care ar
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
1943), unde apar însoțite de o serie de portrete reușite. O frază a făcut carieră, fiind citată și azi pentru frumusețea ei: „diminuarea succesivă a toxinelor pasionale ce umflau verdea gușă a șopârlei sale critice”. Lovinescu este puțin iritat de polemismul agresiv și nediferențiat al tânărului său confrate și observă mereu cu un ochi vigilent și expert evoluția „verdei guși a șopârlei critice”. E mulțumit, în fine, când spiritul vindicativ, vioi, pasionat de amănunte trece la o critică comprehensivă, regăsind astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
un soi de tehnică a contrapunctului) și la Timpul asasinilor (carte semnată de Cezar Ivănescu și Stela Covaci, despre "adevărul" în legătură cu Labiș). Evident, toate acestea merită o discuție specială. Se va avea în vedere tot grila de lectură ontologică și polemismul vehement, dar de perfectă urbanitate. "Sinteze" (Bacău), nr. 6, 10 februarie 1999 Constantin CULBEȘAN "Cezar Ivănescu" Sintezele pe care ni le doream atât de mult la un moment dat, fie asupra unor perioade ale literaturii contemporane, fie asupra unor "grupări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și defăimare. Dar niciodată Eminescu n-a fost atât de contestat ca după 1989, de către "revizioniști" furibunzi, care au înțeles imperativul revizuirii în chipul cel mai deplorabil, ca pe vremea proletcultismului, după criterii îndeosebi extraestetice, politico-partinice. Theodor Codreanu (care respinge polemismul "parazitar" și "agresiv"), le-a replicat și în cartea Dubla sacrificare a lui Eminescu: Moses Rosen, Virgil Nemoianu, Ileana Vrancea, Jean Ancel, Ion Negoițescu, S. Damian, Mircea Berindei ș.a. De aceea, între cele două cărți există o continuitate. Cum se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
muncite de gânduri, sunt pradă unei crize sufletești sau de conștiință, ce duce fie la triste capitulări, fie la răzvrătirea care e datul unui suflet apostat. Un ifos teoretizant există și în articolele lui, scrise cu duh încrâncenat și cârtitor. Polemismul, revers al unor frustrări, imprimă publicisticii o tentă pamfletară. Și în versurile cu accente sociale, și în lirica erotică, prezente în volumul Aliquid (1933), B. eminescianizează. Pe alocuri, câte o notă bacoviană. Serenada, romanța nu formează registrul liric cel mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
de convergență și de emisie a unor false ierarhii, cât și cealaltă absolutizare, inversă, a negației estetizante, venită dintr-o așa-zisă situare sub specie aeternitatis. Totodată, punerea în acord a analizei estetice cu dialectica istorică exclude spiritul minor al polemismului, persiflării sau ironizării facile, instrumente adecvate probabil publicisticii angajate într-o bătălie de zi cu zi, dar niciodată recomandabile într-o construcție a unui tablou de epocă, unde preeminenți sunt factorii de adâncime, nu fenomenele de suprafață, lesne supuse luărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
bildungsroman al unor narațiuni, la metafora (centrală) a drumului și la motivul lumii ca spectacol, la lirism și la romantismul subiacent al întregii opere. Unele afirmații sunt excesive și extravagante (Creangă ar fi „unul dintre ctitorii prozei de analiză”), iar polemismul nu se justifică întotdeauna. Istoria literaturii române este o lucrare fundamentală, conținând binevenite schimbări de accent. La capitolul despre Titu Maiorescu se insistă asupra anilor de formare și de afirmare, este subliniată pasiunea pentru psihologie și scos în evidență, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
cu un strălucitor stil tânăr aflat într-o stare de veșnică ebuliție. De această tinerețe permanentă, lungă cât viața, amânând, refuzând de fapt maturizarea deplină (cu tot ce presupune ca limitare și închistare), țin spiritul eminamente și eminent ofensiv, bătăios, polemismul intransigent, atât de caracteristice eseistului și criticului. De pildă, legenda situației subalterne avute, chipurile, de Mihai Eminescu și a mizeriei materiale în care s-ar fi zbătut marele poet e măturată pur și simplu într-un text antologic - Funerariile poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
