44 matches
-
dat orice să o salveze. Ce se va întâmpla cu Hayim Jakob? Ce soartă va avea acest suflet nevinovat, atât de iubit de amândoi, atât de multașteptat? Intră în odaia băiatului. Dormea neștiutor, întors pe burtă și-și sugea degetul policar. Se aplecă și-i mirosi căldura trupului moleșit de somn. Din inimă îi ieși un muget înfundat de fiară rănită. Nu, nu se putea despărți de copil... Cine putea despărți o mamă de pruncul ei? E nedemn, e contra naturii
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_chipul_magdalena_bratescu_1389181665.html [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. Din 1873 până în 1875, a colaborat la Ghimpele, cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar (Șarla și ciobanii, fabulă antidinastică). S-a născut, prin urmare, autorul satiric, însă prin sacrificarea poetului liric, căruia îi va supraviețui, ocazional, autorul de fabule, epigrame și parodii. În 1889, la 7-8 ianuarie s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 by http://confluente.ro/None_ion_c_hiru_1329291263.html [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
și când tălpi de pantofi și auzi bocănit de pași uneori îi întâlnim în lift pe-acești vecini ne salutăm pieziș cu împărtășitul sentiment de-a fi niște intruși nu-i nimic nu-i nimic pe butonul liftului rotești îndelung policarul până când contactul prinde și magaoaia se smucește brusc și urcă țiuind pe terasă în ploaia fără martori în vântul fără reazem în spațiu cine vom fi noi peste o lună cine poate acoperi cu tălpile lui întinderea parisului cine a
Poezii by Constantin Abăluță [Corola-website/Imaginative/5362_a_6687]
-
Vorbe doar ici pe acolo mai rare ca diamantele. Oare așa trebuie să fie „puterea clipei”?. Și totuși tineretul clipei dactilografiază pe minuscula tastatură a „mobil-ului” cu viteza unei dactilografe profesioniste deși aceasta folosea 10 degete pe când junele numai policarul. Să învățăm din trecutul nostru spre a îndulci prezentul? Mai învață cineva ceva în afară de a face bani și de ași da votul partidului „care trebuie”? Doișpe ani de școală nu înveți decât aceste discipline. Am uitat „plagierea”. Da școala te
TRECUTUL O LECŢIE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 by http://confluente.ro/emil_wagner_1495438729.html [Corola-blog/BlogPost/340914_a_342243]
-
lui Mihail Pascaly. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la "Familia", era sufleor și copist în trupa lui Iorgu. Din 1873 până în 1875, Caragiale a colaborat la "Ghimpele" cu versuri și proză, semnând cu inițialele "Car" și "Policar" ("", fabulă antidinastică). La 7-8 ianuarie 1889 s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
octombrie 1873, la ziarul "Telegraful", din București, unde ar fi publicat rubrica de anecdote intitulată "Curiozități". Apropierea de ziaristică este confirmată, cu certitudine, odată cu colaborarea la revista "Ghimpele", unde și-ar fi semnat unele dintre cronici cu pseudonimele: "Car" și "Policar", în care sunt vizibile vioiciunea și verva de bună calitate. Numele întreg îi apare la publicarea de la 1 octombrie 1874 a poemului "" în "Revista contemporană". În numărul din luna decembrie 1874 al revistei, numele lui Caragiale a apărut trecut printre
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
terțiare sau remigele scapulare sunt inserate pe marginea posterioară a stilopodului (brațului) de-a lungul osului humerus, acoperind umărul și partea superioară a spatelui. Ele nu se pot distinge de cele secundare decât la zburătoarele mari. Remigele policiare sau remigele policarului sunt niște pene mărunte, tari, care se inserează în lungul oasele corespunzătoare primului deget al autopodului aripii, de regulă în număr de 3-4, rareori 5 sau 6 (la "Menura"). Ele poartă numele de alula sau spuria și servesc pentru a
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
Etienne Profesor de antropologia dreptului la Universitatea Paris I DREPT ȘI CULTURĂ LUCRECE André Sociolog și scriitor ARTĂ ȘI INTERCULTURALITATE, CREOLITATE, NEGRITUDINE MARCHAND-TONEL Xavier Profesor agregat de științe economice și sociale la Universitatea Toulouse I CETĂȚENIE (codul Î), COTE, MORAVURI POLICAR Alain Profesor agregat de științe economice și sociale la Universitatea din Limoges CASTĂ, CETĂȚENIE, DIALOG (principiul Î), DIFERENȚĂ (dreptul la Î), DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), DREPTURILE OMULUI, ETNICITATE, MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, RASĂ, RECUNOAȘTERE (politică de Î), SOLIDARITATE REY Jean-François Profesor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sunt de vină oamenii Înșiși, ignoranța lor, egoismul lor, dorința de câștig și violența lor” (ibidem, p. 80). Se vede clar că este vorba Înainte de orice altceva despre introducerea În chestiunile sociale a considerațiilor morale (pentru mai multe detalii, vezi Policar, 1998). O politică a viitorului? Această moralizare a raporturilor sociale o găsim În mod explicit la Durkheim, așa cum pe bună dreptate remarcă Bruno Karsenti citând pasajul următor din Despre diviziunea muncii sociale (Karsenti, 1997-1998, p. 90, nota 14): „Pe nedrept
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
coordonatori), La Solidarité: un sentiment républicain?, Paris, PUF, pp. 55-69. LEROUX Pierre (1840), De l’Humanité, Paris, Perrotin. — (1859), La Grève de Samarez, Paris, Dentu. NICOLET Claude (1982), L’ Idée républicaine en France (1789-1924). Essai d’histoire critique, Paris, Gallimard. POLICAR Alain (1998), „Sociologie et morale: la philosophie de la solidarité de Célestin Bouglé”, in FERREOL Gilles (coordonator), Intégration, lien social et citoyenneté, Villeneuve-d’Ascq, Presses universitaires du Septentrion, pp. 287-320. RUBY Christian (1997), La Solidarité, Paris, Ellipses. SMITH Adam (1860), Théorie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cresc În urcuș sau În coborâș. Pe mijlocul rândurilor, dar trebuie să umbli pe acolo desculț, cu călcâiul ușor bătucit, Încă de mic, se află piersicii. Sunt piersici galbene care cresc numai Între spaliere, se despică dacă le apeși cu policarul, iar sâmburele iese aproape singur, curat ca după un tratament chimic, afară numai de vreun viermișor gros și alb al fructului care rămâne lipit de el printr-un atom. Le poți mânca aproape fără să simți coaja catifelată, care Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pământ. Dante avu impresia că se Împiedicase de piciorul unuia dintre oamenii cărora le ascultase conversația, Întins cu iscusință printre picioarele sale. Priorul profită ca să o zbughească spre ieșire. În ușă se opri o clipă, privind În urmă. Își alipi policarii și arătătoarele, ridicându-le deasupra capului. - Feciori de cățea blestemați, denaturați mizerabili! Iată focul care vă așteaptă și pe care o să-l aveți. Toată taverna se transformase Într-o bolgie infernală. Numai cei patru străini rămăseseră nemișcați la locurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Universitaires de France, Paris, 1993, pp. 59-66 Petit, Annie, "De Comte a Durkheim: un heritage ambivalent", în: Borlandi M.& Mucchielli L.(coord.), La sociologie et sa méthode. Les Règles de la méthode un siécle aprés, L'Hartmattan, Paris, 1995, pp. 49-70 Policar, Alaine, "Emile Durkheim", în: Ferreol Giles (coord.), op.cit., pp. 151-185 2.2 Georg Simmel (1858-1918) Viața. S-a născut de mărțișor, la 1 martie, în orașul Berlin. Tatăl său, Ewald Simmel, era fondator și coproprietar al unei fabrici de ciocolată
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
domolise și putea răsufla ușurat. Urma o ultimă pildă pe care neapărat preotul urma să i-o dea. Asta era lege și anunța apropierea sfârșitului întâlnirii legate de ceară și lumânări. Iar pilda nu întârzia. Parohul îi arăta palma, cu policarul întins în unghi drept, edificându-l imediat asupra gestului: "Vezi tu mâna asta, Tăsică?". "O văd, părinte", spunea smerit omul-femeie-de-serviciu. "Ei, Dumnezeu a lăsat ca degetul mare să fie un opritor", făcea preotul, în timp ce palma îi aluneca sugestiv, în jos
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
asupra gestului: "Vezi tu mâna asta, Tăsică?". "O văd, părinte", spunea smerit omul-femeie-de-serviciu. "Ei, Dumnezeu a lăsat ca degetul mare să fie un opritor", făcea preotul, în timp ce palma îi aluneca sugestiv, în jos, pe lângă muchia mesei, sfârșindu-și mișcarea atunci când policarul atingea tăblia. "Vezi, tu, tată, mai adânc nu merge mâna. Nu merge și pace. Așa că fii cu îngrijire față de degetul ăsta mare, că altminteri riști să-ți scape mâna până la cot și poți să-ți capeți mare belea. Mare belea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pentru scurt timp cu această frânghie. A desfăcut desaga și mi-a întins un păhăruț de teracotă, astupat cu un smoc de lână. L-am deschis și am văzut niște granule maronii, cele mai mari dintre ele având mărimea unghiei policarului. Erau treizeci la număr, nu arătau îmbietor, dar miroseau frumos. - Când durerea o să devină insuportabilă, folosește astea, una pe zi. Ia un tăciune și pune-l într-o farfurioară de metal; apoi soțioara trebuie să stea cu fața deasupra jăraticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-un interior dezgolit, neantul. Uite-acolo o față de om, rînjește-n barbă, mîna împunge c-un deget aerul. Pe pereți graffiti ne arată drumul spre plajă: un marinar orb cu trei însemne bărbătești: primul, piciorul de lemn, al doilea, ghioaga policarului drept, al treilea, ca 'ntr-o oglindă întoarsă pe frunte îi e pus. În iarba uscată moțăie un cîine, un motan tarversează carosabilul și-și înfoaie blana năpîrlită: coada lui are cîrlig. În piața mare printre palate și ruine poetul își