discurs de tribună decât o declarație de intenții, configurând, într-un stil polemico-patetic, înrolarea în sfera ideologiei socialiste. Literatura, precum și studiile critice și monografice incluse în sumar tratează prin excelență autori și texte cu o declarată orientare de stânga, iar polemismul din paginile revistei vizează în exclusivitate dreapta politică și culturală, în speță mișcarea legionară aflată în plină ascensiune, precum și fenomenele culturale pe care aceasta le-a generat sau influențat. Versurile promovate se revendică, în general, de la trei modalități de scriitură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287982_a_289311]
-
căruia e scris ciclul Hore. Gluma poetului nu e niciodată nevinovată: lenea dospită a dovleacului, școala orătăniilor de curte au un ricoșeu semantic bătând înspre sensul ordinii sociale (Horă în grădină, Horă-n bătătură, Hora lui Esculap). Din perspectiva unui polemism moral și politic, sub masca improvizației fanteziste și libere, a paradoxului, a predicației ilogice, e abordată o lume pe dos. Ambivalența ironiei, care are o față critică și una anarhică, răspunde întru totul intențiilor autorului și formulei ludice alese. Una
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Dimisianu, Valori, 175-178; Nițescu, Repere, 98-109; Paleologu, Simțul practic, 98-101; Simion, Scriitori, I, 743-749; Ardeleanu, Opinii, 204-208; Ungureanu, La umbra cărților, 45-52; Culcer, Citind, 76-80; Iorgulescu, Al doilea rond, 164-173; Raicu, Critica, 473-476; Ștefănescu, Preludiu, 293-297; Edgar Papu, Nota dominantă: polemismul, VR, 1978, 11; Valeriu Cristea, „Lecturi și rocade”, RL, 1978, 50; Liviu Leonte, Critica criticii, CNT, 1978, 50; Cornel Moraru, „Lecturi și rocade”, O, 1978, 51; Iorgulescu, Scriitori, 350-353; M.N. Rusu, „Lecturi și rocade”, AFT, 1979, 2; Dan Zamfirescu, Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
ansamblul prozei. Altundeva o povestire, Crizantemele din tundră, se subintitulează polemic „transmisie indirectă” și este o proză aproape cuminte, epurată de orice fel de stridențe și perfect echilibrată ca tonalitate, timbru, dozaj sonor etc. Este, probabil, despărțirea lui N. de polemismul emfatic al primelor cărți, indicând tranziția spre etapa fabulatorie, pe deplin ilustrată de prozele cu aspect de SF și mai ales de compunerea la șase mâini din „romanul retro(versiune)” Femeia în roșu. Chiar în Și ieri va fi o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
procedeu cei mai mari scriitori ai lumii. „Walter Scott și-a «pictat» tatăl în romanele sale, Balzac familia, la fel Tolstoi; o femeie cu basma verde trece prin toate cărțile lui Dostoievski: e menajera sa” etc. Dacă am înțeles bine, polemismul lui C.ș. vizează îndeosebi părerile confortabile pe care și le-au format unii despre ei înșiși. „Privind atent realitatea, nu se poate să nu observăm - a spus el − că foarte mulți oameni plutesc într-un fel de reverie”. O
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vers „Țările în care poezia lipsește sînt mai friguroase”, prins cîndva din „aer”, căci, am aflat la sfîrșit, nu l-a citit încă pe Saint-Pol Roux. Sala a simțit șocul și i-a urmărit alocuțiunea cu aviditate, deși mai departe polemismul său n-a fost explicit. Abil, atît ca om, cît și ca artist, Ovidiu e îndrăzneț cu măsură, la limită, ceea ce azi pare mult. *Două fragmente din Barrșs: „Il y a long temps que tout ce qui vient du dehors
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de documente. Precauția era necesară, căci G. rămâne un moralist ce nu trece peste greșelile și defectele oamenilor mari, mai ales când ele au avut asupra lui oarece repercusiuni. Uscăciunea, instalată în consecință pe alocuri, aglomerarea argumentelor și a dovezilor, polemismul excesiv și evidentul pro domo diminuează întrucâtva valoarea literară, cât și pe cea documentară a acestor amintiri. În aceiași parametri se înscriu și lucrările De la Basarabia rusească la Basarabia românească, Trei ani pe frontul basarabean și Ardealul în Basarabia. Totodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
inchietantă deopotrivă a cogitațiilor naratoarei înseși. „Spovedaniile ardente” ale protagonistei se despletesc într-o narațiune cu o anume subtilitate psihologică. Răfuiala cu ignobilul mascul, lubric și pângăritor, susține nervul epic al romanului naturalist, cu ghimpe satiric, Venera și porcul (1936). Polemismul, aici, și nu numai, poate fi socotit însă un gest nevrotic, atâta vreme cât și această scriere este impregnată de obsesia intimității trupești, a „spasmului divin”. Fată săracă, rămasă orfană, Dita încape pe mâna unor inși pofticioși, care o împing în mrejele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