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
inimă, ca o durere, de fapt ca o durere surdă, care se trezea ca o foame în suflet. Nu-și amintea de cînd îl secătuia dorul acela de schimbare precum o forță vlăguită. Zăcea ținînd adunate buricele degetelor mijlociu și policar și cum adormea mîna cădea din pat și el își răsfira degetele. Atunci tresărea de parcă pierduse ceva. De fapt, își pierduse sinele. Și dorința acolo era. Teribilă, neînduplecată, grea, de parcă sub povara ei începea să șchiopăteze cu piciorul drept... Sau
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
pot. Dar știu ce poți să faci. Și-o să-ți și spun. La Țarigrad, într-un sanctuar se află o coloană pe care stă fixat un scut de aramă. în mijlocul căruia este o deschizătură. Cine are o dorință își vîră policarul în acea deschizătură și-și rotește mîna în jurul policarului, astfel ca palma să nu părăsească niciodată o clipă suprafața aramei și policarul deschizătura, iar dorința se împlinește. Dar fii atent și ai grijă de tine, domnul meu. Cînd Dumnezeu vrea
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
-ți și spun. La Țarigrad, într-un sanctuar se află o coloană pe care stă fixat un scut de aramă. în mijlocul căruia este o deschizătură. Cine are o dorință își vîră policarul în acea deschizătură și-și rotește mîna în jurul policarului, astfel ca palma să nu părăsească niciodată o clipă suprafața aramei și policarul deschizătura, iar dorința se împlinește. Dar fii atent și ai grijă de tine, domnul meu. Cînd Dumnezeu vrea să te pedepsească te dăruiește în același timp și
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
care stă fixat un scut de aramă. în mijlocul căruia este o deschizătură. Cine are o dorință își vîră policarul în acea deschizătură și-și rotește mîna în jurul policarului, astfel ca palma să nu părăsească niciodată o clipă suprafața aramei și policarul deschizătura, iar dorința se împlinește. Dar fii atent și ai grijă de tine, domnul meu. Cînd Dumnezeu vrea să te pedepsească te dăruiește în același timp și cu o dorință împlinită dar și cu o mare nenorocire. Poate că așa
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
3536 km; mila austriacă = 7,5859 km; stânjen vienez (Klafter) = 1,8964 m; cot vienez (Elle) = 0,7770 m; picior (picior = 12 degete) englez 0,3048 m, picior austriac (urmă) = 0,3160 m, picior francez = 0,3240 m; țol vienez (policar) = 0,0263 m; orgya (orgya = 6 picioare) engleză = 1,8288 m, orgya austriacă = 1,896 m, orgya franceză = 1,944 m; deget francez = 0,0270 m; stânjen (stânjen = 6 suhuri/talpe) = 1,8288 m (existau în sec. XIX) etc. Premiere
Agenda2003-18-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280980_a_282309]
-
ci asimetrică, a cărei rotunjime era mai îngroșată într-o parte, cu o ușoară striație și avea culoarea unui albastru nocturn saturat. Acum era rândul meu să-mi târâi cizmele până la Armin, care a luat-o între degetul arătător și policar, privind-o îndelung, apoi spuse: O mărgică de sticlă și atât - asta e nouă. Și o aruncă. Dar mișcarea fusese atât de dirijată și de bine stăpânită, încât îi simțisem intenția, iar privirea i se făcuse chiar mai tăioasă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu ochiul la Nora ce-și vârâse mâna-ntre tot mai umedele-i coapse și-n fanta lacomă pubiană, eliberată pe de-a-ntregul de șnurul pudicilor tanga, în care indexul și mediul, crispate dârz și alipite, pătrunseră străafund, pe când rugosu-i policar, precum radula unui melc (a unui limax maximus, să zicem), îi mângâia din deal în vale,-n accelerando, omușorul, făcând-o să leșine-n valuri, în timp ce stânga-i desfăcuse propriul corsaj, apoi sutienul, lăsându-i gol unul din sânii cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
ei, dacă nu chiar a străbunicii), pe care, când nu era nimeni în cameră, o mângâia, își trecea fiecare deget, pe rând, prin ansa-i aurie, o râcâia ușor cu unghia în colbuitele intrânduri, întârziind minute bune, cu indexul sau policarul, în interiorul alb al ei, dându-i ocoale nesfârșite, de parcă l-ar fi șlefuit, precum un maâtre bimbelotier, concavitatea sidefie a unei scoici, a unui ghioc. — Bănuiți, domnule profesor, îl întrebă Nora, arțăgoasă, pe Vasile, de ce crapă din senin un vas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]