lui ingenios și colorat: "spre zăpăceala și ciuda exegeților, bucherilor și învățătorilor și întru împlinirea sfintei dreptăți". Eseistica lui erudită și hedonistă se bizuie deopotrivă pe o mansuetudine franciscană și pe o rară energie spirituală, de unde lectura amoroasă alături de un polemism ferm, dar cordial. Pendulează subtil între contrarii pe care le aduce într-un punct de convergență. Îi place să hoinărească "absolut slobod printre idei, imagini, cărți, amintiri, vise", între etos și patos, face caz de "lexicul heideggerian", de "incertitudini", de
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
solemnitate găunoasă și gongorică". Replica lui N. Steinhardt ("pârâș" își spune) dată trioului amintit este mult prea aspră, aproape o diatribă, dacă n-am ști că sub cuvintele înțepătoare se află un suflet iubitor și de adversari de credințe. E polemismul fără mănuși, așa cum cere natura lui însăși, că de umoare neagră nu poate fi vorba (...). Îndeobște, eseistul, cu tot neastâmpărul său, e cumpănit. Nu sare peste cal nici când îi cășunează contra structuralismului, potrivit cu credința în fertilitatea "incertitudinilor" și a
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
astfel cum se profilează din foiletoanele strânse acum în volum, nu este deloc "simplă". Textele captează pulsația actualității, într-adevăr, dar proiectează și istoric, depistează izvoare spirituale, indică itinerarii morale și estetice, deslușesc cauzalități, sunt disociative și comprehensive, cu tot polemismul și cu tot umorul lor deseori amar, care le dă culoare și le asigură atractivitatea.
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
fac". Nu tocmai ușoară, bănuim, e oscilația prelatului-scriitor în fața unor fenomene inconvenabile, a unor fapte și atitudini ce-l contrariază. Cum s-ar putea ajunge la o dozare optimă între aprobarea atoate iertătoare și respingere, între toleranță și osîndire? Militantismul, polemismul de facto al Mîntuitorului, atunci, bunăoară, cînd i-a izgonit pe neguțători din templu, se regăsește și la tutelarul N. Steinhardt, încurajîndu-l, presupunem, pe învățăcelul său: "Monica Lovinescu descoperă la N. Steinhardt o smerenie îndîrjită. îmi place sintagma. Simplă, adevărată
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
printr-un citat din N. Iorga: "Fără unirea în credința cu Romă nu erau școlile mari din străinătate pentru ucenicii români, aspri în ale învățăturii; nu era mai ales acea școală pentru inimă poporului român, care a fost Romă însăși". Polemismul exegetului ce și-a luat avînt deschide evantaiul următoarei colorate formule comparatist-sarcastice: "îngăduindu-ne o translație comparativa, ne-am putea aminti că, așa cum nu o ținem sus și tare cu eventuala formulă Clasicismul francez. Cronicarii moldoveni - expresie a clasicismului francez
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
ce mă privește, n-am impresia c-aș fi plecat vreo clipă din spațiul literar. Scriu și citesc literatură, îmi public articolele într-o revistă culturală - unde e problema? Dar când un autor de texte postmodernist-elitiste ajunge să-ți reproșeze "polemismul excesiv", zău că-ți vine să-i reamintești că a tăcea - așa cum tace el și cum tac din ce în ce mai mulți condeieri de marcă - atunci când un semen al tău e călcat în picioare în numele odioșeniei politice înseamnă a fi părtaș la crimă
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
un semen al tău e călcat în picioare în numele odioșeniei politice înseamnă a fi părtaș la crimă. Arestarea abuzivă a lui Dan Erceanu a devenit posibilă tocmai pentru că foarte mulți dintre intelectualii angajați de la începutul anilor '90 au renunțat la "polemismul excesiv", preferând să-și admire, cu oftaturi diftongate, buricul. Degeaba ai talent, dacă n-ai pic de conștiință. Degeaba evoluezi la paralele inegale, dacă totul ți-e "paralel", înafara romanelor tale scrise, de-al dracului, pentru cititori aleși pe sprânceană
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
Ampezzo. Aceste lecții nu sunt decât reciclarea sugestiilor prin care securiștii de anțărț încercau să ne aducă pe drumul cel bun. Drumul literaturii pure. Si dure ca fularul. Fie ca în 2003 să rămân fără subiecte care să-mi stimuleze "polemismul excesiv"! Aș fi primul să mă bucur. Dar nu știu de ce (poate pentru că am citit o grămadă de romancieri postmoderniști români!), tare mi-e teamă că ne vom reîntâlni încă multă vreme pe aceiași contraforți atât de greu digerabili de către
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]